Copilul supradotat este cel mai normal copil de pe pamant

Toti parintii ar dori sa afle ca au un copil foarte destept. Dar ce inseamna asta? Cum sunt copiii supradotati? Cateva raspunsuri de la Florin Colceag, presedinte IRSCA Gifted Education, un program dedicat copiilor cu abilitati inalte.

Psychologies: Ce inseamna „copil supradotat“?

Florin Colceag: Copilul supradotat este cel mai normal copil de pe pamant, el poate fi mai degraba numit supranormal. Deosebirea esentiala dintre acest copil si un copil obisnuit sta in faptul ca el evolueaza permanent in timp, deoarece considera ca are o misiune in viata, are o viziune pe care o urmeaza si o dezvolta, pasiune si excelenta in cunoastere pe domeniile de pasiune. Altfel, copilul supranormal este un copil cu o emotionalitate deosebita, sensibil sufleteste, cu abilitati cognitive pe care este motivat sa le dezvolte in permanenta, foarte creativ si inventiv.

Ce are in plus un elev cu o astfel de capacitate fata de unul obisnuit?

F. C.: Un astfel de elev are responsabilitate fata de drumul pe care-l urmeaza in viata, fata de faptele sale, care-i pot afecta pe cei din jur, este etic si perfectionist cu ceea ce face si nu se lasa cu usurinta biruit de dificultatile inerente evolutiei, ci infrunta aceste dificultati, devenind mai puternic si mai stabil si echilibrat. Nu neaparat copilul supradotat este cel mai bun la scoala, deseori este extrem de capabil doar pe campurile lui de interes.

Aptitudinile inalte nu sunt oare, in fiecare copil, nedescoperite?

F. C.: Aptitudinile inalte pot fi gasite in orice copil la varsta copilariei mici, acestea insa se pot degrada rapid sau ascunde, daca mediul social nu le incurajeaza si nu le apreciaza. Putem insa spune ca exista o uriasa gama de aptitudini inalte si ca exista multi copii ce pot performa doar pe un numar mic de campuri sau pe unul singur, dar acolo foarte bine. Depinde de noi, cei adulti, sa recunoastem si sa incurajam aceste aptitudini, care mai tarziu le pot asigura un loc vizibil in societate si succes profesional concomitent cu increderea in puterile proprii si un comportament civilizat.

Cum e descoperit un astfel de copil?

F. C.: Exista mai multe modalitati de a descoperi un copil supradotat: el isi descopera singur domeniile de interes si dezvolta rapid abilitati in aceste domenii, parintii observa preocupari si analize asupra realitatii neasteptat de mature pentru varsta lor cronologica, precum si interese cognitive stabile de care se pasioneaza, colegii il vad diferit de ei si il privesc altfel decat pe ei insisi, adultii din preajma sau profesorii sunt surprinsi si intrigati de anumite comportamente tip, precum curiozitatea fara limite in anumite domenii. Sau copiii sunt identificati prin teste psihometrice validate international.

De la ce varsta?

F. C.: Supradotarea se manifesta de la nastere. Ganditi-va ca un copil care a invatat si poate utiliza limba materna in primul an de viata, reuseste o performanta deosebita – un adult educat are nevoie de mai mult de un an pentru a stapani o limba straina la fel de bine ca si un copil in primul an de viata. Din pacate, tot ceea ce nu este folosit se pierde, si copiii care nu sunt antrenati in activitati care sa le solicite capacitatile senzoriale fizice sau cognitive la varste mici, pierd acest avantaj al supradotarii. Un copil pierde in primul an de viata in jur de 50% din neuronii cu care se naste, prin neutilizarea acestora. Totusi, la trei ani, o mare majoritate a copiilor are caracteristici psihologice asemanatoare cu ale oamenilor de stiinta, sunt increzatori in ceilalti oameni, sunt doritori de cunoastere si curiosi, doresc si solicita libertatea de gandire si de afirmare sociala in fata adultilor.

Cu destul antrenament, este posibil sa faca performanta si un copil obisnuit?

F. C.: Un copil obisnuit este, in general, un copil care si-a ascuns calitatile pentru a nu fi pedepsit de grupul sau social si s-a incadrat in acest fel in grupul celor fara tinta si scop in viata. De indata ce acest copil isi gaseste motivatia de a evolua pe o directie de pasiune, el isi dezgroapa cu incetul si calitatile abandonate, care, prin antrenament, pot reveni la nivelul apropiat de cel initial. Creierul poate chiar recupera, cu ajutorul celulelor stem, retele neuronale degradate prin nefolosire, daca interesul si pasiunea intr-un domeniu sunt constante. Aceasta poate conduce la o revenire a potentialelor naturale atata vreme cat acestea sunt apreciate si utilizate de catre grupul sau social.