Cum ii vad profesorii pe elevii de azi

Aud adesea ca nivelul scolar al noilor generatii a scazut, ca nu se mai face scoala ca pe vremuri, ca elevii sunt confiscati de gadget-uri care le iau atentia de la orice si ca nu mai citesc… Cat adevar incape in aceste afirmatii?

Au facut oare prapad reformele si au derutat pe toata lumea pana la punctul la care sa nu mai existe revenire? A scazut realmente nivelul scolii, al scolarilor? Am facut in acest scop o ancheta printre profesori si le-am adresat cateva intrebari care sa raspunda acestor dileme. Mai merita sa ne scolim copiii aici sau ne zbatem sa-i trimitem pe alte meleaguri?

Intrebarile puse au fost aceleasi si au raspuns cativa profesori de liceu si gimnaziu. I-am intrebat cum vad profesorii noile generatii de elevi; ce avantaje au cei de azi fata de generatiile din urma; ce frustrari provoaca ei profesorilor; ce transformari majore sunt fata de cei de dinainte; i-am mai intrebat daca sunt fetele altfel. Dar baietii? Am vrut sa stiu care e aspectul cel mai frustrant pentru profesori, dar si cel mai motivant. Apoi m-am intrebat ce ii mai motiveaza sau provoaca pe ei, pe elevi. Iata raspunsurile.

 Adina Papazi – profesoara de limba romana la Colegiul „I.L. Caragiale“

Cum ii vad eu? In ceea ce ma priveste, as putea repeta cliseele vehiculate: dezinteres, lipsa exercitiului si a perseverentei, incultura, inexistenta apetentei pentru studiu si buchiseala. Prefer sa vorbesc, totusi, despre inventivitatea acestor elevi, despre lipsa lor de inhibitie, despre curajul de a exprima opinii, de a problematiza texte, de a stabili conexiuni intre aplicabilitatea si consistenta unor concepte, despre creativitatea lor in a sustine proiecte care uimesc prin eclectism si indrazneala.

Cum lectura este in impas, iar asaltul subtitrarilor piratate si al retelelor de socializare sunt realitati lingvistice de neignorat, o problema socanta a acestor elevi este perpetuarea unor incertitudini sau chiar a erorilor de natura ortografica. Exprimarea lor colocviala, inadecvarea registrului la situatia de comunicare constituie una dintre problemele care ma macina.

In al doilea rand, as vorbi despre dificultatea de a gestiona timpul, sub presiunea programului incarcat si a multiplelor activitati extrascolare, ma preocupa la ei. Dar generatia aceasta s-a nascut cu libertatea de gandire si exprimare cum te nasti cu ochi albastri, ca sa parafrazez un critic celebru. Accesul la informatia aflata „doar la un click“ distanta constituie, in egala masura, un avantaj si un dezavantaj.

Frustrarile? Cele pe care le provoaca orice meserie, daca nu o facem din pasiune. Cata vreme am ales aceasta meserie din pasiune, nu este loc de frustrari.

Daca sunt fetele altfel… Nemaiavand uniforma, bentita si numar matricol, da. Insa limitele decentei vestimentare cred ca le impune, in primul rand, profesorul. Depinde de tine ce accepti si ce nu, ce model oferi/reprezinti, ce atitudine impui. Vestimentar, intelectual, social. La baieti, la fel. Aspectul cel mai deranjant e nepasarea parintilor, care considera ca a trimite copilul la scoala este unica lor datorie si contributie in formarea individului.

Vina ca un elev nu citeste, ca nu este preocupat de scoala, este nu doar a profesorului care nu i-a descoperit elevului acel punct sensibil, ci si a parintelui, care nu a mai deschis o carte de cativa ani, care nu are preocupari de natura sa-i construiasca propriului copil alta imagine asupra normalitatii, anume o imagine care sa includa nu numai tv/mall/masaj/coafor, ci mai ales sport/lectura/competitie/pariu cu sine insusi/autodepasire. Cel mai stimulat lucru, pentru mine, e multumirea elevului care a gasit in mine, profesorul lui, un model. Stiu ca ii motiveaza credibilitatea pe care le-o acord.

