3 condiții care ne determină să ne manifestăm gelozia
Gelozia este foarte des întâlnită și ironic definită drept manifestare a iubirii. În spatele ei însă, stau o serie de condiții personale, fără nicio legătură cu celălalt.
Citește și:
De ce atracţia sexuală nu e suficientă pentru o relaţie de cuplu
Ce rol joacă validarea într-o relație de cuplu
Gelozia este definită în DEX drept „Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă”. Accentul cade foarte mult pe presiunea pe care o simte persoana ce încearcă sentimentul de gelozie.
Cu toții am trecut prin relații în care am fost făcuți geloși prin comportamentul partenerului, și uneori teama a fost justificată, dar situația se schimbă atunci când această stare devine o obișnuință, este o parte a relației.
Prin faptul că numim gelozia, în unele cazuri, o patologie, înseamnă că o includem în categoria conflictelor psihice.
Ca să devină o boală, influența acesteia ar trebui să fie atât de puternică, încât să intervină în buna desfășurare a vieții.
Acest lucru îl putem observa la acele persoane care își obligă partenerii să nu mai iasă cu prietenii, să „dea raportul” în fiecare moment sau chiar să nu mai iasă deloc din casă de teamă să nu se adeverească presupusa infidelitate.
În cultura occidentală relațiile sunt privite ca având la temelie respectul și încrederea reciproce, iar prietenia dintre un băiat și o femeie poate exista chiar dacă nu este o relație între aceștia.
Niciunul nu ar trebui să se simtă superior și nu ar trebui să îngrădească libertatea partenerului pentru niciun motiv.
Ca să revenim la subiectul de bază, în cele mai multe cazuri există trei posibilități în care un partener este gelos.
Sentimentul de inferioritate
Primul caz este acela în care unul dintre parteneri se teme să piardă persoana iubită în fața unei alte persoane, prin acest lucru acoperind un sentiment de inferioritate.
În acest caz, persoana geloasă își privește partenerul ca fiind superior dintr-un motiv sau altul față de ea: poate avea un serviciu mai bun, poate câștiga mai mulți bani, poate arăta mai bine, există numeroase motive, în funcție de fiecare caz în parte.
Ideea este că acesta este tiparul relațional al persoanei geloase. Încă de la început a fost îndrăgostită de partener, iar atributele prin care partenerul poate părea superior ies în evidență. Dacă nu ar exista lucruri materiale prin care se dovedește superioritatea, pot fi create unele.
Dacă un bărbat se îndrăgostește de o fată care la prima vedere nu pare a avea nimic în plus față de el, poate spune despre ea că o apreciază pentru că o investește cu o calitate pe care nu o regăsește în alte femei.
În acest fel, el se pune pe o treaptă inferioară față de ea și simte că este un lucru cu o mare însemnătate relația lor.
De asemenea, intrarea în problema geloziei se face în momentul în care el se teme că există cineva care i-ar putea lua ființa iubită.
Datorită acestei construcții psihice, el își privește „adversarul” ca fiind mult mai demn și este pus într-un fel pe aceeași treaptă cu iubita.
Chiar dacă ar dispărea adversarul, ori ar apărea altul, s-ar instala un sentiment de vină sau de frică. Cert este că aceste persoane sunt condamnate astfel să fie nefericite.
Depresia
Un alt caz des întâlnit al geloziei este constituit de depresie. Depresia apare în două moduri: fie persoana depresivă se simte goală, fără un rost în viață, fie se simte foarte nemerituoasă, plină de toate păcatele.
Pentru a se apăra împotriva ei, depresivii adoptă două variante: fie lasă cât mai mult de la ei, astfel încât devin exact ca niște copii dependenți de mama lor, fie obligă partenerul să renunțe la din ce în ce mai multe lucruri pentru ei.
Dorința de a avea pe cineva aproape este pregnantă aici. Ei nu pot suporta singurătatea.
Unii oameni se „agață” de partenerul lor și nu vor să îi mai dea drumul. Astfel ajung să încerce să îl controleze pentru că nu vor să îl piardă.
„Nu vreau să te pierd de aceea nu îmi permit să te las să stai în compania altora care te-ar ține departe de mine”. În cazul în care partenerul pleacă, persoanele acestea cad într-o profundă depresie, într-o stare de autosabotaj.
Idealizarea celuilalt
Printre cazurile des întâlnite în etiologia geloziei găsim și persoanele ce îi împart pe cei importanți în idealizați și persecutori. Astfel, găsim cuplul în care unul dintre ei idealizează partenerul.
Prin idealizarea înțelegem faptul că partenerul înseamnă totul, el este pus pe un piedestal, este o figură pură, lipsită de orice păcat, un ideal. În partea cealaltă găsim obiectul geloziei, persoana persecutoare.
Acea persoană este văzută ca având intenții total negative și înglobând tot ce este mai rău. Ea vrea distrugerea relației, vrea să dispară tot ce este bun.
O foarte bună modalitate de manipulare se bazează exact pe acest lucru. Oamenii ajung să idealizeze unii conducători de stat care sun priviți ca fiind apărători a tot ceea ce contează pentru ei, împotriva străinilor, teroriștilor, globalizării, „americanizării”, etc.
Desigur, cele prezentate mai sus sunt doar unele din multele modalități de desfășurare a conflictului psihologic din cadrul geloziei și, fiind fiecare diferit, totul este modificat de propriul nostru subiectivism.
De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare
Tel.: 0761.517.763
www.seeberger.ro
Foto: shutterstock.com
