Cum ii invatam pe copii sa economiseasca

Toti am vrea sa avem odrasle care se descurca binisor in viata, mai ales la nivel financiar. Sa aiba bani si timp sa-i cheltuiasca. Dar, pana acolo, cel mai util ar fi sa-i invatam orice forma de autocontrol, inclusiv economisirea banilor.

Daca tu ca adult, nu prea rezisti in fata unei haine sau a unei masini, sau mai stiu eu ce, de ce te astepti ca un copil de trei ani sa nu urle daca el vrea jucaria aia ACUM? Faptul ca nu rezisti nici tu, ar trebui sa te faca mai intelept cu privire la mofturile copiilor, nu? Mai tolerant.

Ideea e ca aceste mofturi, daca nu sunt abordate corect, dau nastere unor adulti la fel de vulnerabili ca si tine la cheltuieli. Si nu credem ca te lauzi cu a 20-a bluza (inutil) cumparata de la reduceri… Pentru ca, da, si tu ai autocontrolul unui copil de trei ani, cel  putin cand cheltuiesti fara noima.

Dar cum inveti un copil sa economiseasca bani? Cum il motivezi sa lase, nu pe maine, ci pe raspoimaine, ceva ce el doreste cu ardoare azi? Fie ca e o noua consola de jocuri, o tableta, un echipament sportiv sau tot ce ar mai putea tenta un copil? Nu e simplu!

Daca noi, ca adulti, ne trezim la sfarsit de luna cu overdraft-ul gol, inseamna ca ceva din mecanismul cumparaturilor fara de minte ne controleaza. Mai ales in ziua de azi, cand publicitatea si marketingul ne bombardeaza si ne fac sa ne simtim incompleti, frustrati, ca nu posedam acel ceva ACUM.

 Copiii vor fi cu atat mai vulnerabili la aceste mesaje, cu cat ei nu au autocontrolul unui adult. Ce sa mai zici de adolescenti, care par a nu mai avea niciun autocontrol: ei vor haine de firma si telefoane cool, pe care sa le schimbe, eventual, in ritmul dement in care apar noi modele?

Autocontrolul e crucial

Stapanirea de sine, treaba serioasa! In primul rand, depinde de dezvoltarea cortexului prefrontal, partea cea mai evoluata a creierului, de dindaratul fruntii.

Cea care, intre altele, se ocupa de moderarea emotiilor, de luarea deciziilor si de proiectia in timp a actiunilor. Adolescentii nu au cortexul prefrontal suficient dezvoltat, fapt care explica actiunile lor impulsive, slaba moderare a emotiilor.

Creierul si controlul de sine

Ca sa vedeti de ce e atat de evoluata aceasta parte a creierului si ce rol important are ea legat de timp, ganditi-va ca rudele noastre apropiate, cimpanzeii, au un orizont de timp de maximum 20 de minute in viitor. Lor nu le da prin cap sa puna la pastrare niste mancare, daca li se ofera din abundenta, in ideea ca poate maine nu vor mai primi deloc.

Nu-mi aduceti argumentul veveritelor: ele ascund alune din instinct, nu pentru ca se gandesc ca „peste o luna vine iarna, ar fi bine sa pastrez 40% din ghindele pe care le primesc de la copiii din parc“. Oamenii amana satisfactia, insa. Ei se gandesc ca e bine sa aiba la iarna ceva pus la pastare.

Ba chiar compun fabule cu greierele si furnica, pentru a transmite astfel, codat, in povesti simple, invatatura economisirii. Oamenii sunt inteligenti. Ca sa vedeti cat de valoros este acest lucru, amanarea satisfactiei, ganditi-va ca este considerat mai important in ecuatia succesului decat inteligenta.

Pentru ca poti fi inteligent, dar impulsiv, nestapanit, nestrunit… Esti genial, poftim, dar iti scapa un „porumbel“ chiar atunci cand nu trebuie si iti „strici ploile“ cu cine ai fi vrut sa colaborezi. Autocontrolul este extrem de valoros in interactiunile noastre sociale.

Psihologii evolutionisti spun ca tocmai in ideea adaptarii in grup a evoluat el (pentru ca, altfel, am fi ramas la stadiul de maimute care fura din farfuria maimutei dominante – seful, sa zicem, atunci cand acesta nu e atent doar pentru ca ne era foame si nu ne puteam abtine).

Economisirea si amanarea satisfactiei

Daca pui bani deoparte, este pentru ca te vei bucura de ei mai tarziu. Amani satisfactia. Daca nu-i cumperi copilului tau de 15 ani un telefon nou, ci ii spui ca vei pune jumatate din suma daca si el pune jumatate din economiile lui sau din orele lucrate in vacanta de vara, ai sanse sa pretuiasca mai mult telefonul, odata cumparat.

Sa invete valoarea banilor. Traducerea banilor in ore de munca. Altfel, banii raman abstracti, ceva la care considera ca are dreptul, in virtutea obisnuintei.

Pe la opt ani, copiii pot invata sa economiseasca. Psiholoaga americana Annette Otto a descoperit momentul acesta privind niste copii care jucau un joc video. In joc, ei puteau sa economiseasca bani ca sa cumpere o jucarie ori sa ii cheltuiasca pe dulciuri. Cei de sase ani au cheltuit banii pe dulciuri, cei de opt-noua ani au economisit sume bunicele.

Pentru a incuraja aceasta orientare catre viitor – scrie autorul american Roy Baumeister in cartea Willpover, Rediscovering Our Greatest Strength – parintii pot deschide conturi de economii pe numele copiilor.

Cei care au asa ceva, par sa fie mai atenti cu banii decat cei care nu au. La fel, sunt mai constienti de valoarea banilor cei care discuta cu parintii despre bani, spre deosebire de cei care iau totul de-a gata, fara framantari.

Totul tine de reguli

Varsta. Cu cat copiii sunt mai mici si regulile mai clare (si puse in act de ambii parinti), cu atat e mai simplu sa educi copii care isi regleaza emotiile imediate, satisfactia.

Daca plange ca vrea masinuta acum, dar ii repeti cu calm ca regula e doar „o jucarie pe saptamana, luna, etc.“ (fiecare familie cu regulile ei), ai sanse sa integreze regula si sa nu mai urle si maine, cand mergeti la mall. Copiii au nevoie de reguli.

Imitatie. Comportamentul copiilor il imita pe cel al parintelui care respecta si el aceeasi regula. Daca ii spui ca si tu iti doresti o bluza, dar ca astepti sa o cumperi luna viitoare, va intelege ca regula pe care el trebuie sa o respecte ii priveste si pe cei mari. Va invata incet, incet sa amane satisfactia.