Exista dragoste adevarata pe internet?

In mai putin de zece ani, site-urile de intalnire au devenit unul dintre primele spatii spre care isi intorc privirile celibatarii care vor sa puna capat singuratatii. Dar putem oare vorbi despre intalniri „veritabile“? Raspunsurile contradictorii a doi psihanalisti.

DA… – SOPHIE CADALEN, PSIHANALIST

„Internetul este un alt mijloc pentru femei si barbati de a-si valorifica dorintele si sentimentele, de a le impartasi, de a le confrunta: este, deci, inevitabil in slujba intalnirilor amoroase! Sub pretextul ca fiecare ramane protejat in spatele ecranului sau, avem tendinta de a asimila virtualul cu minciuna, cu inselatoria si cu refuzul sau cu frica de implicare.

Numai ca in lumea virtuala se intalnesc doar cuvinte. Si, in calitate de psihanalist, stiu cat de mult pot presupune cuvintele; spun mai mult decat vrea celalalt sa exprime sau gandeste. De fapt, corespondenta – caci despre asta este vorba – permite ajungerea destul de repede la un nivel de intimitate pe care contactul fizic l-ar impiedica.

Pentru ca, atunci, anumite persoane ar fi jenate de fizicul lor, de frica privirii celuilalt sau de propria judecata asupra interlocutorului lor; intalnirea vizuala este generatoare a o multime de prejudecati, pe care Internetul ne permite sa le depasim. Chiar daca, evident, creeaza altele noi.

Nu este vorba de a idealiza Internetul, dar nici de a-l diaboliza. De exemplu, nu Internetul a inventat tendinta, la anumite persoane, de a trai cu fantezia celuilalt si de a-l imagina mai mult decat a-i sta alaturi. La fel ca toate nevrozele, aceasta exista cu mult inainte si nu face decat sa se reactualizeze pe Internet.“

DAR… – CATHERINE BLANC, SEXOLOG SI PSIHANALIST

„Ceea ce lipseste in cazul internetului, este corpul. Corpul celuilalt este mereu destabilizant, trebuie sedus. Iar suferinta fizica face parte din intalnire: vorbeste despre dorinta noastra si de contradictiile sale, de dificultatea noastra de a le indeplini… Ea povesteste deja despre partea tangibila a relatiei.

Este momentul in care rosim, in care ne «periem», in care consideram ca este ridicol ceea ce vrem sa spunem… Aceste rateuri ne obliga sa ne revelam, in ciuda tuturor lucrurilor. In timp ce la noi acasa, in fata ecranului, putem visa la relatia noastra. Avem tot timpul sa o scriem, sa ii cream un scenariu, sa analizam discursul celuilalt, sa ne adaptam la ea, sa ne supradimensionam capacitatile proprii… Pana in ziua in care ne intalnim, in sfarsit!

Deodata, trebuie sa facem fata unei stabilitati emotionale si unei linistiri care, in mod natural, lipsesc in timpul unui prim contact in realitate. Intalnirea devine marturia unei realitati de care ne protejaseram foarte mult si pe care chiar o reinventaseram. Dar departe de mine gandul de a condamna noile mijloace media! Precum Sophie Cadalen, le recunosc avantajele.

Pe internauti i-as sfatui doar sa incerce sa fie mereu cat mai aproape de ei insisi. Riscul este sa construiasca o poveste doar in mintea lor si sa vrea neaparat sa locuiasca acolo si sa il faca pe celalalt sa intre in ea. Desigur, asta se produce si in intalnirea adevarata, doar ca tête-á-tête-ul ne obliga foarte devreme sa il luam in consideratie pe celalalt. In timp ce, pe internet, avem tot timpul la dispozitie sa ne inchidem in propriul scenariu…“