Cum ne mai raportam la mariaj?
Le-am intrebat pe femeile maritate despre casnicie in general, sotul ideal, ce pierdere si ce castig ai cand te mariti, ce parere au despre cei single, ce avantaje aveau casniciile in trecut, ce s-a recastigat in prezent, ce face un mariaj sa mearga si ce il ucide, ce parere au despre monogamie, poligamie si poliandrie, daca sunt tentate de altcineva, cum decurge imbatranirea in cuplu, care este locul casniciei in satisfactia de viata? In cele ce urmeaza, sunt raspunsurile lor, unele cinice, altele pline de umor.
Mihaela, 33 de ani – „Partenerul meu de viata nu este proprietatea mea“
„Este un ansamblu de curbe oscilante, de cai line, de croaziere pe timp de furtuna, care zguduie, dar nu spulbera decat daca partenerii decid asta. Aceasta este opinia mea.
Sotul meu ideal trebuie sa stie sa ma relaxeze cu un masaj senzual. Peste zece ani, sotul ideal este rabdator cu programul meu de lucru spartan, ma surprinde cu weekenduri in doi in cele mai minunate locuri din lume.
Peste 20 de ani, ma strange la fel de intens in brate si ma vede la fel de frumoasa. Peste 30 de ani, sotul ideal este sanatos, energic si iubitor pentru ca a inteles si a aplicat recomandarile de nutritie pe care sotia lui i le-a facut cu 30 de ani in urma.
Bineinteles ca sotul meu ideal ma iubeste si ma rasfata toata viata si ramane monogam.
Nu am pierdut nimic casatorindu-ma. Am castigat o altfel de viata. Una in care doua raspunsuri ale aceleiasi intrebari duc la aceeasi concluzie. Cu toata rutina, termenul de «acasa» inseamna familie, caldura, sustinere, dragoste, responsabilitate.
Cred ca viata solitara este rezultatul fricilor individului. Frica de a pierde ceva, de a-i fi furat, de a elimina posibilitatea repetarii unei drame. Fiecare alege pentru sine.
Este un act de curaj depasirea barierelor de orice fel. Pot fi necesare perioade de singuratate, dar insingurarea este un semn de suferinta. Totul are o solutie !
Cuplurile varstnice (cei din trecut) sunt mult mai bine sudate. Majoritatea au rezistat in timp pentru ca au preferat sa repare disfunctionalitatile. Rolurile erau bine delimitate, fiecare stia ce are de facut.
Gandindu-ma la asta, am in vedere imaginea cuplului in care galanteria este fireasca, in care cei doi vad casatoria ca pe un angajament de viata, in deplin acord cu dorintele lor.
In cazul casniciilor moderne, cred ca s-a castigat implicarea limitata sau absenta a parintilor in decizia tinerilor de a se casatori. Cred ca, dupa etapa euforiei, la baza casniciei raman increderea si respectul intarite de comunicare.
Cand radem impreuna, ne face placere prezenta celuilalt si gasim noi aspecte de care sa ne indragostim, totul este bine. Ce degradeaza casnicia? Instrainarea, gelozia, dorinta de control, indiferenta.
Sunt monogama. Este starea care ma caracterizeaza, si cred in ideea de cuplu. Prezenta unei alte femei ar distruge mariajul, dar nu este cel mai grav lucru care s-ar putea intampla.
Partenerul meu de viata nu este proprietatea mea – prin urmare, desi nu este dezirabil, poate alege si alta varianta daca asa simte. Poligamia si poliandria nu sunt o optiune acceptabila pentru mine.
Tentatiile pot aparea, dar nu inseamna ca trebuie sa li se dea curs. Din acest punct de vedere, formam un cuplu deschis spre comunicare. Ne povestim chiar si asa-zisele tentatii. A insela sau a ascunde ceva de celalalt este ca si cum te-ai minti privindu-te in oglinda.
