Copil anxios: cauze si solutii

Anxietatea este o tulburare afectiva caracterizata in primul rand prin neliniste, nesiguranta, stres accentuat si care poate genera raspunsuri fizice, somatizandu-se. Cu siguranta am experimentat-o cu totii la un anumit moment sau am vazut persoane trecand prin aceasta traire. Cand insa este vorba despre copilul nostru, simtim nevoia sa intervenim si sa il ajutam sa depaseasca aceasta stare cat mai repede si bine cu putinta. Iar de aici, pot incepe greselile.

Reactii gresite

Anxietatea functioneaza pe sistemul cercului vicios. Daca incercam sa evitam constant cauza trairilor noastre, eliberarea pe care o putem simti momentan odata cu indepartarea factorului de stres, atrage dupa sine perpetuarea starii de anxietate si agravarea ei.

Ca parinti, cand copilul traverseaza un astfel de episod, prima pornire pe care o avem este aceea de a-l reasigura si a-l ajuta sa isi regaseasca echilibrul emotional si confortul. Dar cum nu sta in puterea noastra sa oferim garantii si certitudini, motivul acestei manifestari va provoca in continuare trairea la aceeasi intensitate.

Pasul doi, si mai gresit decat primul, este acela de a indeparta de langa copil sursa emotiilor negative. Poate fi vorba despre o activitate care ii declanseaza starile, poate fi chiar mersul la scoala – orele anumitor profesori, socializarea intr-un anumit mediu, etc.

Ingaduirea evitarii acestor surse ni se pare pe moment o solutie buna, intrucat copilul revine in zona de confort. Capcana este aceea de a agrava anxietatile prin aceasta protectie exagerata si falsa securizare.

Manifestarile noastre in momentele in care la randul nostru, simtim aceste stari, sunt relevante daca sunt derulate in prezenta copilului. Prin urmare, daca avem o iesire necontrolata pe fondul anxietatii, daca suntem vazuti reactionand necorespunzator in situatie trebuie totodata sa manifestam si preluarea controlului.

Verbalizand, constientizand problema si dezbatand-o alaturi de membrii familiei, ii facem partasi nu doar la problema ci si la solutie. Putem avea o iesire necontrolata, mai ales daca la randul nostru suntem incercati de aceasta tulburare, dar putem sa o si evaluam corespunzator, la fel de manifest.

Magda care este framantata deseori de stari de anxietate povesteste o tehnica pe care o abordeaza in familie. „In primul rand am invatat sa vorbesc despre starile pe care le am si sa arat lupta si demersurile in a prelua controlul. Este o vulnerabilitate, dar incerc sa o controlez public, in familie.

Le povestesc situatiile in care din cauza starilor resimtite nu reactionam corespunzator, apoi faptul ca m-am concentrat pe cauza si am revenim in pozitia de control si rezolvare a problemei. Imi constientizez emotia si reactia, apoi ma orientez spre cauza si un mod eficient de a-i face fata. Asta imi educ si copii sa faca.”

Solutii simple

Ca parinti este de datoria noastra sa oferim protectie dar totodata sa ne ferim de excesul acesteia. Asa cum spunem ca decat sa ridicam un gard in jurul piscinei mai bine invatam copilul sa inoate, in acelasi mod, copilul trebuie educat sa isi gestioneze aceste stari si nu sa fie protejat impotriva lor.

De asemenea, ca parinte, daca stii ca la randul tau te confrunti cu stari anxioase, sansele sa le transmiti copilului sunt foarte mari. Primul pas pe care il ai de facut este sa rezolvi la tine aceasta problema, pentru ca apoi sa stii prin ce mijloace iti poti ajuta concret copilul. Iar daca situatia ta sau a copilului tau te depaseste, intotdeauna poti apela la ajutorul unui terapeut.

Anxietatea poate parea o drama si poate afecta substantial o familie. Procesele pe care le parcurgem intr-o astfel de stare sunt cam aceleasi, indiferent ce le cauzeaza. Primul pas spre castigarea controlului este identificarea manifestarilor si trairilor si acceptarea ca in mare parte acestea sunt normale.

Dramatizarea in exces ne indeparteaza de solutie. Starile pot aparea cu fiecare noua provocare cu care ne confruntam sau de fiecare data cand ne aflam intr-o situatie noua sau solicitanta. Scopul este acela de a invata cum sa ne descurcam in fata provocarilor si nesigurantelor, nu cum sa le evitam.

Asadar, alaturi de copil, invata-l sa se confrunte cu realitatea, sa accepte ca nu poate controla totul si ca situatiile neprevazute pot fi depasite. Ajuta-l sa isi controleze emotiile, nu sa se lase controlat de ele si totodata sa aiba asteptari realiste de la sine, de la o situatie, spune-i ca esecul este tolerabil.

Teama de a gresi, de a fi dezaprobat sau mai rau ridiculizat, sunt potentiatori ai acestor stari. Increderea in sine, echilibrul emotional sunt aliatii in aceste demersuri.

Totodata, stim ca aflati intr-o situatie anume, invatam mult mai multe decat daca doar auzim despre. Prin urmare, confruntarea cu situatia care genereaza starea de anxietate, poarta cu sine parte din raspunsul la problema. Cu cat evitam mai mult confruntarea, starea se va inradacina si ne va fi mult mai greu sa o depasim.

Marea greseala a parintilor anxiosi este tendinta de a interveni prea repede in rezolvarea unei stari similare a copilului. Tocmai pentru ca stiu ce inseamna o astfel de stare si din dorinta de a-si feri copilul de asemenea experienta, instinctul este sa indeparteze cauza, ferind astfel copilul.

Nu stau insa sa analizeze ca primele asemenea reactii ale copilului inseamna ca trairile nu sunt foarte puternice si acesta este momentul in care se poate interveni eficient.

Iar daca tu, ca parinte, nu te-ai confruntat si nu te confrunti cu asemenea stari, cel putin nu de o intensitate notabila, cel mai bun lucru pe care il poti face este in primul rand sa nu negi existenta lor in cazul copilului tau.

Demontarea acestor trairi si desfiintarea intensitatii lor la nivel verbal, in fata copilului, vor avea ca efect doar cresterea nesigurantei lui, a sentimentului de teama si al celui de neadaptare. Conditii in care copingul devine si mai dificil.

Asadar, cu pasi mici, invatati sa depasiti, sa va confruntati cu problema si sa va sustineti neconditionat si in fata esecului. Rezultatele se obtin mereu prin perseverenta.

Cateva sfaturi

– Identifica intotdeauna cauza reala a anxietatii: este profesorul, teama de esec sau de ridiculizare? In felul acesta vei sti exact care este problema si cum sa gasesti o solutie.

– Invata copilul sa accepte si sa controleze trairile negative ca parte din firescul emotional.

– Impartaseste-i copilului din experienta ta, arata-i ca si tu esti vulnerabil, dar ca impreuna puteti depasi obstacolele.

– Gaseste un mecanism prin care copilul sa isi regaseasca echilibrul si siguranta de sine atunci cand o situatie anxioasa se repeta. Un exercitiu de respiratie profunda poate da rezultate.

– De ajutor este si practicarea unui sport, intrucat exercitiile fizice diminueaza efectul stresului asupra organismului, ajutandu-ne sa depasim depresia sau starile de anxietate.

Recomandare lectura: