Contradictii in educatia adolescentului

Adolescenta este una dintre perioadele in care nu doar comunicarea cu parintii devine dificila ci si cea dintre parinti. De parca nu ar fi suficient sa facem fata nevoii crescute de intimitate a adolescentului, de separare si de exprimare a propriei vointe cu cat mai diferite de cea a parintilor, cu atat mai puternice, trebuie sa ne punem si noi de acord cum vrem sa ii transmitem mesajele si cam care ar fi acestea.

 

Good cop, bad cop

Ca in orice film de actiune, cand intervin normatorii, politistii, iar in cazul de fata parintii, unul va fi mai permisiv, in timp ce celalalt va fi mai dur si neinduplecat. Si cum ambii pierd din vedere tendinta de manipulare a situatiei de catre adolescent, in favoarea propriilor dorinte, pierd si teren in privinta autoritatii si a comunicarii.

Motiv pentru care, intelegerea dintre cei doi devine factorul decisiv. Chiar daca pare complicat, orice situatie trebuie dezbatuta in cuplu, luata o decizie, apoi comunicata adolescentului. Evident, lucrurile sunt mai complicate decat in cazul unui copil mic, pentru care ne asumam intreaga raspundere, asteptand mai multa ascultare din partea lui.

In cazul adolescentului, dorintele si tendintele acestuia sunt mai puternice, manifest exprimate, si prin urmare negocierea este punctul cheie al armoniei. Nu mai putem sa impunem la fel de usor, nu mai putem astepta sa nu ni se conteste parerile si doleantele, nici sa fie luat drept corect si adevarat tot ce spunem.

Pentru ca acum, totul este trecut prin filtrul propriu de interpretare al tanarului adult, iar dorinta lui de independenta este mult mai mare decat… ne-am dori.

Momentul in care mama trage „hais” si tatal „cea” inseamna nu doar confuzie pentru adolescent ci si credinta ca unul, daca nu ambii, parinti nu vor sa il asculte, nu iau in considerare dorintele lui si pe scurt „comploteaza pentru a-l limita in actiuni”.

 

Doua tipuri parentale

Reducand mult variabilitatea stilurilor comportamentale, ne putem opri asupra urmatoarelor: parintele flexibil si parintele intransigent.

Primul este sensibil si crede in nevoia de a se adapta solicitarilor si provocarilor de moment, schimbandu-si opiniile si gestionandu-si reactiile in functie de situatie si persoanele implicate.

Modelul educational de baza, constituit din reguli si evident, preocupari asupra bunastarii copilului, este doar un mod general, care poate fi negociat si supus schimbarilor. Rolul acestuia este de a pastra deschise canalele comunicarii, astfel incat structurile sa fie discutate si modificate si in functie de nevoile adolescentului.

Cel de-al doilea model crede in reguli stricte, sustinand constant ceea ce se doreste si asteapta de la adolescent. Regulamentul trebuie respectat, nu se supune schimbarilor si nu este negociabil. Prin urmare, nu se iese din acest cadru pentru a dovedi respect, intrucat el a fost conceput pentru siguranta celor implicati. Abaterile sunt sanctionate, evident.

Desigur, aceste doua stiluri creaza un conflict daca fiecare apartine unuia dintre parinti. Motiv in plus sa negocieze ei doi, pentru adoptarea unui stil comun, mai coerent. Evident problemele cele mai mari se invart in jurul a ce anume sa ceara de la adolescent si cat sa il lase liber.

Strictetea are rolul de a desena asteptarile, dorintele si regulile generale, iar flexibilitatea de a ajusta detaliile tinandu-se cont si de nevoile in schimbare ale adolescentului.

 

Masa rotunda

Cum parintii, oameni fiind si ei, nu pot fi perfecti, greselile vor aparea, dar de pe urma lor se poate invata. Asadar, la primul conflict de opinii, este utila retragerea si dezbaterea problemei fie in particular, fie intre toti cei implicati. De multe ori, includerea adolescentului in luarea unei decizii este cheia solutiei.

Astfel el va invata negocierea, va vedea ca este ascultat si ca parerea lui conteaza. Regulamentul general insa, este bine sa fie discutat de catre cei doi parinti pentru a se pune de acord care sunt reactiile in fata tanarului si cum se gestioneaza crizele atunci cand ei doi nu sunt de acord.

In momentul conflictului, cand fiecare parinte vede lucrurile doar prin prisma lui, uitand ca si celalalt are dreptate, se pot naste trei situatii nedorite: unul castiga in detrimentul altuia, se iau decizii unilateral, unul dintre parinti abandoneaza responsabilitatea.

Cand stilurile parentale devin diametral opuse si raman astfel, conflictele asupra adolescentului sunt si mai dificil de rezolvat. Neintelegerile devin o lupta pentru obtinerea controlului, si chiar si atunci cand unul dintre parinti va castiga in autoritate asupra celuilalt, ambii au de pierdut la nivelul comunicarii in cuplu.

