De ce nu putem uita o iubire din trecut
Deseori ne revine in minte o iubire din trecutul nostru, pe care o regretam si careia ii ducem dorul. Iata de ce se intampla acest lucru si ce putem face pentru a depasi constructiv aceste trairi.
Relatia constructiva
Cand vine vorba despre iubire, putem parcurge o sumedenie de trairi de la extaz, entuziasm, disperare, suferinta, teama sau tergiversare.
Un biolog ar spune ca motivul este procreatia, perpetuarea speciei, iar un psiholog ca este vorba despre nasterea si cresterea de sine, intregirea.
Avem nevoie de un altul diferit in care sa ne oglindim, sa ne vedem mai clar, de la care sa invatam, impreuna cu care sa crestem si sa ne vindecam de ranile trecutului. Iubirea are un potential de crestere si vindecare mare, atunci cand e traita cu atentie si constienta.
In general, cautam emotii si senzatii: „fluturi in stomac” sau „stare de plutire”, entuziasm, fascinatie, ideal, romantism, visare… Dar ce ne aduce de fapt impreuna?
Dincolo de afinitati in idei, valori si interese, cel mai puternic atractor inconstient care ne da acel cocktail de emotii „fierbinti”, e asemanarea intre acele laturi ale noastre in care se ascunde atat potentialul nedezvoltat, cat si rana nevindecata.
Ne putem vedea si recunoaste in celalalt atat frumusetea nemanifestata inca a potentialului nostru, cat si durerea lipsurilor si traumelor emotionale, care nu ne-au permis sa ne dezvoltam acel potential de crestere.
Si, pas cu pas, iesim din iluzie si proiectie si putem reusi sa ne vedem asa cum suntem cu adevarat. Invatam sa crestem impreuna, iesind din tiparele si conditionarile familiale.
Ingredientele unei relatii constructive sunt respectul si aprecierea calitatilor reale, nu fascinatia fata de un ideal proiectat si pasiunea arzatoare.
Separarea
Cand nu putem „uita” o relatie, iar ea revine ulterior, chiar obsesiv uneori, in constiinta noastra, trebuie sa ne intrebam: a fost o iubire traita pana la capat?
S-a finalizat acest proces de oglindire si crestere pe care sinele meu l-a dorit pentru dezvoltarea fiintei mele?
A avut relatia parte de o inchiere adecvata in care sa ne luam ramas bun in liniste si pace, clarificand toate aspectele conflictuale, ce si de ce n-a mers, ce a fost bun si constructiv, si sa plecam de-acolo cu „valizele” frumos impachetate?
Procesul de separare implica mai multe etape si aspecte. Este necesara clarificarea aspectelor tensionate, intelegerea tiparelor familiale actualizate si exprimarea emotiilor refulate.
Totodata sunt ne utile atat recunoasterea valorii relatiei, celebrarea aspectelor constructive ale acesteia, cat si exprimarea recunostintei pentru trairea lor. Ai facut toate acestea?
Regretul repetat
Arata un proces de crestere neincheiat, un doliu nefinalizat, o separare brusca sau haotica. Regretam ce a fost frumos, bun, valoros, dar mai ales „schimbul” incomplet, momentele ratate.
E important sa fac ordine in mine, sa aduc claritate, sa-mi manifest tristetea si furia, sa (ma) iert pentru greseli si neintelegere, evitand astfel blocajul in vina – cea mai nociva emotie care ne tine ancorate in trecut.
Culpabilitatea si confuzia ne tin prizoniere in povesti trecute. Clarificand si iertand putem iesi din acest blocaj.
Vindecarea ranilor
Este un proces care necesita timp si intelegere. Anumite rani tin de evenimente petrecute in relatie dar, de multe ori, se „aseaza” pe rani din copilarie, care ne-au marcat fiinta fragila.
Ele pot fi activate si chiar amplificate de momente dificile din relatie. Cand suferinta e foarte acuta, e necesar un suport specializat care sa ne sustina in demararea si realizarea unui proces terapeutic.
Incheierea doliului si valoarea relatiei
Stim ca procesul de doliu s-a finalizat nu cand am „uitat” relatia, ci ne simtim in pace si acceptare a ceea ce a fost.
Ne revin mai rar in amintire momente ale relatiei, iar acestea sunt preponderent frumoase, si insotite mai degraba de zambet, decat de regret.
Avem energia disponibila pentru activitatile curente si ne simtitm libere sa investim emotional in alte relatii.
E important sa recunoastem ce ne-a adus bun acea relatie, ce lectii utile am invatat din ea, ce comportamente sa evitam pe viitor, ce atitudini constructive sa cultivam in relatia ce va urma.
„Iti multumesc pentru tot ce mi-ai oferit si imi iau ramas bun, mergand libera si cu entuziasm pe calea mea personala, independenta de tine.”
Celebrarea
Ancoreaza amintirile pozitive, multumeste-i fostului partener pentru tot ce ti-a daruit, pentru tot ce ati construit impreuna, cultiva asta in sufletul tau, nu suferinta si regretele. Onoreaza trecerea sa prin viata ta si amprentele lasate in personalitatea ta.
Focalizeaza-ti atentia pe exprimarea afectiunii si aprecierii in relatie cu tine si prietenii, familia, colegii tai. Cultiva-ti hobby-urile, intimitatea cu tine insati, practica mindfulness si orice te poate hrani spiritual.
Bucura-te de prezent, de ceea ce esti si ai realizat tu, de oamenii care te iubesc si pe care ii iubesti acum, de viata pe care o ai, cu tot ce e bun in ea.
De Cristina Eremia, psiholog, Intimacy Coach
Tel.: 0726.602.037
Foto: 123rf.com