Cum ne salvam copilul de rutina scolara
Dimineata este o adevarata drama, pentru ca nu vrea sa mearga la scoala, refuza sa-si faca temele si sa se culce devreme, iar in camera lui parca a explodat o bomba. Multi parinti trec prin aceste situatii de rutina scolara si se intreaba cum sa ii cultive iubirea pentru studiu si sa il ajute sa fie independent. Raspunsuri de la Otilia Mantelers, trainer de playful parenting.
Motivele dramelor
Este adevarat ca multi copii plang dimineata inainte de a pleca la scoala, si este important sa ascultam motivul micutului, sa fim atenti la ce fel de plans are. Ne spune ca un coleg il hartuieste, ca doamna invatatoare e nedreapta? Sau nu ii place pentru ca pauzele sunt mult prea scurte?
Intelegem motivele, le discutam cu doamna invatatoare, gasim solutii impreuna. Dar, atentie: de foarte multe ori, copiii spun ca nu le place scoala, ca doamna e rea, niciun copil nu e dragut etc., intrucat plecarea de acasa inseamna separarea de parinte.
Mersul la scoala reprezinta un trigger pentru teama de separare care s-a instalat in creierul emotional (in amigdala din sistemul limbic) inca din copilaria timpurie.
Copiii cu teama de separare mai intensa incep sa o manifeste, de obicei, inca de duminica la pranz ori seara, purtandu-se ciudat: arunca cu lucruri prin casa, nu-si fac temele, nu mai sunt prietenosi cu animalele de companie etc.
Daca plansul de separare apare spontan in momentul despartirii de parinte, atunci e bine sa-l ascultam cat de empatic si de cald putem, in functie de cat timp avem la dispozitie. Acest plans elibereaza teama si il ajuta apoi pe copil sa se bucure de experientele pe care le traieste alaturi de prietenii de la scoala.
Eu recomand ca parintii sa anticipeze momentele de plans si sa isi aloce 15-30 de minute, ca sa asculte durerea copilului legata de separare, chiar daca motivul invocat este ca „cerealele cu lapte sunt groaznice“. Sa fie un moment planificat al diminetii.
Din experienta mea, pentru a ajuta copilul sa elibereze o mare parte din teama de separare, este nevoie de una-doua saptamani.
Cum ii cultivam iubirea pentru scoala
Iubirea pentru studiu i-o cultivam in special prin exemplul propriu: daca eu sunt o persoana care citeste, vrea sa inteleaga domeniul care o pasioneaza, copilul vede lucrul acesta, il copiaza si si-l insuseste.
Cat despre iubirea pentru scoala si teme, as incepe mai intai cu ceea ce le place copiilor cu adevarat la scoala: prietenii si faptul ca au posibilitatea de a se descoperi pe sine.
Dr. Michael Thompson, care a studiat relatia copilului cu scoala, le reaminteste parintilor cum copiii nu se judeca pe ei insisi dupa note, ci isi privesc propria dezvoltare in alti termeni, mereu in cautare a trei lucruri: conectarea, recunoasterea si sensul puterii.
Copiii gasesc aceste trei lucruri si in alte sfere ale scolii decat cea a notelor, in special in relatiile de prietenie si de putere care se creeaza in grupuri.
Temele si studiul reprezinta pentru majoritatea copiilor un stres. De aceea, este important sa acceptam asta si sa nu ne dorim ca toti copiii de pe pamant sa fie fani teme.
Personal, convinsa de studiile lui Alfie Kohn, nu cred in insemnatatea temelor pentru procesul de invatare (ele fiind un element impus), insa avand in vedere ca nu le putem evita, va trebui sa le integram in rutina noastra saptamanala.
Cultivarea independentei
Oare ne-am intrebat de ce copiilor nu le place sa-si faca temele? Sa faca curatenie in camera? Sa isi faca ghiozdanul? Fiindca ii iau de la ocupatia lor naturala: jocul, si cand „trebuie“ sa faca ceva ce nu vor, micutii simt o izolare apasatoare.
Atunci cand un copil nu vrea sa isi faca temele, as incepe procesul de „acceptare“ prin a le face impreuna.
Tuturor copiilor le place sa isi vada parintii prostindu-se, sa para nestiutori, de aceea ne putem preface ca noi stim sa facem tema la matematica in doua minute, si bine, si scris frumos, iar la finalul celor doua minute – stupoare!
