Doza corecta de libertate in cuplu

Sursa pentru nenumarate neintelegeri sau chiar motiv de despartire pentru anumite persoane, libertatea in cuplu are beneficiile ei daca o manevram corect. Cum sa facem asta, explica psihoterapeutul Catalin Dandes.

 

Psychologies:  Ce inseamna sa fii liber in cuplu?

Catalin Dandes: Sa fii liber in cuplu este un concept extrem de subiectiv – raportat la nivelul de maturitate si necesitatile fiecaruia, inseamna sa stii, sa simti ca poti experimenta tot ceea ce iti trebuie pentru a creste, atat personal, cat si impreuna cu partenerul.

Totodata, inseamna sa-i poti oferi celuilalt cel putin acelasi grad de libertate pe care il doresti pentru tine.

 

De unde invatam reperele pentru ce presupune libertatea in cuplu?

C.D.: Din experienta personala interpretata constructiv, cat si din experientele celor care au trait situatii similare inaintea noastra, verificand temeinic daca acea conjunctura chiar se potriveste cu ce traim noi in prezent.

Desigur, exista si situatii in care ajutorul oferit de un profesionist ar fi o solutie indicata, pentru a nu mai mentine redundante aceleasi atitudini generatoare de probleme.

 

Cand stabilim cu partenerul limitele libertatii in cuplu, in ce punct al relatiei? Se mai pot ajusta pe parcurs?

C.D.: E necesar sa fim onesti inca de la inceput, sa depasim teama ca il putem pierde pe celalalt spunan­du-i adevarul despre noi si despre ce avem nevoie in relatia cu el.

Evident ca, daca persoana cu care incepem o relatie alege sa se retraga, oricum ar fi facut-o mai tarziu, pentru acelasi motiv pe care nu l-a putut accepta de la bun inceput.

Si atunci, putem spune ca onestitatea ne scuteste timp pretios, pe care, altfel, l-am fi pierdut descoperind cu dezamagire ca celalalt nu e potrivit pentru noi.

Daca la inceput sunt necesare anumite conditii pentru a demara relationarea, pe parcurs apar anexe la intelegerea intiala, cerute de situatiile diferite prin care trecem impreuna.

Evident, toate aceste lucruri se petrec cu ajutorul comunicarii si cu conditia ca cei implicati sa priveasca in aceeasi directie, adica la beneficiile pe care acea relatie le aduce cu sine, cautand o cale avantajoasa pentru toata lumea.

Uneori, adaugarea de anexe poate fi dificila, din cauza zonei de confort in care relatia intra dupa o vreme. Si stim cu totii cat de dificil este sa iesim de-acolo.

Dar cuplul este o entitate ce creste incontinuu, hranita de ambii cocreatori si, in momentul in care unul sau ambii parteneri renunta la efortul necesar cresterii relatiei, asteptand ca aceasta sa creasca de la sine, acela e momentul cand relatia incepe sa moara…

 

Este negociabila libertatea in cuplu sau pur si simplu se accepta? Discutam si de compromis?

C.D.: Este negociabila si necesara in sensul ca, in cuplu, se intalnesc doua entitati complexe, cu istorii diferite, si nu este vorba, asa cum multi tind sa creada ori spera, ca vor gasi un ideal prefabricat in partener.

Fara flexibilitate, relatia devine in scurt timp toxica si rezulta in suferinta emotionala a celor implicati.

Cu totii cunoastem acea stare neplacuta pe care unii o numesc „suferinta din dragoste“ si care, in realitate, ar trebui numita „suferinta din ignoranta“.

In ceea ce priveste compromisurile, acestea sunt de doua feluri: constructive si distructive. Cele constructive duc la o relationare mai buna, armonioasa si construiesc bazele relatiei.

Cele distructive mineaza terenul cu frustrari, resentimente, au la baza frica puternica de a pierde partenerul, de a ramane singuri sau ca va trebui sa o luam din nou de la capat cu tot fapt ce conduce la finalitatea lipsita de implinire a relatiei.

Evident, compromisurile constructive pot fi dificil de facut uneori dar le putem implementa mai usor anticipand rezultatul benefic ce va aduce un plus in viata de cuplu. 

 

Ce este de facut atunci cand premisele libertatii in cuplu nu mai sunt digerabile?

