Ce avem de făcut pentru a fi iertați după o infidelitate
Nu este ușor de depășit o infidelitate. Iar lucrurile nu stau simplu nici pentru cel care a fost necredincios. Iată ce putem face pentru a obține iertarea.
Citește și:
De ce bărbații trebuie să se însoare cu o femeie inteligentă
Cearta în cuplu: de ce nu este totul vina soacrei
A ierta o infidelitate este poate, cea mai grea decizie pe care o poate lua o persoană. Trădarea celui drag ne afectează în interioritatea, în echilibrul și demnitatea noastră.
Ne scutură în adâncul sufletului, creează durere și suferință, naște emoții intense, dorință de răzbunare, răutate, de trădare la rândul nostru, apar mânia sau furia până când aproape că dorim răul celuilalt ca și cum aceasta ar fi o cale prin care ne-am face dreptate și am compensa astfel umilirea socială primită. Toate aceste emoții ne afectează și deteriorează viețile pe toate planurile.
Nu doar cel înșelat suferă ci și cel care trădează.
Pentru a putea identifica o cale profundă de iertare, de exorcizare a unei infidelități, care să aibă un efect real, purificator asupra relației celor doi parteneri aflați în cauză, în primul rând trebuie găsit motivul real care a stat la baza unui astfel de deznodământ extrem.
Acesta poate fi extrem de complex și de variat, precum: încercarea de a găsi ceva mai variat care să umple golurile emoționale și fizice nesatisfăcute, necesitatea de afirmare/reafirmare a potenței sau capacității de seducție, o răzbunare împotriva partenerului, un strigăt de ajutor sau expresia unei dezamăgiri, lipsa de comunicare, o apărare împotriva depresiei și anxietății, etc.
Oglindirea traumatizantă
Cea mai comună situație este cea în care unul din cei doi parteneri se oglindește traumatizant în felul în care partenerul său interacționeaza cu el. Cu alte cuvinte, partenerul este insensibil, îl tratează urât, cu dezinteres, poate chiar agresiv.
Aceasta situație, prelungită în timp, se poate transforma într-o continuă depresie, lipsă de respect de sine, nesiguranță, suferință și multe altele, și va duce în mod necesar la un dezechilibru adânc – la o disperare ce poate genera printre altele și infidelitatea.
În acest caz, infidelitatea poate apărea ca o formă de apărare, o căutare confuză și iluzorie de salvare, o dorință puternică de a simți ceva, orice, o necesitate complexă de a evada din acea stare distructivă de dezumanizare. Într-o astfel de situație, dinamica infidelității își are originea într-o forță exterioară partenerului infidel, acesta fiind în acest caz, victima.
Într-un astfel de scenariu, problema iertării apare ca fiind destul de dificilă având în vedere dinamica relaționarii celor doi, însă dorința de a depăși problemele din cuplu, conștientizarea acestora atât de către cel care trădeaza cât mai ales de cel care a declanșat această cauzalitate pot fi elemente care să ducă chiar și către acest deznodământ.
Consumarea iubirii
O alta situație comună constă în epuizarea sau consumarea elementelor erotice care au stat la baza iubirii, magiei și candorii dintre cei doi parteneri. Și această situație, dilatată în timp poate duce la înstrăinarea celor doi parteneri și într-un final la infidelitate.
În acest caz partenerii ar trebui să meargă pe firul lucrurilor înapoi, să vadă unde și ce anume s-a pierdut, să înțeleagă ce a făcut ca acea magie a iubirii sa pălească, când au încetat să își mai hrănească iubirea și au considerat, inconștient, că partenerul le aparține și că nu mai sunt necesare eforturi pentru a-l păstra.
O relație de iubire este precum o floare: pentru a înflori mereu are nevoie de îngrijire și iubire, altfel se usucă și moare. Dacă nu suntem capabili să generăm permanent acea magie cu omul pe care îl iubim, degeaba ne iluzionam în brațele unui nou partener, deznodământul va fi mereu același sau poate chiar mai rău.
Pentru a putea ierta cu adevărat o infidelitate într-o astfel de situație, e nevoie în primul rând de o decodare onestă a partenerilor și o reconsiderare foarte profundă în primul rând a dinamicii care a făcut-o posibilă, iar acesta pentru mine ca terapeut, este punctul de pornire într-un astfel de demers.
Dorința profundă a cuplului de a regăsi acel lucru minunat care i-a adus împreună pentru prima dată și capacitatea de asumare a problemelor și dinamicii acestora cauzale, reprezintă începutul acelui drum de regăsire de sine și izbăvire ca parteneri de viață, de recăpătare a echilibrului emoțional, afectiv, a iubirii în forma sa nefalsificată și schimonosită de iluzii, frustrări și suferințe. Singura cale reală și durabilă de a a fi iertați și nu în ultimul rând de a ne ierta noi înșine infidelitatea…
Traume trecute
Există și situația celor care au suferit o traumă puternică în trecutul lor (cel mai adesea în copilărie) și au dezvoltat un comportament ambiguu cu privire la fidelitate – și nu numai – ca o expresie a suferinței și devastării interiorizate la nivel inconștient.
Aceste persoane manifestă un comportament distructiv de sine și o incapacitate de a se lăsa iubiți, o aversiune pentru gingășie și delicatețe din partea partenerului, o înclinație permanentă de a se pedepsi pe sine prin repetate infidelități și situații conflictuale.
Astfel de oameni caută să-și facă rău permanent și să distrugă orice punte de legătura dintre ei și iubire, caută să îndepărteze orice om capabil să îi iubească și să le ofere frumos și echilibru, gravitând obsesiv spre persoane toxice, manipulative și distructive, pentru ei infidelitatea fiind o necesitate bolnavă și un mod de viață.
Într-un astfel de caz nu se pune problema de iertare, ci necesită o iubire plină de înțelegere din partea partenerului, dublată de eforturi în terapie, înțelegerea profundă că acțiunile crude, imorale și distructive ale partenerului nu reprezintă de fapt decât un strigăt mascat de ajutor al unui om disperat dincolo de orice limite și lipsit de înțelegerea conștientă a acestui lucru.
Iertarea în iubire
Iertarea în iubire reprezintă modalitatea de a reînvia acel lucru care a fost ucis odată cu trauma trădării și abandonului. Iertarea nu se poate produce dintr-o dată, are nevoie de timp, de neutralizarea furiei, de onestitate, de reconstruirea încrederii, de angajamente.
Infidelitatea, în multe cazuri, reprezintă o forma indirectă de comunicare folosită pentru a semnala nemulțumirea, furia și frustrarea față de partener. Abordarea acestor probleme pot ajuta la reabilitarea cuplului cu condiția ca ambii să aibă motivația necesară.
De Mirela Antonache Gheorghiță, Psiholog și Psihoterapeut Psihanalitic
Tel. 0744.566.808
