Ce vor femeile de la barbati
Am intrebat cateva prietene ce vor ele de la un barbat. Cum arata, pentru ele, tipul ideal. Cum arata cel destul de bun (pentru ele) si ce ar transmite fiului si fiicei lor in spiritul bunei educatii sentimentale. Iata raspunsurile.
Octavia G., 26 de ani – „Barbatii stau mai prost la comunicarea si exprimarea sentimentelor“
„Barbatul perfect este enigmatic, profund, bad boy convertit de dragul meu, in armonie cu partea sa feminina. E clovnul petrecerilor, prietenul copiilor si salvatorul lumii. (Desigur, el nu exista).
Cel care exista totusi, are umor. Daca tot imbatranim impreuna, trebuie sa radem all the way; nu epuizam subiectele de discutie niciodata si totusi tacerea in doi este cel mai placut lucru din lume.
E frumos, are ochii negri si parul carliontat si stie sa ma mangaie, sa ma alinte si sa ma scoata din depresie sau criza. Ma iubeste, e mandru de mine si mi-o spune. Diplomat si gentil, nu ma face niciodata de ras. Este un prieten bun, fara a avea o gasca din care sa ma excluda.
Imi gateste si nu zice nimic daca eu gatesc prost. Ma cunoaste bine si ma place asa cum sunt. Nu incearca sa ma schimbe, dar ma sustine si ma face sa vreau sa fiu mai buna in fiecare zi.
Am deja un fiu si as vrea sa stie ca femeile sunt niste oameni mai vorbareti, mai emotivi, poate, mai dramatici; ca atunci cand se plang de problemele lor, nu cer neaparat o solutie, ci vor sa se descarce.
Vreau sa stie ca, in ciuda deosebirilor, fiecare dintre noi doreste acelasi lucru: un partener de nadejde, iubire, sprijin, sinceritate. Si, bineinteles, sa stie ca treburile casnice nu sunt o chestie feminina!
Azi, femeile idealizeaza prea mult iubirea romantica, nu au asteptari realiste de la partenerii lor. Faptul ca intra in relatii cu ideea de a-si schimba si transforma partenerul in ceva ce nu este («o sa se schimbe, sunt sigura, numai ca trebuie sa astept inca cinci ani»).
Cred ca ne este foarte frica sa actionam, sa facem greseli, sa ne aruncam cu capul inainte, sa incepem sau sa iesim din relatii. I-as spune fiicei mele ca nu exista Fat-Frumos, dar ca exista cel putin un barbat bun care o va iubi si respecta.
Ca barbatii stau mai prost la comunicarea si exprimarea sentimentelor, dar ca noi, mamele lor bune, vom influenta treaba asta in bine (prin educatie). Intre timp, e bine sa ne luam un manual si sa fim sigure ca ne-am facut intelese.
Ca barbatii pot fi maturi sau imaturi, indiferent de varsta, si ca, in functie de experientele traite, vor fi mai mult sau mai putin adaptabili la relatia cu ea. Sa nu confunde iubirea partenerului, cu a-i face sau nu pe plac.“
Mihaela R, 30+ de ani – „Omnivor si cu putina burtica“
„Barbatul perfect este vegan sau vegetarian. Preocupat de propria sanatate, insa nu face din asta o obsesie. Iubeste pasional, este tandru si atent la nevoile iubitei.
Ii place sa citeasca, are o mare dorinta de evolutie personala si profesionala in normele etice si morale. Bineinteles ca este puternic, atletic, cu trasaturi fine, ii place sa se ingrijeasca, are respect pentru viata, in toate formele ei. Este un tip foarte ocupat, astfel incat sa am si eu suficient timp pentru mine.
Cel good enough poate fi si omnivor si cu putina burtica, dar restul ramane valabil.
I-as vorbi fiului meu despre mine, cu bune si cu rele, i-as povesti despre greselile mele, despre gandurile pe care si le fac femeile, confuziile si certitudinile lor, precum si despre conceptiile sociale pe care l-as sfatui sa nu le ia niciodata in seama.
L-as sfatui sa dea curs sentimentelor, dar sa si judece in mod rational, pentru ca, uneori, lucrurile nu sunt asa cum par. I-as spune ca am mereu incredere in el, indiferent ce decizii ia, pentru ca si eu am facut acelasi lucru si am invatat din propria experienta.