C.D.: In prima faza, verifici daca ai incercat tot ceea ce tinea de tine pentru a le face digerabile: ai facut tot efortul necesar, ai schimbat unghiul din care ai abordat provocarea, eventual ai apelat la cineva capabil sa priveasca obiectiv situatia in care te afli.

Aceste persoane obiective la care ma refer ar putea fi un psihoterapeut format sa raspunda acestui gen de provocari, un mentor calificat in genul acesta de probleme, nu prietenii, rudele sau parintii.

Acestia din urma pot fi extrem de subiectivi si, de multe ori, ofera solutii partinitoare, conforme cu valorile lor personale, fara sa realizeze ca datele problemei sunt cu totul altele decat in cazul lor.

Este destul de tentant sa apelam la consilierea gratuita oferita de apropiati (situatie in care beneficiul de moment primeaza, este pastrat confortul unei expuneri personale limitate iar costurile imediate sunt zero), numai ca pretul pe care il platim colateral in astfel de conditii este acela ca din subiectivitate se naste foarte multa confuzie.

Aceasta duce la esec. Pe cand, daca situatia ar fi abordata profesional si obiectiv, sansele sa apara o solutionare favorabila sunt mult mai mari (daca acolo mai este posibila o astfel de solutionare).

Doar atunci cand ai facut tot ce era posibil si n-ai gasit o cale buna pentru amandoi, cauti sa inchei relatia intr-un mod demn pentru tine si fostul partener.

 

Care sunt beneficiile libertatii in cuplu?

C.D.: Calitatea relationarii este cel mai mare dintre beneficii. Libertatea te implineste si te invata sa fii responsabil, face sa dispara vinovatia patologica, adica nevoia de a-l invinovati pe celalalt pentru ce nu  merge bine in relatie, pentru ca tie iti e frica sa recunosti ca n-ai stiut cum sa procedezi mai bine.

Sa nu uitam ca oricine poate fi intr-o dinamica relationala, dar nu toti gasesc bucuria si placerea de a fi impreuna, in acel moment in care delirul indragostirii nu mai este indus de chimia fiziologica ce apare in faza de inceput.

Este o diferenta mare intre indragostire (proces responsabil cu atractia initiala) si iubirea matura, cea care face ca un cuplu sa reziste avand la baza tocmai conexiunea formata din preocupari comune, complementaritate si sentimentul ca te simti liber sa fii asa cum esti si sa faci ceea ce ai nevoie sa faci fara constrangeri venite de la partener.

Partenerul de cuplu este tovarasul tau de calatorie, nu cineva care ti se cuvine, si daca vrei o calatorie placuta cu el, atunci e nevoie sa tii cont de toate aceste lucruri – si nu numai.

Pretentiile si deciziile luate din frica abandonarii sau a respingerii ne arata clar ca avem de-a face cu o relatie de tip infantil (corespunzatoare dinamicii copil-parinte) si nu cu una intre fiinte mature (dinamica de tip partenerial). O relatie parteneriala este un permanent gimnaziu psihologic.

 

Dar dezavantajele?

C.D.: Dezavantajul de a avea un partener inteligent, responsabil pentru starea lui de bine si dornic de libertate, este ca te va scoate mereu din zona de confort si te va obliga sa te dezvolti constant.

Ca nu va tolera la infinit limitarile generate de ignoranta si ca, atunci cand tu ai fost deranjat din locul tau caldut si vociferezi, incercand sa „indrepti lucrurile“, te va lasa sa alegi daca ramai acolo si cauti pe cineva care sa te cocoloseasca intr-o codependenta morbida; sau te ridici, te scuturi de lene si cresteti impreuna.

Desigur, este important ca fiecare sa discearna intre cererile unei persoane mature, care-si asuma libertatea si vrea ceva bun pentru amandoi, si un partener cu probleme de maturizare, care foloseste nevoia de libertate ca scuza pentru a nu-si asuma ceea ce este necesar pentru ca relatia sa functioneze.

Indicii pentru a face diferenta asta sunt la tot pasul: abilitatea de a negocia in beneficiul amandurora, grija pentru partener si includerea lui in deciziile luate, care privesc cuplul.

Trebuie analizate compromisurile sanatoase versus atitudinea evitanta de tipul „sunt liber, nu-mi pasa ce vrei tu sa faci, eu o sa fac doar ce am chef“ sau „eu pot face ce vreau, tu doar ceea ce-ti permit eu“.