Situatia in care unul dintre parinti vorbeste in numele ambilor este rezultatul frustrarii si descurajarii in obtinerea unei solutii. Atunci acesta va lua o decizie pe care o comunica copilului, apoi partenerului ca fiind solutia „cea mai buna”.

Si poate cea mai rea reactie este aceea cand din cauza neintelegerilor dintre cei doi parteneri, unul decide sa lase raspunderea in grija celuilalt, pe motiv ca oricum nu ajung la un numitor comun.

Evident, oricare dintre aceste situatii pot aparea intr-un un moment sau altul intr-o familie. Important este ca ele sa nu devina o regula generala.

 

Ce ne facem?

– Regulile sunt facute pentru a fi respectate, iar cum acestea dau rezultate bune, fiind chiar recomandate, in cazul copilului mic, ele se pastreaza si in momentul adolescentei. Diferenta consta in adaptarea acestor reguli astfel incat ele sa respecte si nevoile si dorintele adolescentului. Nevoia de a oferi protectie si siguranta este fireasca, atata timp cand intelegem ca nu putem acoperi toate ariile. Oricat am incerca sa fim de precauti, pericolele vor exista in continuare, de aceea este mai importanta concentrarea asupra invatarii unui tanar care sunt aceste pericole si cum ar trebui sa le faca fata, acordarea de incredere in discernamantul lui si sustinerea afectiva atunci cand este necesar. Interzicerea unei actiuni, stim foarte bine, de cele mai multe ori o face doar mult mai dezirabila.

– Oricat de dificil poate parea un subiect, el trebuie abordat cu un adolescent, asa cum este important ca el sa stie ca va poate aborda pe orice tema. Tabuurile nu prea au ce cauta intr-o familie, comunicarea libera da. Modelul strutului nu este recomandat, iar o problema sau tentatie nu inceteaza sa mai existe daca incetam sa vorbim despre ea. Ganditi-va doar ca ceea ce refuzati sa discutati cu adolescentul, il va determina sa caute raspunsuri in alta parte.

– Acceptati-va rolurile! Adolescentii vor simti nevoia sa imparta intre parinti temele de discutie, in functie de gradul de intimitate al acestora si libertatea de a le exprima in fata unuia sau a altuia. Nu faceti din asta un teren de lupta. In cel mai bun caz, fiecare dintre voi va respecta si parerea parintelui care nu este de fata cand raspunde solicitarii si cu siguranta va avea in vedere ce este mai bine pentru copil.

– Ingrijorarea este motivul celor mai frecvente certuri si tensiuni in familie. Adolescentul are schimbari de dispozitie, parcurce etape  diferite din punct de vedere comportamental si este de multe ori, greu de abordat pentru o discutie. Ca parinti, tentatia de a ne gandi la ce este mai rau este mare. Ideal ar fi sa intarziem reactiile si sa observam timp de cateva saptamani daca un anumit comportament dureaza. Daca acesta persista, atunci putem sa abordam o discutie deschisa cu adolescentul.

– Gasiti in diferentele voastre un motiv de a va adapta unul la celalalt si de a forma o unitate diversificata, in care integrati modurile diferite de abordare. In loc de contradictii sau certuri, ascultati-va unul pe celalat dispusi sa negociati si sa faceti compromisuri. Asa veti dezvolta stilul vostru familial si veti ajunge la armonie.

 

Recomandari de lectura

„Ghidul adolescentului pe intelesul parintilor” – Stephane Clerget Editura Aramis

Adolescenta este perioada transformarilor radicale si totusi de mare fragilitate. Parintii se confrunta cu noi dificultati carora nu stiu sa le faca fata.

Cum putem reactiona, ca parinti, cand dintr-odata copilul, adolescent acum, devine obraznic sau chiuleste de la scoala pentru a se intalni cu prietenul/ prietena sau isi pierde increderea in sine sau se drogheaza sau vrea sa tina regim?…

Fara a se substitui sfatului avizat al unui psiholog, acest ghid ofera solutii practice si detaliate, precum si raspunsuri precise pentru majoritatea situatiilor intalnite.

 

 

 

 

„Criza adolescentei” – Stephane Clerget Editura Trei

In adolescenta, schimbarile sunt numeroase si adesea dificil de inteles atat pentru adolescent, cat si pentru anturajul lui. Care este semnificatia acestor schimbari si cum pot fi ele integrate?

Iata o carte care incearcă sa explice, in mod clar, parintilor, specialistilor in domeniu si adolescentilor insisi mecanismele psihologice cele mai profunde care declansează criza din adolescenta.

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Iulia Barca

Foto: Shutterstock, Top view of a happy family lying on green grass