Doliu: ajuta copilul sa depaseasca decesul parintelui sau

Decesul unuia dintre parinti este o situatie foarte dificila pentru copil, indiferent de varsta pe care o are. Iata cateva sfaturi pentru astfel de momente, si cum poate micutul sa traverseze perioada de doliu.

Responsabilitatea pentru propria persoana

Cand pierderea partenerului de viata apare in cuplul cu copii, parintele ramas se confrunta cu un amalgam de emotii si provocari nebanuite pana in acel moment.

Chiar daca fiecare experienta este unica prin factorii contextuali implicati, in majoritatea situatiilor preocuparea principala a parintelui devine echilibrul si alinarea copilului sau.

Inainte de toate, este important ca parintele ramas in viata copilului sa constientizeze ce  insemnatate mare va avea si din acest moment inainte in viata celui mic.

Aceasta constientizare se traduce atat in asumarea responsabilitatii in relatie cu copilul cat si in responsabilizarea din relatia cu propria persoana.

Echilibrul emotional al parintelui unic devine acum baza pe care cel mic o are la dispozitie pentru a se echilibra pe sine.

Parintele se confrunta el insusi cu durerea pierderii partenerului de cuplu, iar aceasta are un impact major, care nu trebuie minimalizat sau evitat.

In plus, in urma pierderii partenerului de viata apar adeseori pierderi succesive colaterale – a relatiilor de prietenie, a sigurantei materiale, a statutului – care solicita si complica trairea perioadei de doliu.

Modul personal in care parintele decide sa isi traiasca si sa isi gestioneze pierderea si doliul va influenta in mod direct copilul, mai ales in situatiile in care cel mic se confrunta pentru prima oara cu pierderea unui om drag.

Acesta este momentul in care copilul va invata ce manifestari emotionale sunt permise si care nu, cat si ce se poate discuta despre pierdere si despre persoana iubita care nu ii mai este alaturi si, inclusiv, cum se asuma doliul in context social.

Astfel, pentru inceput este important ca parintele sa isi autoevalueze resursele interioare impreuna cu solutiile la care are acces pentru a se echilibra si adapta in perioada de doliu.

Grupurile de suport facilitate de profesionisti, consilierea psihologica sau psihoterapia pot fi printre optiunile pe care le poate avea in momentele in care simte ca propriile strategii nu sunt indeajuns pentru provocarile pe care le traieste.

Delimitarea rolurilor si validarea copilului in rolul sau

Dupa pierderea unuia dintre parinti, copilul se confrunta cu emotii puternice pe care insa nu le poate recunoaste sau gestiona.

Varsta si nivelul lui de dezvoltare ii pot oferi posibilitatea de a constientiza ca este trist sau furios, insa neputinta simtita in fata pierderii unui om atat de important care dispare din viata lui este greu recunoscuta si verbalizata.

Teama de a nu pierde si celalalt parinte si frica de a nu fi lasat singur si complet neajutorat, ii determina pe cei mici sa ceara mai multa atentie si dovezi de iubire din partea parintelui ramas, avand totodata grija la bunastarea si chiar la sanatatea adultului.

Pentru a evita situatiile in care cei mici se responsabilizeaza, parintii pot clarifica si delimita responsabilitatile lor, de adulti, de cele ale copiilor. Sunt momente in care se observa o tendinta copilului de a ii proteja (nu mai plang, nu mai fac zgomot, nu isi mai comunica nevoile sau nemultumirile).

De asemenea, copilul poate manifesta o preocupare crescuta pentru echilibrul emotional sau fizic al parintelui (intreaba daca a mancat, daca si-a luat pastilele, daca este trist, il alina sau incurajeaza insistent).

In astfel de momente, adultul poate asigura copilul ca este constient de propriile nevoi si ca va face tot ce ii sta in putere pentru a isi ingriji sanatatea, si ca se asteapta in acelasi timp de la cel mic sa isi indrepte si el atentia spre propriile emotii si ganduri.

Clarificarea contextului si experientei pierderii

Asemenea adultilor, copiii au nevoie de raspunsuri la intrebari legate de contextul pierderii (de eveniment, felul in care s-a petrecut, cat ar fi putut fi previzibil sau nu), cat si de experienta pe care o au in urma acestuia (ce simt, de ce simt asa, cat de normal este, cum se pot linisti, etc.).

In acest sens, copilul va avea nevoie de informatii care sa tina cont atat de varsta si de nivelul sau de dezvoltare, cat si de o relatie calda si sigura cu parintele ramas, care sa ii permita sa puna intrebari de clarificare pe masura ce acestea apar.

Pentru ca cel mic sa poata gestiona raspunsurile este ideal sa fie clare, la obiect, iar relatia sa ii permita exprimarea emotionala naturala si spontana.

Sa oferi ceea ce are nevoie copilul, respectandu-i ritmul

Relatia calda, sigura si exprimarea emotionala deschisa ii va permite celui mic sa isi impartaseasca emotiile si nevoile, in ritmul sau, pe masura ce acestea apar.

Spre exemplu, multi copii isi intrerup jocul pentru a isi aminti spontan de parintele care nu le mai este aproape, plange si isi reia apoi jocul in mod natural, dupa foarte putin timp petrecut in trisete.

Felul in care parintele raspunde si implineste nevoile celui mic va fi relevant atat pentru consolidarea relatiei lor cat si pentru adaptarea si dezvoltarea sanatoasa ulterioara a copilului.

Se intampla adeseori sa ne asteptam la un ritm de procesare a informatiilor si emotiilor diferit fata de cel pe care il manifesta cel mic.

Putem ajunge sa ii cerem sa se adapteze mai repede (oferind informatii suplimentare sau incurajandu-l sa treaca peste emotii) sau sau sa evitam subiectul, din grija de a nu il rani.

Este important sa urmarim ritmul natural pe care copiii il manifesta si sa decodificam – sau sa intrebam direct – care ii sunt nevoile si ce putem face concret pentru a le fi aproape.

Dovezile de iubire din partea parintelui pentru copil, timpul petrecut impreuna, conectarea emotionala si discutiile despre preocuparile varstei sunt adeseori resurse importante, la indemana si de neinlocuit pentru cel mic, extrem de valoroase si cu rol compensator in vindecarea emotionala.

De Livia Caciuloiu, psihoterapeut autonom, acredita EMDR nivel A, Master IA-NLP, cu experienta in asistarea psihologica a persoanelor care au pierdut un om drag din 2011, co-autoare a primelor programe de sprijin terapeutic pentru perioada de doliu din tara.

www.psihomedeor.ro

Tel.: 0742.024.642

Foto: shutterstock.com