7 comportamente daunatoare relatiei de cuplu
Daca anumite scene din relatia de cuplu sunt usor de identificat ca fiind daunatoare, alte comportamente, desi par inofensive, pe termen lung duc la racirea relatiei. Iata care sunt acestea si cum le putem corecta.
Acuzatiile la adresa partenerului
Poate atunci cand ceva nu merge bine, ai tendinta sa dai vina pe slabiciunile, defectele si comportamentul specific partenerului. Cand propozitiile tale incep cu „tu”: „Tu nu asculti niciodata!”, „Tu esti mereu ocupat!” sau „E tipic tie!”, transformi aceste nemultumiri in acuzatii.
Partenerul tau le va considera atacuri, intrucat, formulate astfel, se refera la felul lui de a fi si nu la ceea ce te nemultumeste pe tine.
Atunci cand personalizam vina, iese la iveala un comportament defensiv al partenerului. Inevitabil, se va crea un cerc de invinuiri si defensive, care uneori evolueaza, desi nimeni nu a planuit acest lucru.
Trebuie sa iti amintesti ca in relatie sunteti amandoi implicati si ca, de cele mai multe ori, responsabilitatea este a ambilor parteneri. Chiar si pentru lucrurile care nu merg bine si te nemultumesc.
Formularile sanatoase incep cu „eu” sau „mie”. Astfel, exprimi corect, fara invinuiri si acuzatii, ce nemultumiri ai. De asemenea, adresandu-te astfel, vei elimina suspiciunea nemultumirilor tale asupra lui ca persoana. Pana la urma, vorbim despre un comportament izolat.
Este recomandat sa rezolvati problemele impreuna, fara a plasa solutia sau rezolvarea doar la unul dintre voi. Chiar daca ti se pare ca celalalt a creat situatia si este responsabil. Pana la urma, pentru reactiile tale, esti responsabila tu.
Retragerea din momentele tensionate
Gandeste-te la urmatoarea situatie, care poate iti e familiara: in timpul unei discutii, unul dintre voi nu e cooperant sau nu e receptiv.
Unul se implica, incercand sa gaseasca o solutie, sa explice ce nu functioneaza bine, vorbeste, poate chiar ridica vocea, iar celalat sta tacut, desi limbajul corpului ii tradeaza iritarea. Rugat sa raspunda, sa se implice in discutie, cel din urma se retrage mai mult, iar in final se ridica si spune: „M-am saturat de aceeasi poveste.”.
Cercetarile arata ca, in general, barbatii sunt cei care au tendinta sa se retraga, dar asta nu inseamna ca femeile nu pot proceda la fel. Acest sablon poate fi un indicator al unei viitoare despartiri, depresii si al altor situatii nefericite.
Nu e greu sa observi de ce o astfel de situatie este toxica pentru relatia de cuplu. Ambii parteneri se simt nedreptatiti: cel care vorbeste si ii cere celuilalt sa coopereze se simte ignorat, marginalizat si chiar abandonat, iar cel care se retrage se simte incoltit, criticat, atacat.
Pentru a iesi din acest cerc vicios, este nevoie ca ambii parteneri sa fie atenti si sa asculte si, in cel mai bun caz, sa gaseasca noi mijloace prin care pot comunica si reactiona.
Poate este necesara o atentie sporita acordata felului in care transmitem un mesaj. Deseori, un ton ridicat si acuzator, are exact efectul opus a ceea ce ne dorim.
De asemenea, un semn de maturitate este sa acceptam situatiile dificile si sa ne confruntam cu ele, pentru a le solutiona. Altfel, retragandu-ne, problema se va repeta la nesfarsit.
Limitarea interesului
Stim cu totii cat de benefice sunt comunicarea, confidentele si povestirile intr-o relatie. Insa, pe masura ce timpul trece, unele cupluri nu mai impartasesc povesti, partenerii inceteaza sa mai fie dornici sa-l asculte pe celalalt, nu mai intreaba.
Asta se poate intampla fara motiv sau din diverse cauze: programe diferite, oboseala, alte preocupari, intreruperi venite din partea copiilor etc.
Uneori, familiaritatea da nastere dispretului, iar cand unul dintre parteneri incepe sa vorbeasca despre ceva (un coleg de serviciu, comportamenul cuiva din familie etc), celalalt spune: „Din nou asta?” sau „Mi-ai mai spus asta”. Astfel de raspunsuri diminueaza valoarea celui care vorbeste si il reduce la tacere.
