5 principii sănătoase de parenting

Vrem copii sănătoși emoțional și încrezători dar, totodată, ne preocupă și cum își găsesc locul în societate. Iată câteva principii sănătoase de parenting.

Citește și:

Comunicarea parinti-copii: reguli de care e bine sa tineti cont

Respectul față de munca celorlalți

Educă-ți copilul să aprecieze munca celorlalți, indiferent că este vorba despre curățenie, pregătirea mesei sau bugetul familiei. Prin urmare, reguli precum orele fixe pentru masă și ajutor oferit la strângerea mesei sunt importante pentru conduita și disciplina viitoare a copilului tău.

De asemenea, păstrarea ordinii în propria cameră și grija față de obiectele personale înseamnă respect pentru munca ta și a celorlalți.

Un copil care știe cât efort presupune curățenia, va fi mai atent la păstrarea ei. În legătură cu obiectele personale, fie hăinuțe sau jucării, păstrarea acestora denotă responsabilitate.

Prin urmare, un copil care nu are grijă de ele pentru că nu i se pare important acest lucru, trebuie lăsat o perioadă să folosească sau să se joace cu obiectul respectiv, stricat.

Dacă dăm fuga să cumpărăm repede alte jucării, ele vor fi supuse aceluiași tratament. Petru că mesajul transmis este „nu contează, primesc altele, oricum”.

Când educăm copilul trebuie să avem în minte că punem bazele formării unui adult. Iar din această perspectivă ne putem imagina care sunt acele abilități care îi vor fi utile mai târziu dacă sunt învățate timpuriu.

Timpul petrecut cu familia este important

Vrei să ai o relație bună cu copii tăi deveniți adulți? Vrei să fie capabili să își formeze și mențină o familie armonioasă? Atunci, încă din copilărie, învață-i cât de important este timpul petrecut cu familia.

Nu neglija mesele luate împreună, ieșirile și vizitele la rude, povestește-i despre bunici și străbunici și implică-i în treburile casnice.

Atenția pe care o acorzi copiilor va deveni o însușire a lor, iar mai târziu vor ști că este firesc și natural să ai grijă de propria familie.

Libertatea de a-și exprima gândurile și emoțiile

Nu există gânduri sau emoții interzise. Dacă vrei să îți ajuți copilul, încurajează-l să discute despre orice.

Cât timp tu vei trasa reguli sau vei restricționa comunicarea cu copilul tău, îl vei învăța să ascundă anumite trăiri sau idei și îl vei îndepărta de tine.

În procesul învățării, el are nevoie să cunoască modurile de a înțelege anumite lucruri despre sine și cum le poate gestiona. Interzicerea și etichetarea nu fac să dispară acele lucruri.

Chiar dacă îi explici că un lucru este negativ, încurajează-l să discutați ori de câte ori simte sau gândește acel lucru, pentru a-i găsi sursa și a încerca să îl transformați în mod constructiv.

Evită să repeți greșeli de educație precum „copiii nu au voie să spună anumite lucruri”, „copiii nu au voie să fie furioși sau nervoși” sau „copiii trebuie să își știe locul și să se subordoneze adulților”. Încurajarea exprimării ajută copilul să se înțeleagă pe sine.

Eviți astfel frustrarea, sentimentul că nu este important, stima de sine scăzută sau convingerea că este „rău”.

Iar la supărare, ai grijă să nu etichetezi niciodată copilul – discută despre comportamentul care te supără la el și nu cum el, cu totul, te supără.

Educația trebuie să ocupe un loc principal

Succesul în viață depinde în mare măsură și de educația pe care o avem. Pe lângă lucrurile pe care le învață direct, de la părinți, copilul trebuie stimulat să își exprime curiozitatea și creativitatea.

Sunt lucruri pe care nu le învață neapărat de la părinți, dar i se pot pune la dispoziție sursele necesare. Nu îi interzice accesul la televizor sau la calculator, dar orientează-l către acele informații din care are de învățat.

Încă de mic citește-i povești și cultivă-i gustul pentru lectură și cunoaștere. În felul acesta își va antrena imaginația și creativitatea. Mai târziu, școala nu va fi o provocare prea mare pentru el ci o sursă atractivă de noi informații.

Bunele maniere

Deseori lipsa manierelor este confundată cu „accese de personalitate” sau semne ale unicității copilului. Există totuși o diferență între a-ți lăsa copilul să se exprime liber și a tolera orice comportament din partea lui.

Până în vârsta de trei ani, tantrum-urile copilului sunt firești, sunt o încercare a lui de a exprima anumite trăiri, nu întotdeauna pozitive, și de a obține ceva în schimbul lor. Nu de fiecare dată trebuie să găsim metoda de a ne impune noi.

Sunt situații în care putem învăța copilul să negocieze și, uneori, să lăsăm lucrurile să fie și cum își dorește el. Este un mod de a-i arăta că ceea ce vrea el este important și contează pentru tine.

Dar mai departe, pretențiile nejustificate și reacțiile negative necontrolate trebuie controlate. Învață-ți copilul să își înțeleagă propriile trăiri și nevoi și să găsească modul corect de a și le exprima.

Totodată, este rolul tău să îi explici regulile de etichetă în public, respectul față de ceilalți și limitele sănătoase și corecte de interacțiune. Evident, în acest sens, cel mai bun exemplu i-l oferi chiar tu.

Foto: shutterstock.com