Tot ce vreau de la anii pe care ii vom petrece impreuna, este sa devenim din ce in ce mai armonizati unul cu celalalt. Prefer sa traiesc prezentul.
Da, stabilitatea vietii personale este esentiala. Pentru mine, aceasta inseamna un aspect rezolvat al vietii, care atrage dupa sine canalizarea energiei pentru evolutia pe alte zone.
Acum sunt mai echilibrata, nu mai traiesc aceeasi graba pentru a face orice, stiu ca, daca intampin o dificultate, aceasta se rezolva mai bine in doi. Asta imi permite sa acord atentie si altor aspecte care imi aduc implinire.“
Magda, 39 de ani – „Monogamia este un lucru bun intr-o casnicie atat timp cat relatia merge bine“
„Casatoria este, totusi, o experienta satisfacatoare, cu conditia sa deschizi ochii bine cu cine ajungi la altar. Sotul ideal, in general, ar trebui sa fie cel cu care ai ajuns la altar. Nu cred ca exista un tip de sot ideal sau mai putin ideal.
Dar un sot cu trasaturi ideale ar trebui sa fie grijuliu, tandru, atent, puternic, sa fie alaturi de mine si cand ma impiedic, dar si cand ies invingatoare, sa fie si un bun prieten, nu doar sot, capabil de implicare, compromisuri si sa ma accepte fara sa incerce sa ma schimbe.
Atat timp cat casnicia merge bine, nu cred ca te poti gandi la vreo pierdere. Si castigul cred ca se refera la faptul ca nu mai esti singur, ai o persoana care sa stii ca este alaturi de tine si in momentele grele, dar si in cele fericite.
Este o optiune pe care o aleg, aceea de a trai in doi, poate din teama, din comoditate, dintr-un soi de egoism. Dar eu le respect decizia: poti sa traiesti fericit si singur, decat nefericit in doi.
Nu cred ca cei vechi aveau ceva special, erau poate mai indoctrinati, si femeile mai maleabile. Poate mai existau valori solide.
Ganditi-va la familiile anilor ’50-’60 din America, in care femeia trebuia sa fie vesela, casnica, amabila si cu valiumul in poseta. Poate ca azi casnicia e vazuta (sau ar trebui vazuta), dupa parerea mea, ca un parteneriat la care amandoi contribuie sa il mentina in ordine.
Increderea, prietenia, comunicarea, impartirea sarcinilor in gospodarie, acceptarea celuilalt fara incercarea de a-l schimba, o viata sexuala satisfacatoare, o atitudine mai putin patriarhala a barbatului si poate un feminism mai moderat al femeii…
Ce strica treaba? Lipsa de comunicare, asteptari nerealiste din partea ambilor parteneri, relatiile extraconjugale, familia sau prietenii care se opun relatiei iar apoi, daca par sa accepte, continua sa isi exprime parerile negative despre ginere sau nora; alcoolul, comportamentul agresiv sau agresiv-pasiv.
Consider ca monogamia este un lucru bun intr-o casnicie atat timp cat relatia merge bine, exista ceva chimie intre parteneri pe mai multe planuri.
Daca ajungi sa vrei sau sa fii tentat sa iti inseli sotul sau sotia, poate ca e mai bine ca acea casnicie sa inceteze. Sotul meu muncea in afara tarii, dar nu am fost niciodata tentata sa-l insel, considerand ca poate m-as fi razbunat doar pe mine.
Consideram ca ii datoram fidelitatea chiar daca poate uneori ma gandeam ca as fi putut incerca. Dar oricum aparuse si copilul in viata noastra si, deoarece el era mai mult plecat, ma ocupam de copil, nu ma gandeam la despartire sau la relatii extraconjugale.
Consider ca o casnicie realizata cu o persoana care chiar te intelege, te accepta fara sa incerce sa te schimbe, aduce un echilibru si mareste gradul de satisfactie in viata. Dar asa ceva este destul de rar…“
Foto: shutterstock.com
