Inconstanța: trăsătura de caracter care afectează orice cuplu
Nu știi niciodată la ce să te aștepți de la partenerul tău? Se răzgandește foarte des, mai ales în ceea ce privește aspectele importante ale relației? Asta generează frustrări și neîncredere. Iată cum să recunoaștem inconstanța și ce avem de făcut.
Citește și:
De ce să ai un partener cu stil de atașament securizant
Îți trimite mesaje și comunicați foarte apropiat, după care dispare fără vreun cuvânt o zi, două, trei? Își arată interesul pentru tine, după care te respinge tocmai când începeai să te deschizi mai mult, și apoi iar încearcă să se apropie?
Împărtășiți lucruri intime, te bucuri de înțelegere și conectare, iar o problemă de la serviciu aruncă toată situația în extrema cealaltă, în izbucnire agresivă sau retragere bruscă?
Există mulți factori ce influențează relația de iubire, însă nici unul nu e mai important decât constanța.
Credeți că e vorba despre ceva static și plictisitor? Va asigur că nu este. Constanța nu înseamnă obișnuință și fixare rigidă, ci o consecvență a reperelor.
Atunci când unul dintre parteneri sau ambii nu au o funcționare interioară constantă, cursivă, ci fragmentată între cele două extreme și imprevizibilă, se slăbește și apoi se rupe exact liantul ce se află la baza relației: conectarea.
Ce este conectarea?
Conectarea este legătura aceea invizibilă între două persoane ce împărtășesc ceva din profunzimea și vulnerabilitatea lor.
Iar această legătură ar trebui să aducă un sentiment de siguranță, prin faptul că cel în fața căruia ne dezvăluim rămâne și el deschis, la rândul lui, și nu ne atacă sau profită de fragilitatea noastră.
Fiindcă orice relație presupune o deschidere reciprocă a unui partener față de altul, tot ceea ce determină tulburare sau închidere într-unul dintre ei îl afectează și pe celălalt și, implicit, relația.
Atunci când există perioade scurte de implicare și interes profund al partenerului, urmate de neimplicare și nepăsare, întrerupând total conectarea intimă, sentimentul este trăit dureros, ca și când ești lăsat brusc pe dinafara relației.
Ritmul este dictat de partenerul mai instabil, ce trece prin mai multe fluctuații emoționale care îi schimbă dispoziția și implicarea, lucru ce duce la conectări și deconectări frecvente și obositoare.
Ai senzația că te poticnești des și înaintezi greoi, într-o succesiune de accelerări și frâne, care îți uzează motorul…
Inconstanța și efectele ei asupra ta și a relației
Trebuie să știi din start că există persoane care nu pot susține o relație bazată pe conectare profundă, autentică și stabilă, din mai multe motive.
Teama de intimitate este unul dintre ele.
Învățăm să ne fie teamă să ne deschidem și să ne arătăm în esența noastră încă din perioada copilăriei, atunci când ne îndreptăm deschiși, sinceri și vulnerabili către părinți, cu nevoia noastră firească de acceptare, iubire necondiționată, înțelegere și protecție, dar ni se răspunde cu respingere, duritate, nepăsare.
Alte motive provin din traume mai serioase, din relații disfuncționale instabile cu unul dintre părinți sau cu ambii.
S-a dovedit că atitudinea oscilantă a părintelui față de copil, de genul „acum te pup și te iubesc, acum te resping și te lovesc” este mult mai traumatică decât o atitudine negativă constantă și previzibilă, deoarece prima creează mai mult haos, nesiguranță și lipsă de repere în construcția personalității copilului și îl pedispune la manifestări la fel de inconstante – de apropiere și retragere – în toate relațiile sale ulterioare.
Atunci când intri în relație cu cineva care are un astfel de tip de funcționare, ambivalent, tendința naturală este să încerci să menții de unul singur echilibrul pentru amândoi.
Astfel devii vigilent la cele mai mici schimbări de dispoziție ale partenerului pentru a preveni cumva instabilitatea.
Însă, pe măsură ce trece timpul și nu reușești prin forțele proprii să echilibrezi relația, începi să obosești, să devii frustrat, confuz, să te simți vinovat și să ai probleme cu încrederea în sine.
Fiind tratat când cu interes, când cu indiferență sau brutalitate, îți sunt afectate atât reperele față de propria persoană – nu mai înțelegi cum ești în realitate, ce este în neregulă cu tine – dar și reperele relației, căci nu știi niciodată unde să te poziționezi cu claritate – în relație sau în afara ei.
De aici apar cele mai multe sentimente de nesiguranța, invalidare, teamă, furie, neputință, epuizare psihică și fizică, ce se pot transforma în simptome mai vizibile, psihosomatice.
O situație care apare des și produce o durere destul de mare se întâmplă atunci când intrăm în relații cu persoane instabile și reușim să vedem cumva încă de la început că, dincolo de manifestările neplăcute frecvente se află, de fapt, o ființă sensibilă și vulnerabilă, dar care nu își permite să rămână în zona aia autentică și sensibilă din sine.
Tocmai faptul că vedem frumusețea persoanei dincolo de aparențe ne poate face să cădem în capcana „salvării” sau vindecării ei, uitând cel mai important lucru: că, atâta timp cât celălalt nu este conștient implicat să își rezolve dificultățile personale noi nu avem nici o putere de a schimba lucrurile pentru el.
Dacă ne amintim asta din timp, ne putem scuti de relații conflictuale, care ajung să ne epuizeze încet-încet, chiar dacă pornim cu cele mai bune intenții de susținere a partenerului.
Și mai trebuie, de asemenea, să știm că, între a observa și aprecia potențialul unui om și a-i accepta toate manifestările contrare potențialului, doar de dragul că „poate fi și altfel” din când în când, există o diferență importantă.
A tolera partenerului indisponibilitatea sau labilitatea emoțională frecventă, comportamentele foarte atente și drăguțe ce alternează cu cele de respingere brutală sau indiferență și închidere, momentele de agresivitate verbală, afectivă sau fizică, manifestările de agresivitate pasivă, în speranța de a-l ajuta să se stabilizeze, oferindu-i înțelegerea și acceptarea necondiționată și nelimitată de care nu s-a bucurat în perioada formării sale, este o amăgire și o invitație nescrisă la mai multe astfel de manifestări. Mai ales când acesta nu participă activ la conștientizarea și vindecarea rănilor sale.
Semnalele care ne avertizează cu privire la acest tip de funcționare psihică există încă de la începutul relației, de la primele interacțiuni.
Inconstanța care întrerupe periodic legătura pe care o formăm cu cineva este ușor de recunoscut prin sentimentul pe care îl generează: că dintr-odată am rămas descoperiți sau singuri.
Este important să observăm și să luăm în considerare aceste semne și să ne uităm și în propria ogradă, la ceea ce credem că merităm…
Se poate să intrăm într-o relație cu o persoană indisponibilă emoțional și fluctuantă, care nu oferă stabilitate, tocmai dintr-o autosabotare inconștientă, din credința ascunsă că nu merităm altceva mai bun, că nu merităm și nu ne permitem să fim fericiți și liniștiți.
De Veronica Cristea, consilier psihologic
www.relatia-romantica.com
Foto: 123rf.com
