Cand el pleaca cu o femeie mai tanara
Schimbarea, nevoia de nou, de libertate de miscare, de liber arbitru sunt dorinte care intervin mai des sau mai rar pe toate planurile vietii. Intr-un cuplu de cursa lunga, acestora li se alatura conditii favorizante precum rutina, plafonarea, pierderea iubirii, nevoia de regasire, de redescoperire si, mai ales, de apreciere. Mai frecvent, aceste schimbari intervin alaturi de andropauza, iar barbatul este cel care isi redescopera instinctul de vanator si nevoia de a fi apreciat. Victima colaterala, partenera de viata, ajunge uneori pusa in fata unui fapt fara drept de apel. Drama devine cu atat mai mare atunci cand barbatul pleaca dupa o partenera mai tanara…
Cand dorinta de rupere apare in cuplul tanar, eforturile de a reveni, precum si puterea de a depasi trauma sunt mai puternice, iar vindecarea apare mai repede. La maturitate insa, spre varsta a treia, schimbarea nu mai este atat de simpla. Cu inaintarea in varsta, menopauza si andropauza sunt doua dintre conditiile care intervin in cursul firesc al lucrurilor. Multi simt transformarile aferente lor si multi ajung sa sufere direct efectele acestor transformari.
Despartirile sau divorturile apar uneori ca nevoie de compensare pentru frustrari carora nu stim sa le facem fata sau sa le depasim. Ajungem, asadar, sa intervenim acolo unde credem ca schimbarea trebuie facuta, cautand sa ne redefinim. Divorturile nu mai sunt o raritate in ziua de azi, dar, cu cat cuplul are mai multi ani de convietuire impreuna, cu atat mai grea este ruperea ritualurilor comune.
Uneori, golul ramas in urma este greu de acoperit, iar suferinta produsa are efect pe termen lung. Iar atunci cand partenerul pleaca pentru o iubita mai tanara, situatia este simtita mult mai personal, ca un atac la adresa partenerei parasite. Aceasta se simte devalorizata, nedreptatita, sacrificata pentru o figura mai tanara.
Psihanalistul Gabriel Cicu ne spune care sunt cele mai frecvent intalnite reactii, ganduri si frustrari dupa un asemenea eveniment. „Cred ca reactiile la un astfel de eveniment depind foarte mult de doi factori, care, bineinteles, se influenteaza reciproc. Unul este momentul in viata, momentul de dezvoltare personala a femeii respective si al doilea este ce anume a investit in acea relatie, ce inseamna pentru ea acea relatie.
Una este daca te afli la un moment in care siguranta de sine, implinirea feminitatii, pozitia sociala, profesionala sunt satisfacute si relatia reprezinta pentru tine un parteneriat in calea vietii si atunci reactia poate ca va fi de dezamagire, tristete, nedumerire. Alta este sa te afli intr-un moment in care poate te indoiesti de feminitatea ta de la varsta respectiva si incerci sa iti lamuresti aceste indoieli prin incarcarea relatiei cu aceste presupuse raspunsuri – atunci te vei prabusi in indoieli si depresie.“
Intr-o familie, femeia este cea care se complace mai usor in rolurile asumate… cel de nevasta, de mama, iar dupa o anumita varsta si, cel de bunica. Rutina este mai usor de acceptat, viata are un curs liniar, iar dorinta de schimbare se manifesta in planul unui nou look sau al redecorarii apartamentului.
Pentru barbat insa, aceasta nevoie atrage dupa sine dorinta de a se simti din nou admirat, apreciat, dorit, stimulat de o femeie. „Vanatorul“ din el cauta o „prada“ noua si de multe ori refuza sa redescopere pasiunea in cuplul deja rodat. Sau femeia, coplesita de multele sarcini si responsabilitati casnice, uita sa-si mai priveasca sotul ca pe un barbat, ratand toate semnele care indica fuga lui de prezent.
In anumite cazuri, conditiile care au dus la formarea casniciei, ajung sa aiba acest efect, intrucat doar o pasiune si o atractie foarte mari nu pot fi intretinute la nesfarsit – cum, de altfel, nicio casnicie pur strategica, pe baza materiala sau considerente asemanatoare, nu are viitor.
