Ecouri din trecut si relatii neincheiate
Stima de sine
Blocajele care apar in urma incheierii unei relatii, inabilitatea de a merge mai departe, adancirea in suferinta, renuntarea la sine si incapatanarea de a gasi solutii pentru a repara, a reface legatura rupta sunt armele cu care te devalorizezi singur pe termen lung.
Nu relatia in sine te va afecta, ci cum reactionezi tu pe urma, ce transformari faci tu in tine cu aceasta ocazie. Partenerul tau este o variabila, constanta esti tu. Iar daca tu decizi ca valoarea ta este oferita doar de feed-back-ul variabilelor si traiesti prin confirmarile primite din exterior, atunci vei avea mereu dificultati in relatii. Pentru ca nu ai o relatie corecta cu tine, iar cei din jur te vor vedea, in primul rand, prin ochii tai.
„De asemenea“, ne spune Cosmina Pacurar, „poate interveni si un sentiment de esec care sa ne tina cu «gandul si sufletul la ex». Sunt persoane care isi doresc ca totul sa le iasa perfect (sau asa cum si-au propus), si incheierea unei relatii poate fi considerata de acestia ca fiind un esec personal, care sa genereze ganduri de genul «nu am reusit sa fac suficient de bine», «as fi putut mai mult», «ne potriveam atat de bine, daca as fi fost/daca ar fi facut, simtit, gandit… totul ar fi fost perfect intre noi». Astfel de trairi ne tin legati de trecut si inaintam cu greu spre viitor.
Orice fel de dependenta (emotionala, financiara, relationala) poate fi o cauza pentru a ramane agatati de relatia trecuta. Daca viata mea depinde de celalalt, imi va fi foarte dificil sa ma acomodez cu gandul ca nu mai suntem un cuplu si ca sunt singur(a) acum“.
Cu totii avem la activ cel putin o relatie care ne-a destabilizat, un el sau o ea pe care am iubit-o enorm. Stim ce inseamna sa suferi, sa pierzi, sa nu poti schimba lucrurile.
Stim si ce inseamna sa iti revii, iar trecutul sa fie cel mult o cicatrice. Oricat de mult am iubi la un moment dat un partener, suntem capabili sa iubim din nou, un altul. Si este o decizie mult mai fireasca decat izolarea intr-o fantezie a „idealului“ pierdut.
Depasirea, refacerea
Pe termen lung, alocarea unor perioade de doliu prea lungi pentru o relatie incheiata ne va afecta structura interna, construind fie mecanisme de aparare, fie neincredere, fie preconceptii, fie fatalisme, fie melancolii nejustificate. Iar la inceperea unei noi relatii, tot fumul si scrumul din urma vor gravita in jurul nostru.
Fara sa fim constienti, ne putem sabota orice noua relatie si, implicit, dreptul la implinire. Tot fara sa fim constienti, putem repeta tiparul iubirii pierdute, intrand singuri intr-un cerc vicios.
Poate ca ne lipseste acel al saselea simt cu care ne putem identifica, un tipar pentru a-l putea evita, dar putem sa ramanem lucizi si fideli propriilor noastre dorinte pentru sine, incat sa iesim din tipar repede si fara dureri prea multe.
Nu trebuie sa ramanem intr-o relatie pana ce ne secatuieste de resurse, dar nici sa o incheiem la prima disputa. Trebuie sa avem rabdare cu noi si cu partenerul, pentru a percepe corect daca ne este bine acolo sau nu. Iar daca nu ne este bine, oricat de dezamagitor ar parea, stim ce se va intampla daca persistam.
