Aurora Liiceanu despre soacre si nurori
Ele sunt niste relatii de putere. Cum am putea intelege psihanalitic acest triunghi? Barbatul cauta o mama in partenera?
A. L.: Cata vreme sunt barbati care isi mai bat sotia pentru ca nu au gasit ciorba calda, cred ca da, se asteapta sa fie hraniti, maternal. Si femeile isi maternalizeaza adesea sotii. Femeia cumpara tot ce ii trebuie lui.
Pe de o parte, barbatii se lasa, e comod; pe de alta parte, femeile vad in acest comportament o forma de legare de ele. Relatia de acest tip are o puternica componenta pragmatica.
Oricine vede ca altcineva face treaba, nu va face referire la un principiu etic, sa contribuie si el… Femeile mai cred ca prin aceasta grija materna, ele il tin alaturi, exista ideea ca barbatul nu lasa un camin unde se simte confortabil. Dar vedem ca nu este deloc asa.
Daca un barbat devine disponibil afectiv pentru alta femeie, el e gata sa se supuna si la niste privatiuni. Nu cred ca se poate converti lipsa de pasiune in confort domestic.
Femeile suprainvestesc cercul domestic, asta e puterea lor?
A. L.: Da. Si este puterea lor… Ele se ocupa de copii, cu precadere. Acest fapt provoaca redefinirea feminitatii, lucru complicat. Nu cred ca vrea cineva sa vada vreun barbat care brodeaza, nu? Rolurile noastre feminine sau masculine decurg din biologia noastra.
Femeile, cand au spus ca se emancipeaza, au imitat barbatii, nu au avut alt sistem de repere. Mie mi se pare interesant mentalul rural al femeilor. La tara, femeile se imbraca in trening, pantaloni, din comoditate. Nu se compara cu femeile care au purtat pantaloni ca sa sfideze status quo-ul.
Sa revenim la ele… Oare de ce soacrele au, prin definitie, o imagine proasta?
A. L.: Pentru ca este o relatie de putere, in termeni pragmatici si emotionali. O sotie si o soacra se bat pe acelasi barbat. Puterea uneia se trage din ceea ce nu are cealalta. Mama e proprietara unei memorii asupra copilului la care el sau sotia nu au acces.
Mama stie despre tine lucruri de la varsta ta de sase luni… Sexualitatea dintre sotie si barbat este insa ceea ce ii este interzis soacrei. Deci ele dezvolta cu el complicitati specifice. Sigur, el scapa cel mai usor din acest context. El vede aceste tensiuni, dar nu le da importanta, de cele mai multe ori.
Soacra nu poate renunta la rolul matern?
A. L.: Maternitatea ne da un sens, nu renuntam usor. Frica de finalitatea vietii este mai acuta cand esti mama, te prinzi de copil. Am vazut mame care intineresc daca au facut copii la 36-37 de ani. La gradinita, alaturi de mame de 25 de ani, aratau mai tinere.
Cum ar arata o relatie ideala intre nora si soacra?
A. L.: Sa fie o relatie in care departarea si apropierea sa fie bine gandite si controlate. Si sa accepte fiecare ca exista lucruri pe care nu le intelege. Noi spunem ca, daca dragoste nu e, nimic nu e. Dar, daca pui alaturi oameni in acelasi spatiu mic, curand se vor gatui.
Apoi, noi toti avem nevoie de spatiu privat, personal, care, la noi, e interpretata drept lipsa de dragoste. Oamenii cred ca fuziunea este semnul marii iubiri. De aceea e bine ca familiile sa nu stea impreuna. Atata vreme cat ai baie separata, dar el te tine de mana cand nasti, ideea de spatiu personal e confuza.
Femeile intra in criza identitara cand devin soacre si bunici?
A. L.: Poate ca le incearca, dar nu pe toate. La unele sunt alinate niste dureri, intra in registrul utilitatii. Devin bunici si asta le da o utilitate. Ea nu se mai comporta ca o femeie, ca o fiinta sexuala, ci ca una cu rol in favoarea familiei.
In Tanar si nelinistit mai vezi cum copiii au comportament camaraderesc atunci cand mama lor s-a indragostit, ca sufera din dragoste… Sexualitatea este anulata in mentalitatea romaneasca.
Mama si tatal nu au sex. La noi, cel putin, nu vedem asa camaraderie. Deci cred ca femeia varstnica isi gaseste rapid un rol util si confortabil pentru ea.