Dorica Boltasu Nicolae – profesoara la Colegiul National „Iulia Hasdeu“, Bucuresti

Elevii de astazi sunt tot copii sau adolescenti cu problemele varstei lor, nu sunt nici mai prosti, nici mai inteligenti decat de obicei. Mintea si atitudinea fiecaruia depind, ca intotdeauna, in primul rand, de mediul in care traiesc, de nivelul de trai si de educatie al familiei, de limbajul folosit acasa si in imediata apropiere, de propriul caracter in formare.

In al doilea rand, depind de sursele alternative de informare, de la televizor pana la internet si telefon. Abia in al treilea rand vine scoala, cu efortul permanentelor reforme si cu intalnirile fericite sau nefericite cu educatorii – care sunt, si ei, ca toti oamenii, de toate felurile.

Asadar, exista elevi inteligenti si elevi prosti, elevi politicosi si elevi prost crescuti, elevi interesati de carte si elevi complet dezinteresati de scoala, elevi in care ghicesti potentialul enorm de dezvoltare si elevi fara speranta. Avantajul celor de azi este deschiderea informationala, posibilitatea de a alege, de a trai in era multitouch.

Nu am frustrari provocate de elevi, ci mai degraba de lucruri care tin de sistem, de baza materiala, remuneratie, dar acestea nu depind de ei, de elevi. Au o viteza de reactie mult mai mare, sunt dezinhibati, mai stapani pe ei insisi, procentul timizilor a scazut. Au „taria propriilor opiniuni“, chiar daca sunt gresite. Au, de asemenea, mai mult interes catre diversitate.

Da, fetele sunt mai putin candide ca pe vremuri. Sau procentul inocentelor este mult, mult mai mic. Se maturizeaza mai repede, inclusiv sexual. Firesc, in societatea in care traim. Cu baietii nu prea s-au schimbat lucrurile, cu exceptia pericolelor strazii: bande, droguri etc.

Cel mai neplacut aspect, pe langa schimbarile din sistem, este lipsa disciplinei si a pedepselor clare (nu corporale, evident). Apoi, relatia cu parintii, care fie este total dezinteres, fie este presiune cu tupeu maxim, ca la scoala si la fotbal se pricep toti. Ce ma motiveaza? Provocarea permanenta a mintilor si a atitudinii adolescentilor.

Ce i-a motivat mereu pe copii ii motiveaza si azi: nota, bursa, experienta noua de cunoastere, rasplata unui cadou din partea parintilor (iPhone, de preferinta) etc.

Mihaela Gavanescu – profesoara la Colegiul „I.L. Caragiale“, Bucuresti

Elevii nu-si gasesc cu usurinta drumul in viata. Destul de multi ratacesc (pentru mai mult sau mai putin timp) pentru ca alegerile sunt grele (oportunitati si costuri greu de gestionat). Exista tentatii foarte mari, si modelele de reusita promovate in media mai rau ii incurca. Independenta economica mai usor de atins, sacrificand cultura generala.

Considera ca statutul de cadru didactic le-ar frana dezvoltarea personala daca ar opta pentru aceasta cariera, de profesor. Elevii de azi considera banii o valoare, in functie de care fac alegerile cele mai importante.

Mai cred ca fetele si baietii se maturizeaza azi emotional si social mai repede, respectand ordinea fireasca (intai fetele si dupa o perioada baietii).

Ce ma deranjeaza? Fragilitatea nivelului de cultura generala pe care o au. Dar ma provoaca intrebarile pe care mi le pun, mie si colegilor mei, obligandu-ne sa fim cu picioarele pe pamant si sa depasim utopiile in care credeam.

Ce ii motiveaza pe elevii de azi? Activitatile care cer eforturi reduse pentru a reusi sa se adapteze…