Analiza reichiana, o terapie pentru corp

Mostenita de la Wilhelm Reich, elevul indisciplinat al lui Freud, ea are ca scop indepartarea blocajelor fizice si mentale pentru a permite ca „energia vitala“ sa circule mai bine in noi.

Prin corp, pentru corp si cu corp.“ Asa s-ar rezuma specificitatea si modernitatea acestei tehnici terapeutice ale carei fundamente au fost elaborate intre anii 1925 si 1935 de catre Wilhelm Reich, elev al lui Freud, care reprosa psihanalizei de atunci faptul ca „vorbeste despre psihism fara sa tina cont de corp“.

Analiza acestei afirmatii ar suna astfel: „Exercitiu prin corp“ se refera la faptul ca aceasta tehnica foloseste corpul, acest scut de adapostire a sinelui. „Pentru corp“ apeleaza la incercarea de a restabili echilibrul vegetativ (respiratia, circulatia, secretiile) si liberul flux al pulsatiei vietii in organism. „Cu corpul“ pentru ca propune, in afara exercitiului verbal, si mobilizari neuromusculare specifice.

Derularea unei sedinte

Analistul reichian se instaleaza langa pacient, spre deosebire de analistii scolilor lui Sigmund Freud sau Jacques Lacan, care se asaza pe o canapea. Acest loc este foarte important pentru un analist al scolii lui Reich, pentru ca trebuie sa adopte o atitudine activa in timpul sedintelor. Asta inseamna ca, daca este nevoie, atinge corpul pacientului prin masaje, pentru a activa procesul intr-un sens mai corporal, deci mai afectiv. Asta permite mai ales practicianului, in prima parte a consultatiei, sa repereze retinerile respiratorii, blocajele musculare, crisparile cronice, acestea fiind pentru analistul reichian adevarate semnale ale conflictelor interne sau emotii pe care pacientul are tendinta sa le refuleze.

Terapeutul il incurajeaza sa-si lase corpul sa se destinda in functie de ceea ce simte. Poate fi vorba de durere sau de o furie imensa, care se exprima prin tipete, sau poate fi o tristete, o deziluzie profunda si, in cazul acesta, intampinam crize de plans. In alte cazuri, mai ales daca pacientul nu reuseste sa se exprime emotional, terapeutul ii propune acestuia acting-uri (un fel de „jocuri“ neuromusculare), niste exercitii scurte, ce permit pacientului, prin repetarea lor, sa intre in contact cu blocajele sale psihologice, emotionale sau energetice. Iata si un exemplu de acting: vorbirea fiind exclusa sau limitata, se intoarce capul timp de 15 minute de la stanga la dreapta, se loveste cu pumnii repetand „nu“ sau se musca o manusa, usor, in mod repetat.

In functie de blocajele reperate la pacient, analistul reichian foloseste mobilizarile corporale corespunzatoare. Lucrand asupra celor sapte niveluri de energie ale corpului (ochii, nasul, gura, gatul, pieptul, diafragma, abdomenul si bazinul), ele permit deblocarea emotiilor refulate si refacerea circulatiei energiei vitale. Cu ajutorul acestor exercitii, persoana iese de sub control, uita de rezistentele obisnuite, fie cele de ordin verbal sau de rationalizare, pentru a se reconecta cu propriul trecut si a-i descoperi efectele ascunse.

Energie eliberata

Este vorba despre un culoar pe care il deschidem in inconstient, o retinere a energiei pe care o eliberam. Pe divan, aceasta se poate ilustra prin transpiratii, frisoane, furnicaturi sau chiar prin hohote de plans, tipete sau rasete. Oricare ar fi emotia simtita, pacientul este acompaniat de analist, care nu ezita sa-l atinga pentru a-l sprijini. Analistii reichieni afirma ca ajuta persoana sa redobandeasca seninatatea.

A doua jumatate a unei sedinte se concentreaza pe analiza verbala. Este vorba de acel moment pentru pacient in care exploreaza materialul pe care tocmai l-a actualizat. Este foarte important sa nu se perturbe acest moment de verbalizare care ii este necesar pentru a-si constientiza si integra emotiile, resentimentele si ceea ce ii inspira acestea.

Editare de Iulia Barca
Foto: dreamstime.com

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii martie.