„Mi-am cunoscut sotia in facultate. Eu eram student, ea era cu cativa ani mai mare decat mine, venea dintr-o familie foarte buna, nu aveam aceleasi probleme. Am apreciat ca ma vrea, in ciuda diferentelor noastre materiale cel putin, si curand am devenit sot si sotie. Am fost casatoriti saptesprezece ani.. dupa care eu am plecat. Nu la mult timp dupa casatorie, mi-am dat seama ca nu aveam multe lucruri in comun, nu aveam aceleasi preocupari si pasiuni.
La scurt timp insa, a aparut un copil si am ramas alaturi de ei. Imi iubesc fiul foarte mult si am ramas cum am putut alaturi de el, desi relatia cu fosta mea sotie este extrem de tensionata si acum, fapt care afecteaza si relatia cu copilul. Da, am cunoscut pe cineva si am plecat. Evident, nu ma vor ierta pentru asta. Poate mai tarziu fiul meu va intelege. Eu cu mama lui nu am fost un cuplu in care sa ma simt in largul meu. Este o femeie deosebita, dar suntem extrem de diferiti. Este vina mea ca a durat atat de mult…“, recunoaste Matei, 46 de ani.
Rolul sotiei
Daca incercam sa intelegem ratiunile pentru care un barbat ia o asemenea decizie, vom gasi motive rezonabile sau plauzibile pentru acest act al lui. Daca ne orientam catre femeia abandonata, vom vedea o alta fatada a povestii. Pentru ca am stat de vorba si cu Anca, 52 de ani, fosta sotie a lui Matei, si am aflat si versiunea ei de poveste.
„Ne-am casatorit repede, era una dintre acele iubiri in care il vezi si stii ca el este. Mi-am iubit sotul foarte mult si am incercat sa ma adaptez stilului lui mult mai activ decat al meu. Nu imi placea sa nu fac parte din activitatile lui si am facut eforturi si schimbari mari incercand sa ma adaptez. Cand mi-a spus ca doreste sa divorteze, nu mi-a venit sa cred.
De cativa ani, oricum, se schimbase mult, se racisera relatiile noastre, dar viata mea era dedicata lui Alex, fiul nostru, si de multe ori ma gandeam ca doar mi se pare sau ca asa este normal dupa un timp. Consider ca m-a tradat si nu il pot ierta. Nu ne lipsea nimic, a plecat pentru ca si-a gasit o femeie mai tanara, fara sa ii pese de ce a lasat in urma. Dupa o viata dedicata unui om si unei familii, ajungi sa te simti abandonat, desconsiderat, mintit. Parca toata casnicia a fost o farsa.“
In timp ce Matei este parte dintr-un cuplu, Anca este singura inca. Durerea a lasat urme adanci, iar dorinta de a-si reveni este estompata de sentimentul de victima, de pierderea increderii in sine si de teama de a mai incerca ceva. Gabriel Cicu afirma: „Dupa cum spuneam anterior, comportamentul pe termen lung poate sa nu fie afectat sau acest eveniment poate conduce la reale traume, cu consecinte dintre cele mai diverse: depresie, anorexie, bulimie sau alte tulburari alimentare, tulburari de dinamica sexuala etc…“.
Victima si abandon
Daca pe parcursul unei relatii, cei doi parteneri isi pastreaza trasaturi unice si definitorii, preocupari proprii, separate de partener, si independenta personala, o ruptura de cuplu este o trauma ale carei efecte sunt mai usor de depasit. Atat timp cat, in cuplu, femeia are grija de propria independenta, ea isi conserva increderea in sine si definirea ca individ. Puse in fata unei asemenea situatii, femeile ale caror preocupari in afara cuplului au ramas de-a lungul timpului la fel de placute si acaparante, au regasit in acestea puterea si curajul de a merge mai departe.
In cazul opus, femeia care si-a dedicat viata sotului, ingrijirii lui si activitatilor care presupun doar cuplul, au simtit pierderea ca pe un atac direct asupra a tot ceea ce le definea. Cum este si de inteles, durerea este mult mai mare si timpul necesar redefinirii este direct proportional. In mod absurd, am spune ca, sa ai grija de cel de langa tine pentru a nu-i lipsi nimic, nu este cel mai mare aliat intr-un cuplu si nici nu iti garanteaza atentia, admiratia sau fidelitatea lui. In schimb, preocuparea pentru tine si independenta ta, impreuna cu grija pentru el, poate fi mult mai sanatoasa pe termen lung pentru ambii parteneri.
