Ai curaj sa gresesti
Uneori, pretul greselilor facute pare greu de suportat. Nu este usor sa ne confruntam cu imperfectiunile noastre. Ar trebui atunci sa renuntam la orice initiativa? Nu si daca reusim sa invatam din experientele negative.
Se spune ca „ceea ce nu te omoara te intareste“. Inevitabile, esecurile noastre ne pot face sa regretam deciziile care ne-au condus la ele si ne pot determina sa platim un pret mare. Nimeni nu alege de bunavoie sa ajunga intr-o astfel de situatie, dar, trebuie sa recunoastem, cum am putea sa ne ferim de propriile erori o viata intreaga?
Departe de a fi un cliseu, este foarte adevarat ca depasirea unui obstacol poate fi o buna lectie de viata. Atunci cand facem o greseala, ne atrag atentia psihologii, nu ne afecteaza doar urmarea propriu-zisa a acesteia. Cand ne inselam in deciziile sau alegerile noastre, ne confruntam cu propria imagine negativa. Suferim o rana narcisica: avem dovada vie a slabiciunii noastre. Pierdem stabilitatea si ne alegem cu vina in fata celorlalati.
„Am invatat ce conteaza cu adevarat pentru mine.“
Refacerea dupa experienta unui esec presupune un mare efort de regasire si remontare. Chiar daca, in multe cazuri, situatia in care ne aflam dupa alegerea facuta nu este cea mai fericita, eroarea facuta poate da nastere unei adevarate reforme interioare. Maria este medic si are 41 de ani. Ea povesteste experienta unei greseli care ar fi putut-o costa familia si casnicia. „Aveam un sot iubitor, doi copii minunati si o viata linistita. In urma cu trei ani l-am cunoscut pe Laurentiu. Era opusul sotului meu in mai toate privintele. Rezultatul? M-am indragostit pe loc. In ciuda avertismentelor si discutiilor cu parintii si prietenii, mi-am aparat valorile. Credeam in puterea sentimentelor, a curajului de a actiona, a nonconformismului. Am hotarat, deci, sa imi traiesc povestea.
Surpriza: esec total! Dupa numai doua luni, episodul romantic s-a sfarsit dezastruos. Mi-am dat seama ca fericirea mea era alaturi de sotul meu si de copii. Am avut norocul sa mai primesc o sansa, insa lucrurile sunt foarte fragile. Suntem, inca, afectati cu totii. Stiu ca am pierdut increderea sotului meu si, o data cu ea, foarte mult din ce avusesem. Nu pot spune ca nu regret nimic. Dar am invatat macar ce conteaza cu adevarat pentru mine. Astazi, incerc sa recuperez ce am pierdut si sa imi reformez sistemul de valori.“
„Pentru o vreme am avut sentimentul iremediabilului“
Nu intotdeauna putem acoperi pierderile in urma greselilor noastre. in aceasta situatie, mai mult ca oricand, este binevenita o reinterpretare si o mai buna intelegere a experientei traite. La 28 de ani, Dan B. a renuntat la o cariera universitara promitatoare pentru a-si dovedi ca poate fi stabil financiar.
Ilustratii: Agnes Keszeg
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii iunie.