De asemenea, putem vorbi despre presiuni orientate catre o schimbare buna doar pentru cel care o solicita, sau despre cereri neargumentate ori argumentate infantil, „pentru ca asa vreau eu“.

 

Unele persoane nu acorda libertate partenerului. Ce efect au restrictiile?

C.D.: Dupa o perioada mai mare sau mai mica de nefericire, relatia se va incheia prost! Efectul va fi o relatie toxica, o lectie dureroasa pentru amandoi.

De altfel, asta e modul in care viata ne educa atunci cand ne lipsesc premisele invatarii cu ajutorul discernamantului, cand luam decizii exclusiv prin emotie.

Restrictiile au, de cele mai multe ori, efect transgresiv: cu alte cuvinte, tot ceea ce este interzis, devine interesant si tentant.

Interdictiile la adresa celuilalt ii neaga dreptul acestuia de a-si trai viata asa cum are nevoie si il lipsesc de respectul de care fiecare dintre noi are nevoie pentru a se simti bine in cuplu.

Cel care vine cu interdictia, isi asuma un rol de mic Dumnezeu si atoatecunoscator al binelui pentru celalalt. Sunt acele situatii in care lipsa stimei intr-o forma pasiva (victimizare) in submisivitate face tandem cu lipsa stimei de sine din persoana care domina.

 

Care este legatura dintre stilul de atasament si libertatea in cuplu?

C.D.: Intai, ar trebui sa clarificam ce e cu stilurile de atasament si faptul ca acestea sunt repere orientative. O ipoteza psihoterapeutica claseaza stilurile de atasament in anxios, evitant si securizant.

Evident, fiecare dintre acestea este un mecanism de adaptare si nu reprezinta natura intima a unui individ. Ceea ce este o veste foarte buna, intrucat, daca cineva se regaseste intr-un stil sau altul si doreste o schimbare, o va putea face printr-un mic efort.

Anxiosul este o persoana calda si directionata catre a fi impreuna, care se remarca prin faptul ca devine nelinistit, anxios, atunci cand ceva pare sa-i ameninte starea de bine in cuplu. Este predispus catre dependenta afectiva si tinde sa faca compromisuri neproductive in situatii critice.

Evitantul este cel care pune un mare pret pe autonomie si uraste profund fenomenul dependentei, atasarea.

Poate ramane intr-o relatie ani de zile in cazul in care celalalt il accepta cu manifestarile de rigoare (tendintele de indepartare constanta, mentine distanta din punct de vedere afectiv), dar mai mereu isi pastreaza o portita de scapare cand lucrurile ii indica un pericol de atasare prea mare.

Ambele stiluri implica o relatie patologica cu libertatea. Primul tinde sa renunte la libertate foarte usor de dragul sigurantei, cel de-al doilea foloseste scuza libertatii compulsiv, din dorinta de a evita durerea, ca un termen ce-i garanteaza iesirea din situatiile generatoare de provocari.

Cel de-al treilea stil de atasament, cel securizant, aduce usurare ambelor modele citate mai sus atunci cand relationeaza cu ele si poate duce la relatii stabile, inclusiv in tipologia lui.

Riscul ce poate aparea in stilul securizant este inertia relationala, disparitia palierelor variate emotional. Depistarea stilului de atasament nu este o garantie a reusitei sau unicul responsabil de esecul in cuplu, dar poate fi un instrument bun de autocunoastere si, eventual, de folos in cautarea unei solutii constructive.

 

Exista si zone clar off-limits in ceea ce priveste libertatea in cuplu? Nu devin ele tentante tocmai pentru ca sunt interzise?

C.D.: Off-limits e ceea ce ajunge sa faca rau, iubirea lipsita de constienta, atitudinile ignorante, care, in timp, deterioreaza relatia sau lucrurile care implica aspecte cu caracter inadmisibil din punct de vedere legal.

Logic, libertatea in cuplu n-ar trebui sa duca la lipsa de libertate personala. In rest, totul ar trebui sa fie negociabil, cum spuneam mai sus.

Limitarile asumate de catre cei implicati in relatie nu mai sunt percepute ca interdictii. Este important sa vedem clar diferenta intre interdictiile, impunerile venite dintr-o nevoie infantila, dornica de a controla circumstantele de care persoana se teme, si intelegerile asumate si respectate care fac o relatie sa functioneze implinitor.

 

Catalin Dandes este psihoterapeut specializat in psihoterapie scurta strategica.

Tel.: 0723.293.773

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com