„Cand am aflat ca Vlad are o relatie de doi ani cu o femeie mai tanara decat mine, am simtit, efectiv, ca se rupe ceva in interiorul meu. Tradarea si minciuna, alaturi de frustrarea imensa ca nu as putea concura cu o partenera tanara, sentimentul de sfarsit pe care l-am avut, alaturi de socul propriu-zis, au fost conditii care, timp de cateva zile, m-au tinut efectiv inchisa in casa. Nu stiam de unde sa incep si nici cum sa procedez, dupa 25 de ani de casnicie.
Am incercat sa pun in balanta ce mi-ar face mie bine in situatia data si am inteles ca, daca pana atunci ceea ce se intamplase nu hotarasem eu, acum era timpul sa iau eu deciziile. Am divortat acum trei ani. Nu pot spune ca nu mai sunt afectata, dar incerc sa ma regasesc. Cel mai mult m-au ajutat prietenii, munca si pasiunile, la care nu am renuntat niciodata: pictura si poezia. Timpul pe care l-am petrecut eu, cu mine, asa cum faceam mereu, m-a ajutat sa imi regasesc echilibrul, o constanta care a fost mereu acolo si care nu a disparut odata cu sotul meu“, relateaza Alice, 53 de ani.
Joc de culpabilitati
Victimizarea este tendinta cea mai frecventa a celui abandonat, parasit. Femeia lasata pentru o partenera mai tanara va consuma cea mai mare parte a energiei investind-o in relatia incetata sau in cea care exista in prezent in viata fostului sot. Noua partenera poarta toata vina, fostul sot – de asemenea, iar ea, victima, nu are nimic de facut decat sa sufere, sa blameze si sa se piarda pe sine. Suferinta este asemeni doliului purtat dupa un apropiat care a decedat.
Dar si doliul trebuie sa inceteze la un moment dat, pentru ca cei ramasi sa isi poata continua viata. Majoritatea femeilor divortate, cu o varsta mai inaintata, ajunge sa nu isi mai refaca viata cu un nou partener si, mai mult, sa nu se mai regaseasca pe sine in noua viata. Pentru ca rutina prea multor ani de cuplu le-a format intr-un anumit mod, iar schimbarea a survenit intr-un moment in care dorinta de a o lua de la capat este mult diminuata. Realitatea este ca, in zilele noastre, gasirea unui partener poate fi o provocare si pentru femeile tinere, fiind cu atat mai dificila pentru o femeie de varsta a doua sau mai mult.
„Cu zece ani inainte sa divortez, l-am cunoscut pe Florin. Era cu cinci ani mai mare, ne-am indragostit, dar relatia nu a mers mai departe. La scurt timp, am incetat aceasta aventura pentru a reveni la Cristian, pe atunci sotul meu de unsprezece ani. Am considerat ca trebuie sa caut acea pasiune in cuplul nostru si mi-am dorit sa imi redescopar sotul.
Insa Cristian m-a parasit in urma cu doi ani pentru o colega de munca, cu cincisprezece ani mai tanara decat mine. Acum, da, regret ca nu am avut eu curajul sa ma rup de el atunci, dar am inteles ca relatia era terminata demult. Eu nu am avut curaj, el a avut, eu am avut de pierdut. Acum sunt singura, dezamagita de faptul ca el nu a vrut sa incerce si sa investeasca in noi doi, asa cum eu am facut atunci. M-a schimbat cu un model mai nou. Trist, nu?“, ne povesteste Magda, 48 de ani.
Viata, de la capat
In timp ce barbatul nu isi pierde, in timp, instinctul de vanator, femeia, ajunsa sotie si mama, isi vede implinite cele mai frumoase dorinte. Ea se integreaza mult mai usor in viata de cuplu si in noile roluri, in timp ce barbatul isi cauta in continuare pozitia de lider, de adorat, de admirat, de individ aparte. Pentru el, familia poate insemna uneori pierderea unor drepturi si libertati, iar rolul de parinte poate atrage dupa sine griji si preocupari carora sa nu le faca fata cu succes.
In timp ce femeia este cea care are mai deseori curajul de a o lua de la inceput si de a rupe o relatie, barbatul, atunci cand pleaca, o face pentru o noua partenera. Iar noua partenera este, de cele mai multe ori, mai tanara. Iar cea ramasa in urma nu are de ales in aceasta privinta, dar are de ales cand decide cum va continua propria viata.
