Azi e Dragobetele. Cum ne alegem partenerul?

Dragobetele se celebrează pe 24 februarie și semnifică venirea primăverii, reînvierea naturii, cheful de iubire. Se spune că e data la care păsările încep să se caute una pe alta, să cânte și să facă un cuib.

Ah, iubirea… acest sentiment pe care îl învățăm o viață întreagă și care rămâne, paradoxal, unul misterios, pentru că e o experiență atât de personală, și nimeni nu o trăiește similar cu altcineva.

Pentru unii e importantă tandrețea, comunicarea sau sexul, pentru alții astea sunt doar niște trepte către un parteneriat mai puțin intens afectiv, dar care asigură bunăstarea urmașilor.

Pentru unii e necesară o permanentă stimulare sentimentală, vor să simtă, să sufere, să existe intensitate, pentru alții asta e un fel de …„sindrom Anna Karenina“ (să-i zicem) de care fug mâncând pământul, pentru că ei preferă liniștea și rutina cuplului. Și e foarte bine că e așa.

Dar fiecare din aceștia își caută și își aleg un partener în funcție de o hartă personală inconștientă, de senzațiile puternice din copilărie, de cărți citite (romane de amor, anyone?) stimuli care ne formează viziunea despre dragoste și cuplu în adolescență.

Citește și:

O de la Orgasm. De ce ne sărutăm?

Există cu adevărat suflete pereche?

Precum și multe alte informații pe care le primim accidental în viață și care ni se fixează definitiv și irevocabil. Există oare Alesul sau Aleasa? Adică o potrivire perfectă? Greu de spus.

Cert este că nevoia de a forma un cuplu alături de cineva care să-ți confere siguranță afectivă e una din cele mai puternice în viață.

Felul cum alege un partener ne scapă cel mai adesea. De obicei croșetăm niște explicații post factum („e frumoasă și deșteaptă“, „e atent și are gropițe în obraji“) dar adevărul este că motivele sunt mult mai subtile.

Dragoș Cîrneci e vechiul nostru prieten și colaborator, doctor în neuroștiințe. L-am întrebat ce au descoperit biologii despre felul cum oamenii se aleg, își selectează perechea și cum ajung să se îndrăgostească. El spune așa:

Deşi există zicala «extremele se atrag» ea nu este validată de studii ce arată că mai degrabă oamenii caută parteneri similari cu ei. Apoi, datele arată că dacă sunteţi o persoană amabilă, echilibrată nu veţi avea mai mult succes la sexul opus.

Dimpotrivă, cercetările arată ceva contrar şi anume că ar fi mai potrivit să aveţi o personalitate extremă. Poate suna ciudat, dar studiile arată că atât bărbaţii cât şi femeile care sunt mai nesăbuiţi şi mai impetuoşi atrag mai mulţi parteneri pe termen scurt decât oamenii cu personalităţi echilibrate.

Ȋn general, oamenii cu personalităţi considerate ca fiind patologice precum cei nevrotici sau impulsivi, au mai multe relaţii şi mai mulţi copii decât media populaţiei.

Conform principiului de mai sus, bărbaţii cărora le plac femeile nevrotice e mai probabil să fie ei ȋnşişi nevrotici, iar acest adevăr se aplică pentru toate tipurile de personalitate.

Femeile nevrotice (caracterizate prin instabilitate, anxietate şi nesiguranţă) e mai improbabil să aibă relaţii de durată, cele mai nevrotice având cu 34% mai mulţi parteneri pe termen lung şi cu 73% mai mulţi copii (!) (conform unui studiu realizat de către cercetătorii de la Spitalul Clinic din Barcelona).

Iar bărbaţii obsesiv-compulsivi sunt mai capabili să ȋşi găsescă relaţii pe termen lung, realizare asociată şi cu un venit mai mare al cuplului respectiv.

Oamenii cu acest tip de personalitate au venituri aproape duble. Această descoperire sugerează că asemenea feluri de a fi nu sunt eliminate de selecţia naturală ci ele chiar ar oferi un avantaj.

Se explică în felul următor: Femeile nevrotice sunt percepute ca fiind mai feminine. De altfel se ştie că femeile sunt ȋn general mai nevrotice decât bărbaţii.

Această trăsătură tinde să fie asociată ȋn mai mare măsură cu feminitatea ȋn ochii acestora. Ȋn plus, aceste femei sunt mai motivate să caute o relaţie stabilă pentru a avea un suport emoţional şi financiar.

Ȋn ce-i priveşte pe cei obsesiv-compulsivi, explicaţia pentru atracţia faţă de ei este logică. Din punct de vedere evolutiv, banii ȋnseamnă supravieţuire, siguranţă şi resurse pentru copii.

Iar aceşti oameni sunt mai serioşi, mai prudenţi şi mai de încredere. Ȋn fine, un număr mare de oameni sunt atraşi de personalităţile impulsive şi căutătoare de senzaţii, pentru că sunt văzute ca fiind mai captivante.

Deşi sunt egoişti, imprudenţi şi rebeli, aceştia sunt în egală măsură şi curajoşi, independenţi, siguri pe ei şi trăiesc ȋntr-un stil frenetic şi spectaculos.

Iar atracţia pe care o generează acest fel de a fi s-ar putea explica evoluţionist prin faptul că ar fi un indicator cum că acei oameni au ȋnzestrarea genetică de a trăi periculos fără a păţi nimic.

Ȋn plus, stilul lor de viaţă „itinerant“ ȋi pune ȋn contact cu mai mulţi oameni, potenţiali parteneri.“