Alegerile importante pentru viata lui ii apartin. As face acelasi lucru ca si in cazul fiicei mele.
Femeile sunt pasionale si mai sentimentale – asadar, as sfatui-o sa priveasca si dincolo de sentimente, sa nu se lase schimbata de dorintele partenerului, sa nu devina supusa, sa aiba mereu un cuvant de spus, iar deciziile sa se ia de comun acord. Sa accepte numai un barbat care o pretuieste asa cum este ea.“
Oana Catalina M., 26 de ani – „Barbatul perfect nu cred ca exista“
„Barbatul perfect nu cred ca exista. Barbatul perfect pentru mine, da! Pentru a se incadra in aceasta categorie, trebuie sa fie el insusi, sa nu se schimbe pentru mine, fiindca intentionez sa il plac asa cum este, de la inceput pana la adanci batraneti.
Ar fi imperios necesar sa fie atragator, sa existe «chimie», iar aici nu ma refer doar la fizic, ci si la atitudine. Sa ma provoace la mai mult din orice punct de vedere, sa ma faca sa simt ca urc in fiecare zi o treapta, ca sa pot ajunge la nivelul pe care il merita si viceversa.
Sa nu fie banal, sa nu se plictiseasca, nici cu mine, nici in absenta mea, pentru ca nici eu nu o fac.
Pe cel suficient de bun inca sper sa il intalnesc in realitate. Fiul meu din viitor trebuie sa le respecte pe femei pentru ceea ce sunt si sa nu abuzeze niciodata de pozitia preferentiala atribuita uneori barbatilor in societate. Trebuie sa inteleaga conceptul de relatie dintre barbat si femeie ca pe un parteneriat, nu ca pe o forma de posesiune.
Femeile, azi, gresesc prin aceea ca se incred prea mult in independenta lor si nu mai lasa loc barbatului sa reprezinte, sa ajute, sa isi asume un rol in viata lor.
Cat despre fiica mea din viitor, trebuie sa stie ca nu sunt toti «porci», ca nu sunt «porci» nici macar cei care sunt, ca fiecare barbat este bun pentru cel putin doua persoane: mama lui si cea pe care, in goana sa prin viata, este mai greu sa o intalneasca.“
Mihaela M. 32 de ani – „Povestea cu Fat-Frumos“
„Pe barbatul perfect nu-l vad sa existe… Cred ca e doar povestea cu Fat-Frumos, impregnata bine de bunicile noastre, ca, acum, noi, femei mature, sa cautam bezmetic perfectiunea. Dupa ani de poveste in care nici cal, nici Fat-Frumos, cred ca barbatul perfect este o utopie.
Pe barbatul destul de bun l-am intalnit de vreo patru ori… E barbatul acela atent, care te priveste in ochi si stie ce-ti doresti. Nu cu exactitate, ca nu e perfect, incurca trandafirul rosu cu cel alb, dar e… good enough.
E tandru, stie cand sa vorbeasca, stie sa asculte, e musai sociabil si-ti accepta prietenii si te doreste asa cum esti. Te face sa te simti mai frumoasa decat esti, te alinta, te doreste cu pasiune si mereu ti-e cald la suflet cand il ai alaturi.
Fiul meu ipotetic trebuie sa stie ca femeia este speciala. Daca isi doreste de la ea tandrete, trebuie sa fie el mai intai tandru, ca, daca o vrea onesta, trebuie sa fie el sincer, si cam asa la orice dorinta a lui, fie ca vorbim de dorinte mai «practice» sau mai «emotionale».
I-as spune sa fie el asa cum este, sa nu joace teatru, ca pentru piese de teatru avem actori care se pregatesc ani de zile. Sa fie natural ca sa poata atrage o femeie frumoasa, naturala in interior si in exterior.
Cred ca, azi, femeile gresesc cel mai mult crezand ca au puterea sa schimbe barbatul si sa-l cizeleze dupa cum il doresc ele. Omul nu se schimba decat daca el insusi voieste, iar la varsta sentimentelor adulte, sansele ca barbatul sa se schimbe sunt aproape la fel de mici cu a descoperi ca Mos Craciun exista.
Decat sa speri ca barbatul de langa tine se va schimba de dragul tau, de dragul vostru, din pasiunea nebuna, din dragostea eterna si in alte astfel de motivatii usor de identificat, mai bine identifici omul la care sa poti tolera si trasaturile bune si pe cele mai putin bune.
