Cum remediem nemultumirile in cuplu
Se intampla frecvent ca relatia de cuplu sa ajunga sa nu mai fie un spatiu in care partenerii sa se simta ei insisi, cu libertate totala de exprimare. Relatia este atunci resimtita mai degraba ca o inchisoare cu pereti transparenti, iar iubirea nu mai hraneste, ci sufoca. Putem insa remedia aceste aspecte in cativa pasi simpli.
Blocajul in cuplu
Se poate intampla ca pasiunea si iubirea care tin la inceput doi oameni cu gandul unul la altul, dornici sa petreaca cat mai mult timp impreuna, sa para foarte de departe.
Poate aparea in consecinta sentimentul ca nu te mai regasesti in relatia respectiva si ti-ar fi mai bine singura.
Explicatia pe care o gasim adesea este ca cel de langa noi nu mai e acelasi. “S-a schimbat!”. “Inainte ma intelegea, ma asculta si pasa de nevoile mele”. “Acum pare ca nici nu mai contez”.
Astfel de fraze ne rasuna in minte cand nu ne mai gasim locul in relatia pe care o avem cu partenerul de viata.
Mai putem regasi armonia si iubirea?
Raspunsul este da. Un mod de a face acest lucru este sa ne intoarcem la ceea ce ne-a facut sa alegem persoana de langa noi sa ne fie partener. Util ar fi sa facem acest lucru impreuna, rememorand inceputurile relatiei.
Ne putem uita pe un album de poze vechi sau putem sa ne amintim ce ne-a atras la partenerul nostru, ce calitati ne-au placut, ce simteam cand el spunea sau facea anumite gesturi care ne faceau placere. Le mai acordam vreo importanta sau ne lasam atrasi in rutina zilnica si ignoram toate acestea?
Daca acum nu mai sesizam acele lucruri, asta nu inseamna ca nu mai sunt inca prezente la persoana de langa noi.
Am putea sa incepem sa „vanam” gesturile tandre pe care acum le manifesta, si toate modurile in care partenerul isi arata afectiunea – chiar daca probabil sunt mai putine decat la inceputurile relatiei.
Ce ar fi sa ii spunem ca inca apreciem calitatile pe care le-am iubit din prima clipa si maniera de a face diferite lucruri? Putem face asta la modul cel mai concret posibil, de fiecare data cand le remarcam.
Dar ce ne facem cand remarcam si alte comportamente, actiuni, manifestate in raport cu noi sau cu ceilalti, care ne displac complet? Ce facem cand persoana de langa noi “nu asculta niciodata ce ii spunem? Sau “intotdeauna face tocmai invers, parca special pentru a ne enerva”?
Poate cel mai util ar fi sa nu mai folosim sintagme precum „niciodata” sau „intotdeauna”, pentru ca acestea sunt niste generalizari ce nu isi au sensul. Daca o singura data s-a intamplat diferit atunci nu mai putem vorbi de intotdeauna sau niciodata, corect?
Spune ce te deranjeaza!
Benefic ar fi sa vorbim depre situatia care ne-a deranjat. Dar cum? In niciun caz intr-o maniera critica, pentru ca atunci cand ii vorbim cuiva pe un ton acuzator, de cele mai multe ori acesta isi va accesa mecansimele de aparare si va riposta.
Dialogul se va transforma cel mai probabil intr-un conflict si nimeni nu va simti ca a fost auzit si eventual inteles.
Mai mult ca sigur partenerul va asculta ce avem de spus atunci cand vom vorbi despre propria noastra persoana (si nu despre el) si despre cum ne-am simtit atunci cand el a avut un anume comportament.
Sunt sanse mult mai mici ca o discutie sa devina o cearta atunci cand spunem “ma simt furioasa ca nu ai rezolvat ce te-am rugat” sau „era important pentru mine”, decat “esti un aerian, nu ma pot baza pe tine, niciodata nu te intereseaza ce iti spun, etc.”
La fel de benefic pentru relatie este sa vorbim despre o situatie atunci cand ea se intampla si nu la ceva timp dupa. Nu lasa sa treaca nediscutat ceva ce ti-a displacut.
Furia se va acumula si vei rabufni dupa un timp, cand ceva o va reactiva, si cel mai probabil reactia va fi disproportionata in raport cu situatia reala.
Conflictele in relatii sunt sanatoase si benefice atata timp cat ambii parteneri isi exprima nemultumirile intr-un mod asertiv, fara agresivitate, cu grija fata de trairile celuilalt.
Nu incerca sa iti transformi partenerul in altcineva
Relatia este un spatiu in care oferim si primim. Poate chiar in acesta ordine. Iar oamenii au in primul rand nevoie sa primeasca libertatea de a fi ei insisi, pentru ca iubirea inseamna libertate.
Conectarea la partener asa cum este el in realitate si nu la cum ne-am dori noi sa fie, aduce intimitatea care ajuta o relatie sa creasca si ne face sa ne simtim acceptati si iubiti asa cum suntem. Schimbarea trebuie sa vina din dorinta proprie, din dragostea pentru celalalt si nu la presiunile si amenintarile acestuia.
Alaturi de observarea si validarea calitatilor partenerului, exprimarea non critica a ceea ce nu ne este pe plac, este nevoie sa acordam partenerului libertatea de a fi asa cum este, de a simti ceea ce simte, de a avea propriile dorinte si asteptari in viata.
Ce-i drept cu unele putem fi de acord, cu altele nu, insa este nevoie sa acceptam ca ele exista si ca sunt parti din viata omului pe care il iubim.
O relatie de iubire este de fapt un climat emotional care hraneste armonia, intimitatea si cresterea personala, in care partenerii se asculta si isi valideaza reciproc experientele emotionale.
Acestia se simt in siguranta sa fie ei insisi, vulnerabili si onesti cu trairile lor. Este un spatiu in care fiecare poate vorbi despre dorintele si temerile lui, despre cum s-a simtit intr-o anume situatie fara a se acuza reciproc, fara sa il faca responsabil pe celalalt pentru emotiile proprii.
Mai mult, nu trebuie sa asteptam ca partenerul sa ne faca fericite, intelegand ca responsabilitatea pentru functionarea unei relatii este comuna.
De Ramona Popa, psiholog, psihoterapeut de familie, cuplu, copil
Tel: 0728.906.134
Foto: 123rf.com