Nu ne-a iesit rezultatul si am scris si urat! De cele mai multe ori, copilul va rade, se va simti mai conectat la noi si la sine, iar temele vor parea mai usor de acceptat.
Daca nu vrea nici cu jocul, asta inseamna ca el e deconectat emotional si are nevoie de o limita blanda, care il va face sa isi simta durerea care il deconecteaza si, cel mai probabil, o va elibera plangand. Dupa care, experienta mi-a aratat ca isi va face temele senin!
Colegi agresivi
Eu abordez astfel de situatii pe doua planuri: unul, cel de la scoala, cand ma duc sa vorbesc cu invatatoarea, sa inteleg mai bine situatia, iar celalalt – prin joc.
Mai intai vorbesc cu copilul meu si ii ascult povestea legata de cel care il hartuieste. Vreau sa vad cum simte el, il las sa vorbeasca chiar si cu interjectii la adresa acelui copil, fiindca este un moment in care micutul isi recapata demnitatea in fata faptului de a fi fost umilit.
Apoi incepem un joc de rol, fie cu noi doi ca personaje, fie cu doua animalute de plus, in care personajele sunt chiar ei: agresorul si victima.
Il ascult pe copil cu ajutorul jocului si il las sa isi puna in aplicare chiar si cele mai aprige strategii de razbunare, oricat de greu mi-ar fi mie, ca parinte, sa le privesc, scopul fiind tot acela, ca el sa isi recastige puterea.
Apoi discut si cu invatatoarea despre hartuiala copilului meu, pentru ca vreau sa inteleg dinamica relatiei copiilor. In final, vorbesc cu parintii copilului, niciodata cu copilul, fiindca stim cu totii ca hartuitorul are dureri adanci, pe care le manifesta sub forma acestui comportament dureros fata de ceilalti.
De asemenea, propun playdates intre cei doi copii, acasa la fiecare dintre ei, cu parintii de fata, pentru a le putea veni in ajutor daca incep iar sa se bata ori sa se agreseze verbal.
Mi se pare extrem de important acest pas, fiindca ambii copii inteleg mesajul: ca orice relatie merita reparata si orice fiinta umana, oricat de fara suflet ar putea parea, merita o sansa.
Ora de culcare
Daca intr-o vacanta, de exemplu, cel mai probabil rutina orei de culcare a fost data peste cap, revenirea la normal ar trebui sa ia cam o saptamana, si pentru asta avem nevoie de putina rabdare.
Putem incerca sa ne culcam in fiecare seara cu un sfert de ora mai devreme decat in seara precedenta. In plus, copilul ajunge sa se culce mai devreme seara, fiind obligat sa fie matinal.
Activitatile extrascolare
Este esential sa observam, cu ajutorul copilului si al invatatorului, care este talentul celui mic si sa-l incurajam sa si-l cultive. Activitatile extrascolare le-as limita la maxim doua-trei pe saptamana in afara programului scolar.
Sportul mi se pare important, tocmai pentru ca, in general, la scoala nu i se mai acorda credit, iar acesta sustine irigarea creierului, vitalitatea corpului si tonusul bun pe care il primeste psihicul de la miscarea fizica.
Si poate o arta muzicala sau plastica pentru care copilul are talent… Mai important decat orice, cred ca este jocul liber si nedirijat de catre adulti.
Pro sau contra recompense
Eu nu sunt pentru recompensarea temelor sau a premiilor, fiindca temele trebuie facute fie de drag, fie din acceptarea ca sunt parte din programul nostru zilnic.
Recompensarea aduce cu sine o relatie de control din partea parintelui, insa eu promovez relatiile parentale bazate pe conectare si nu pe control, care strica relatia pe termen lung.
Controlul presupune ca parintele decide ce recompensa primeste copilul, in ce conditii o primeste, pozitia copilului fiind una de asteptare si de dependenta de decizia parintelui.
Pe termen lung, controlul prin recompense (dar si prin sanctiuni) al comportamentului copilului duce la deteriorarea relatiei, deoarece el nu mai este tratat ca o fiinta demna de respect, precum e tratat adultul.
Otilia Mantelers este parenting by connection instructor, trainer de playful parenting, psiholog in formare
blog Joc si Emotii
otilia-mantelers.urbankid.ro
Tel. 0749.316.294
A consemnat Catalina Cristescu
Foto: shutterstock.com