Cum spuneam, gasirea unui partener – cu speranta ca si este unul potrivit – este dificila, in special pentru o femeie trecuta de o anumita varsta. Dar exista conditii, care, daca sunt pastrate si in timpul unei relatii sau casnicii, pot schimba contextul pentru o femeie. Socializarea, pastrarea prieteniilor, iesirile in oras si activitatile diverse pastreaza deschise portile cunoasterii a noi persoane, te mentine activ, independent si mai sigur pe cine esti.
Un scenariu foarte comun
„Aveam treizeci de ani cand m-am casatorit si eram a doua sotie a lui Dragos. Dupa saisprezece ani, a simtit insa din nou nevoia de schimbare si m-a parasit pentru nutritionista lui, cu douazeci de ani mai tanara… Nu eram un copil cand m-am maritat, dar mi-am dedicat toti anii impreuna lui, exclusiv. Pasiunile lui, intereselor lui, nevoilor lui. Sa nu ii lipseasca nimic, sa fie relaxat, sa fie fericit… Cam atat aveam in minte. Am crezut ca, fiind a doua casnicie, va fi altfel, dar m-am inselat.
Pot concura pe multe planuri cu alte femei, dar nu cu tineretea, pe care eu nu o mai am. Nu stiu daca o sa mai gasesc un partener, nici daca mai vreau. Uneori, am senzatia ca inca il astept sa revina, desi stiu ca nu se va intampla. Am inceput de curand sa reiau activitatile care, atunci cand eram cu el, nu mi se mai pareau relevante si nici interesante. Incerc sa ma redescopar pe mine, dar de cele mai multe ori nu simt nicio placere in ceea ce fac. Sper ca timpul sa vindece ceea ce inca mai simt legat de el.“
L-am intrebat pe psihiatrul Gabriel Cicu, care sunt strategiile pentru ca femeia abandonata sa poata depasi trauma si sa se reechilibreze. Dumnealui ne spune ca „as vrea sa nu plecam de la ideea ca este, a priori, o trauma. Poate fi sau poate nu. In orice situatie, trebuie sa isi clarifice ce reprezinta asta pentru ea. As vrea sa punctez cumva ca nu sunt de acord cu ideea de a gasi «strategii de a depasi momentul», gen cumparaturi, ies in cluburi, fac sex cu cat mai multi etc. Toate aceste asa-zise strategii au sansa sa panseze durerea momentului, dar cam atat; in plus, pot crea si mai multa confuzie. Revin: cred ca o astfel de situatie trebuie inteleasa cat mai clar cu putinta si, in functie de asta, se poate gasi o iesire…“
Singuratatea nu este usor de trait, dar nu este o filosofie ieftina nici faptul ca singuratatea in cuplu este mai grea. Singuratatea poate insemna independenta, timp pentru tine, lipsa compromisurilor sau a constrangerilor. Responsabilitatea celui singur este, in primul rand, propria persoana, iar atunci cand suntem in aceasta situatie este decizia noastra de a ne echilibra si de a ne stabili propria viata. Femeia si barbatul imbatranesc diferit, din pacate.
In timp ce un barbat ramane sau, din contra, devine, atragator si la patruzeci sau cincizeci de ani, femeia – care, ani de zile, a preluat in proportie mare grijile si nevoile unei familii – nu poate concura cu el. O viata activa si mai detasata, precum si o mai mare preocupare (constanta, de altfel) pentru propria persoana pot fi alegeri care ajuta la conservarea fizicului si spiritului unei femei. Poate ca nu ajungi cea mai grozava gospodina de pe scara blocului, dar ramai fidela tie insati. Tocmai pentru ca viata iti poate oferi intorsaturi de situatie pe care fie nu le asteptai, fie nu le vedeai, o mica doza de egoism te poate pregati sa te descurci mai bine in situatiile cu care te vei confrunta.
Ca sfat final, psihanalistul Gabriel Cicu ne spune sa nu uitam faptul ca „ valoarea si calitatile unei femei nu stau intr-o relatie, asa ca o femeie abandonata nu are ce redescoperi. Daca uita asta, trebuie doar sa-si reaminteasca. O relatie poate fi un loc in care calitatile femeii sunt valorizate si apreciate, iar daca asta nu se intampla, femeia nu are de ce sa stea in acea relatie“.
Autor: Iulia Barca
