Acorda-ti suficient timp
Daca cunoasterea de sine si realizarea de sine reprezinta ceva mai greu de apreciat decat gasirea unui job sau a unui hotel de dormit peste noapte, daca ele au legatura cu viata unei persoane, in ansamblu, timpul reprezinta materialul indispensabil pentru fiinta ta interioara si pentru a-i asigura acesteia fundatiile.
Sa iti dai timp nu inseamna sa nu faci nimic, ci sa pornesti in aventura. Sa te descoperi, sa apreciezi resursele tale personale, sa-ti masori slabiciunile, sa-ti dezvolti calitatile (ascultare, rabdare, atentie, discernamant), sa studiezi si sa aprofundezi toate acestea.
De asemenea, inseamna sa iei distanta de cotidian, de modele si de modelele impuse. Este calea libertatii.
Nimic bun nu iese din graba. Cunoastem povestea regelui Midas, caruia, pentru ca l-a ajutat pe Bacchus, i se indeplineste o dorinta.
Fara sa se gandeasca prea mult, Midas cere ca tot ceea ce atinge sa se transforme in aur.
Si regele cel copilaros se bucura ca poate transforma o piatra in aur, pana in momentul in care i se face foame.
In contact cu mainile sale, bautura si mancarea devin de aur – deci, de nemancat. Iar Midas il roaga pe zeu sa ii ia inapoi darul acesta blestemat.
Calea cea lenta pare hazardata si riscanta, insa ea este deschisa si dinamica, propice neasteptatului, intalnirilor favorabile.
Deja acest timp de recul si de reflectare permite degajarea de conditionari si iluzii.
A deveni ceea ce suntem in profunzime inseamna sa ne eliberam de imitare, de repetare, si sa ne cream propriul drum.
Se pune, asadar, intrebarea principala: care este dorinta mea esentiala?
Ceea ce nu inseamna: „Cum sa raspund acestor asteptari“, „Cum sa le fac placere celor apropiati?“.
Aceasta dorinta, proprie fiecaruia dintre noi, deschide noi orizonturi. Cum afirma marii mistici, este setea care deschide izvorul.
Citeste continuarea articolului in numarul de iunie al revistei Psychologies