Discutati, arata-i ca-ti pasa, ca te intereseaza, incearca sa fii empatica, arata-i ca accepti, chiar si atunci cand nu esti neaparat de acord cu el.
Sentimentul de siguranta intr-un cuplu apare atunci cand ne simtim acceptati exact pentru ceea ce suntem. Poate problemele noastre sunt minore, poate repetam un anumit scenariu, dar sustinerea partenerului nu trebuie sa fie conditionata de detalii.
Simplul fapt ca dorim sa impartasim experientele, fie ele si banale, este un element de coeziune a cuplului.
Lipsa iertarii autentice
Iertarea e un proces mai complex, nu un act singular. Are nevoie de timp. Declaratiile verbale ale iertarii poate nu reflecta sentimente adevarate, desi sunt rostite frecvent.
Falsa iertare poate avea rolul de a inchide un conflict prezent, dar pe termen lung, resentimentele revin. Cuvintele „te iert”, adesea semnaleaza inceputul procesului pentru cel care le rosteste (si care incearca sa ierte o abatere a partenerului), dar partenerul care a gresit are tendinta sa vada in asta sfarsitul problemei.
Iertarea insasi este un proces mai indelungat, in functie, desigur, de gravitatea problemei. Nu poti spune „iarta-ma” si instantaneu vei fi iertat, asa cum nu poti spune „te iert” si brusc vei ierta si uita.
Iertarea adevarata nu poate fi actul unui singur partener in cuplu. Amandoi trebuie sa isi innoiasca angajamentele si relatia, in contextul unui nou inceput. Sa decizi simplu, de unul singur, sa ierti si sa uiti, ar putea sa nu functioneze.
Asteptari prea mari
Toti avem anumite asteptari de la o relatie sau de la partener (cum sunt impartite muncile casnice, cum sunt cheltuiti banii, cum vor fi crescuti copiii etc), dar atunci cand ele devin imposibile, apar problemele.
Nu uita ca partenerul tau este un om, ca si tine, cu defecte si calitati, ca nu poate sa faca totul perfect si ca greseste, asa cum gresesti si tu.
Impovarandu-ti relatia cu asteptari care nu se pot indeplini, creezi un teren propice nemultumirilor. Partenerul va simti ca te dezamageste, ca nu se ridica la nivelul asteptarilor tale, ca nu e suficient de bun.
Invata sa accepti partile bune, sa te concentrezi asupra lucrurilor care merg si sa invatati impreuna, in timp, sa imbunatatiti anumite aspecte. Lucrurile nu se schimba peste noapte, iar adaptarea in cuplu necesita timp.
Comparatiile
Compararea actualului partener cu fostul, este un dezastru garantat. De altfel, orice comparatie este nedreapta. Nimeni nu poate fi un model pentru toate relatiile posibile. Oamenii sunt diferiti, la fel si cuplurile.
Totul depinde de sincronizare, maturitate si stabilitate emotionala. In plus, un factor important este si momentul relatiei. Pana la urma, la 20 de ani aveam cu totul alte asteptari si dorinte.
Atunci, de ce am compara persoanele intre ele? Sunt o multime de factori care se schimba in timp si care difera de la relatie la relatie.
Dorinta de control
Dorinta de a-ti controla partenerul e inradacinata in frica si in nesiguranta. O astfel de atitudine are legatura mai mult cu cel care isi doreste controlul, si nu cu partenerul de cuplu.
Cand apare controlul intr-o relatie, frica incepe sa iasa la suprafata. Poate fi vorba de teama de viitor, de abandon, teama ca vei fi vazuta ca o partenera nepotrivita, etc.
Daca nu iti controlezi propriile insecuritati, partenerul va suferi si nu va fi singurul. Daca te surprinzi spunand constant „Nu face asta”, „Opreste-te, nu mai face asta.”, ai putea fi o persoana care tinde sa isi controleze partenerul.
Nu uita ca el nu este o marioneta careia ii poti controla gesturile, gandurile, dorintele. Nu este proprietatea ta, asa cum nici tu nu esti proprietatea lui.
De Mihaela Gheorghe
Foto: shutterstock.com