Fetita mea ipotetica trebuie sa stie ca este crucial sa gaseasca barbatul acela care o face sa se simta bine cu ea insasi, pe cel care o face sa rada, cel care o tine in brate fara sa se sfiasca atunci cand este in gasca lui de baieti.
E musai sa stie ca exista dezamagiri, ca e mai bine sa lase in urma un om ce nu o apreciaza, decat sa continue o relatie doar pentru ca «oare ce va zice lumea»? Crucial este sa stie ca poate trai liber langa partenerul ei, iar daca nu poate face asta, inseamna ca nu este el…
Crucial este sa iubeasca liber, in prezent, fara sa uite sa traiasca povestea lor de dragul unui viitor care, poate, nu se va concretiza. “
Magda, 38 de ani – „Un baietel nu trebuie crescut dur“
„Eu nu prea cred in existenta barbatului perfect, dar, daca ar exista, ar trebui sa fie tandru, puternic, descurcaret, fara idei preconcepute, eventual capabil sa isi asume responsabilitatea unei familii; sa fie capabil sa comunice si sa faca fata conflictelor fara a deveni agresiv; sa fie un bun sofer, echilibrat si in stare sa se controleze in orice situatie; sa aiba o afacere care sa ii asigure un venit destul de bun si sa iubeasca sa calatoreasca.
Cel destul de bun ar trebui macar sa fie in stare sa comunice cu partenera, sa nu considere femeia doar un obiect util prin casa, in bucatarie mai ales.
Ar trebui sa aiba niste maniere acceptabile, un venit destul cat sa nu fie nevoita femeia sa aiba doua joburi, ca sa traiasca amandoi mai bine, si o masina care sa functioneze acceptabil.
Nu am un fiu, dar mi-as fi dorit enorm sa am si un baietel (eu am doar fetita). Cred ca responsabilitatea unei mame de baiat este cumva mai mare decat cea a unei mame de fata.
In general, un barbat duce responsabilitatile, este considerat capul familiei, dar pentru asta un baietel nu trebuie crescut dur, nu trebuie fortat sa nu planga sau sa nu isi exteriorizeze sentimentele doar pentru ca este «barbat».
L-as invata sa participe la treburile casnice, deoarece, candva, isi va face o familie si sotia sau iubita lui nu va trebui sa devina sclava, ci o partenera de viata. De asemenea, l-as invata sa gestioneze conflictele prin comunicare, nu prin agresiune.
Femeile de azi incearca sa fie prea agresive, probabil dintr-o dorinta de a nu fi ranite, de a nu deveni doar niste obiecte sau marionete intr-o relatie, de a nu fi hartuite la locul de munca doar pentru ca poarta fusta. Doar ca, incercand sa poarte cat mai bine acest scut, si-au cam pierdut feminitatea, si barbatii uneori nu stiu sa faca fata agresivitatii lor.
Pe fiica mea as invata-o ca ceea ce conteaza este sa aiba o cariera, sa fie capabila sa aiba banii ei, sa se bazeze doar pe ea, iar cu barbatii trebuie sa fie precauta, sa comunice cu ei, sa interactioneze, sa inteleaga ca sunt si barbati buni, capabili sa-si asume responsabilitati, dar si altii, carora le place sa se joace, sa santajeze emotional, si ca va trebui sa invete sa faca diferenta.“
Adela N., 37 de ani – „Femeile ar trebui sa fie independente financiar.“
„Se poate apropia de perfectiune barbatul care stie sa aprecieze o femeie la adevarata ei valoare, care stie sa-i arate ca o iubeste, stie sa o sustina din toate punctele de vedere, care sa-i acorde libertate.
Cel destul de bun trebuie sa fie barbatul de casa, barbatul care sa aiba grija de copii, care sa-si petreaca timpul cu familia, cu copiii, barbatul care sa faca piata, barbatul care sustine femeia in orice situatie.
Fiul meu trebuie sa stie ca femeile sunt sensibile, ca nu trebuie sa le atinga nici macar cu o floare, ca nu trebuie sa le jigneasca, ca trebuie sa le iubeasca, sa le ajute si sa le respecte.
Cu ce gresesc femeile… Accepta prea multe umilinte, multe dintre ele sunt dependente financiar de sotii lor. Femeile ar trebui sa fie independente financiar, sa aiba libertate de miscare, sa aiba si timpul lor, numai al lor.
