Demitizarea miturilor sexuale

Nu le place sexul, le doare sau toate astea sunt doar niste iluzii? E greu de zis si, deseori, daca situatia se repeta, un consult la sexolog nu strica. Dar haideti sa vedem despre ce e vorba atunci cand femeile se plang de probleme la orizontala.

MITUL 1 – Vaginismul este o iluzie?

Vaginismul se caracterizeaza prin imposibilitatea penetrarii, pentru ca e dureroasa pentru femeie. Exista doua tipuri: vaginismul primar – cea care il acuza, nu a facut niciodata dragoste si nu poate fi penetrata in niciun fel – si vaginismul secundar, in care femeia a facut deja sex – eventual a si avut copii -, dar penetrarea nu mai reuseste.

Idei, iluzii…

In primul caz, fata crede adesea ca vaginul ei este prea mic, himenul prea dur sau se crede „prost construita“, ceea ce ridica problema reprezentarilor pe care le are despre ea insasi, despre corpul ei, depre maturitatea ei sexuala. Sau despre ideea pe care si-o face despre barbat si penisul lui sau despre coit si brutalitatea sa imaginata…

Adesea, este chiar terorizata de ideea deflorarii, pe care si-o imagineaza asemenea unei perforatii sangeroase. La altele, consecintele posibile ale sexualitatii sunt inspaimantatoare, in primul rand, frica de sarcina. A face dragoste si a face copii o obliga pe fiecare femeie sa isi arate o oarecare independenta fata de parintii sai.

Atunci cand angoasa de a fi dorita sau de a le fi infidela, rupand legatura cu statutul de copil, este prea puternica, inconstientul tinde sa se protejeze, punand in loc un astfel de sistem. Daca absenta de libido este, cel mai adesea, mecanismul utilizat de inconstient pentru a evita sexualitatea, imposibilitatea de a fi penetrata atesta nevoia intensa de protectie.

La fel ca orice frica, ea se traduce prin hipertonie musculara, contractie a muschilor pelvieni care inconjoara deschiderea vaginului. Aceasta actiune reflexa impiedica orice penetrare, chiar daca fata vrea. Dar tensiunea nu se limiteaza la aceasta zona: coapsele sunt adesea tensionate, picioarele nu se desfac, ceea ce nu ajuta deloc in povestea asta. Femeia va prefera pozitia sexuala care ii va permite aceasta evitare si mai si.

De exemplu, pozita misionarului: lejera cambrare a corpului ei face ca intrarea in vagin sa se gaseasca mai aproape de pat decat spre partenerul ei. Femeia, tematoare, o va accentua in dorinta ei de aparare: penisul barbatului se va lovi atunci de pubis si va da peste un os… Placere? Da’ de unde!

Vaginism secundar

In ciuda experientei si a capacitatilor sale sexuale din trecut, corpul ei refuza dintr-o data. Se pune atunci problema evenimentului traumatizant care sta la originea acestei reactii: nasterea, despartirea, doliul, umilinta? Sau este doar simpla picatura care a facut sa dea pe dealaturi un pahar prea plin, trezind teama de a fi penetrata? Sau chiar nevoia iminenta de a spune „nu“? Un refuz negandit care se exprima atunci printr-un „as vrea foarte mult, dar nu pot“.

MITUL 2 – Tuturor barbatilor le plac cuvintele murdare?

E posibil sa auzim in cuvintele dure expresia unei anumite agresivitati. O agresivitate necesara in sexualitate, la barbati pentru a penetra femeia, dar si la femei, pentru a dori sa il primeasca in ea pe barbat. Sexul dur e placut ambelor sexe…

Totusi, aceasta puternica energie de cucerire, care ne permite sa depasim frica inconstienta pe care fiecare o are in legatura cu celalalt, nu trece neaparat prin limbaj. Dincolo de exprimarea bucuriei stimulilor erotici si de partea lor agresiva, ce traduce acest vocabular? Nu este el oare, adesea, insusirea cliseului unei sexualitatii asa cum o propune pornografia?

Sau chiar dorinta de a reduce femeia la stadiul de obiect pentru a putea face dragoste cu ea? De fapt, unii barbati sunt foarte tematori, inconstient vorbind, sa faca dragoste cu o femeie, in care vad o sotie, o mama. Le trebuie imaginea unei femei-obiect pentru a-si legitima sexualitatea si a incerca astfel sa mature orice pericol fantasmat.