Fiica mea trebuie sa stie ca… barbatii sunt o specie de pe Marte si trebuie tratati ca atare. Dar ca barbatul adevarat este cel care o respecta.“
Alina P., 40 + de ani – „Spontan, dezinhibat spre excentric“
“Ii place viata, asa cum vine ea peste noi. Ar trebui sa fie spontan, dezinhibat spre excentric, puternic, dar cu unele accese romantioase, cu un simt al umorului major, amator de farse (si sa le poata suporta si pe cele adresate lui), de surprize.
Ar trebui sa aiba cultura generala, sa fie profesionist in domeniul lui de activitate, bun partener de discutii de toate felurile, amator de calatorii, sa-i placa muzica de toate felurile (dar nu maneleeee…), sa aiba o atitudine pozitiva etc.
Sa nu fie gelos, snob, ipohondru sau coleric. Sa fie de acord ca fiecare are nevoie de o doza de libertate.
Din punct de vedere fizic – putin mai inalt ca mine, fara burta. Financiar – daca spun ca ar trebui sa aiba un venit decent sau peste medie, inseamna ca e ceva in neregula cu mine? Eu cred ca nu, atata timp cat nu tind spre confortul pe care mi l-ar oferi domnul Grey, spre exemplu!
Oare «destul de bun» inseamna «mai bine decat nimic»? Atunci, ar trebui sa fie asa: cu cultura generala, profesionist, bun partener de discutii, un simt al umorului rezonabil, amator de calatorii, suficient de spontan.
Fara manele, burta, gelozii, ipohondrii si snobisme. Financiar – OK, dar nici salariul minim pe economie! Nu stiu de ce, dar am impresia ca si pentru good enough, stacheta mea e destul de ridicata…
Exercitiu de imaginatie cu un fiu: ar trebui sa stie ca femeile mai au toane, dar nu sunt rau intentionate. Ca vor sa primeasca flori si fara sa fie ziua lor sau 1 si 8 martie. Ca le plac surprizele placute, uneori chiar romantice.
Ca trebuie luate in serios chiar si atunci cand abordeaza subiecte pe care barbatii le-ar considera preponderent masculine. Ca, daca se imbraca mai sexi, o fac pentru ei, pentru o reconfirmare a feminitatii lor sau… ca sa le enerveze pe alte femei, nu ca au o aventura.
Ca unora le place sa fie tratate de la egal la egal, altora ‑ sa fie protejate; in privinta asta, se descurca el.
Cred ca principala greseala a femeilor este aceea ca vor ele sa demonstreze cu tot dinadinsul ca pot face orice, chiar si unele treburi care ar trebui facute de barbati. Apoi, cred ca, pornind de aici, nu fac o distribuire echitabila a treburilor casnice.
In timp, femeia devine din ce in ce mai obosita si irascibila de job-ul gratuit prestat acasa dupa cel remunerat de la serviciu, pe de o parte. Pe de alta parte, barbatul se obisnuieste asa pentru ca – de ce sa nu recunoastem? –, beneficiaza de o viata mai comoda (mai ales daca se obisnuieste si cu nervii nevestei).
O alta greseala pe care o fac frecvent femeile este deznadejdea afisata atunci cand constata ca sotii ori partenerii lor au o aventura.
Ar trebui ca tocmai in aceasta perioada sa fie si mai cochete, sa iasa cu prietenele fara sa dea prea multe explicatii (lasand o dara de parfum scump in urma etc.), nu sa apara cu ochii plansi si cearcane pana in barbie, nefardate si cu parul neingrijit.
Iarasi un exercitiu de imaginatie cu fiica mea ipotetica: o fata ar trebui sa stie, mai intai, ca baietii mai si mint, asa ca va trebui sa invete sa-i citeasca. Apoi, ca nu le place ca fetele sa se neglijeze si sa turuie prea mult (o pot face cu prietenele, in lipsa lui Fat-Frumos).
Barbatilor le place sa mai iasa la o bere cu baietii fara ele, sa vorbeasca ore in sir despre masini sau despre fotbal (de-aia si ziceam mai inainte de portia de libertate, printre altele). Ca uneori sunt ca niste copii mari si ea se va transforma in mama nr. 2, daca nu e atenta de la inceput.
In general, cred ca barbatilor nu le plac femeile foarte posesive, ci doar putin, atat cat sa gandeasca ele si pentru ei.“
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: shutterstock.com