Toti barbatii simt aceasta nevoie?

Bineinteles ca nu! Unii pot fi chiar inhibati de o partenera care ar cere acest lucru. Este curios, de altfel, sa ne referim la placerea barbatilor pentru cuvintele dure, intrucat acest aspect le priveste si pe femei, in aceeasi masura…

Totusi, daca acest tip de limbaj alimenteaza cateodata fanteziile unuia sau altuia, poate sa le si blocheze, sa raneasca, sa ii opreasca entuziasmul, punandu-i in fata o imagine degradanta despre sine, chiar daca in realitate nu ii este destinata. Sau sa il confrunte pe barbat cu brutalitatea fanteziilor sale si sa il culpabilizeze atunci cand cuvintele scapa de sub control. Astfel, miza este dincolo de morala….

MITUL 3 – Punctul G este o iluzie?

Chestiunea agita mediile stiintifice: exista un loc, in vaginul femeii, care i-ar da in mod automat satisfactie? Ar fi suficient sa gasim butonul de sonerie si sa il actionam… Totusi, cautarea punctului G inseamna sa pleci de la principiul ca placerea nu e decat o chestiune de zona erogena. Deci, lasa participarea constienta sau inconstienta a femeii.

Dar ea simte placere in functie de relaxare si de ceea ce ii permite lui sa-i faca, nu? Vine din emotia care inconjoara intalnirea. Ceea ce este sigur, e ca terminatiile nervoase joaca rolul lor. Dar oare stim noi ca unele dintre partile corpului cu cele mai multe nervuri sunt buricele degetelor? Este imposibil, totusi, sa avem orgasm atingand biroul…

Unii afirma ca anumite femei ar avea un punct G, iar ca altele – nu. Ceea ce e deranjant, intrucat asta ar insemna ca primele sunt mai apte sa aiba orgasm decat celelalte.

Dar de ce am vrea ca acest punct G sa existe? Nu ar elibera-o oare pe femeie de responsabilitatea orgasmului propriu? El e de vina ca nu gaseste ce trebuie pe acolo… Punctul G e un fel de mod de folosire fara marja de eroare? Pentru ambele sexe, ideea e linistitoare: orgasmul feminin se invarteste, deci, in jurul unui singur punct – desi din negura timpului se stie ca orgasmul femeiesc este greu controlabil.

Barbatii sunt avizi sa gaseasca acel punct al placerii feminine. Mai mult decat realitatea sa, care nu ar aduce mare lucru relatiei sexuale, fanteziile pe care punctul G le suscita, sunt cele asupra carora merita sa ne punem intrebari.

MITUL 4 – Cat de mult le place barbatilor felatia?

Le place, da! Foarte de inteles: toata atentia femeii este acordata penisului lor. Ea il redeseneaza cu gura ei, cu mainile si multi sunt foarte doritori de astfel de spectacol. Daca terminatiile nervoase intra in joc in cazul placerii, nici fanteziile nu lipsesc!

Sa adaugam si viziunea femeii imaginate in pozitie de supunere, larg vehiculata de pornografie, care excita foarte tare barbatii… Acesti factori, adunati cu totii, explica placerea multor barbati referitor la acest joc sexual. Toti? Nu, intrucat, pentru aceleasi motive, felatia poate fi si sursa de angoasa.

Fantezia castrarii ii impiedica pe unii barbati sa se lase in voia placerii: nu este oare periculos sa iti lasi sexul la voia femeii, cu gura ei plina de dinti? Or, femeile sunt mult prea culpabilizate la ideea de a fi castratoare pentru a imagina un astfel de act chiar si atunci cand sunt agresate… Nici faptul de a fi vazut nu este mai usor. Unii barbati considera ca sexul lor e prea mic, prea fin, si prefera penetrarea: asta le permite evitarea expunerii la privirea unei femei care ar putea face comparatii.

Contactul bucal ii poate, de asemenea, confrunta cu o erectie mai mult sau mai putin ferma, fenomen cu atat mai dureros, cu cat se presupune ca face penisul viguros in mod automat! Este o neliniste si pentru barbatii care ejaculeaza precoce: felatia il instaleaza in pasivitate, in timp ce femeia este stapana, pozitie care ii creste nelinistea… si antreneaza ejacularea. Altii isi imagineaza ca sperma e murdara, se culpabilizeaza si le displace acest joc sexual.