Femeile care nu vor copii sunt niste ciudate?

Asa cum sa fii single a devenit o realitate coplesitoare, si dorinta de a deveni mama s-a diminuat simtitor. Intre statistici si decizii personale, oare este de neinteles ca unele femei nu vor copii?

 

Statistica si motiv

Conform statisticilor, populatia este in scadere ingrijoratoare in Romania, Institutul National de Statistica anuntand in 2014 un numar de 33 de copii nascuti la 1.000 de femei de varsta fertila.

In acelasi timp, sociologii estimeaza ca in 2050, populatia tarii noastre va ajunge la 16 milioane de persoane. Si totusi, apar tot mai multe femei care declara ca nu vor sa fie mame. Care e motivatia lor?

Motivatiile din spatele acestor date sunt diverse, iar una dintre acestea este realitatea femeilor care nu-si doresc si nu si-au dorit vreodata copii.

Chiar daca este destul de putin discutat, fenomenul este real, iar refuzul maternitatii este din ce in ce mai prezent si in societatea romaneasca actuala.

Un barbat nu este niciodata chestionat in legatura cu planurile lui de reproducere („Nu se face“).

Dar o femeie, odata ce depaseste o varsta anume (poate fi incepand cu 20 si pana dupa 30 de ani) si de indata ce incepe sa apara la diverse evenimente familiale cu vreun exemplar masculin mai mult sau mai putin reusit, va primi invariabil aceeasi intrebare: „Cand?“.

Toata lumea stie mai bine decat ea ce sa faca cu corpul ei, toti o incurajeaza si se uita piezis cand aud contraargumente, dau din cap dezaprobator si incep diatribele odata ce „vizata“ iese din raza lor de actiune.

Concluzia lor finala este ca e ceva egoist sa nu vrei copii, iar cele in aceasta situatie sunt niste „femei rele“…

 

De ce sa faci copii, de ce sa nu faci…

De obicei, motivatiile invocate in favoarea conceperii unui copil sunt cele care se refera la: existenta unui ajutor la batranete; copilul ca salvare si intarire a relatiei de cuplu; „pentru ca asa se face“ („normalitatea” clasica) sau: un copil este o poarta spre o viata mai bogata din toate punctele de vedere.

Vehementa cu care sunt impartasite aceste opinii face uneori imposibila replica, chiar daca exista contraargumente reale la toate dintre motivatiile de mai sus.

Nimeni nu se gandeste ca poate copilul respectiv poate nu va renunta la confortul vietii lui pentru a avea grija de un batran senil. De asemenea, aparitia lui nu va avea, cu siguranta, impactul dorit atunci cand in cuplu situatia nu e roz.

Iar despre indrumarile primite din partea celor din jur… gura targului e doar gura targului si nu ar trebui sa ne bazam deciziile importante ale vietii pe clevetirile ei.

 

Femeile, maternitatea si feminitatea

Presiunea sociala este mare, mai ales asupra femeilor. Crestem crezand in legatura tainica dintre feminitate si maternitate si, atunci cand in noi nu se intampla minunea numita „instinct matern“, credem ca este ceva in neregula.

Si cei de langa noi au grija sa aflam ca exact asta se intampla, ca avem o problema majora, un scurtcircuit de proportii, dar care e, in fond, reparabil. Tot ce trebuie sa faci e sa stai destul de mult in prezenta celor care propovaduiesc maternitatea si te vei „vindeca“.

Femeile, insa, nu se mai definesc de mult timp doar din perspectiva de mame. Mai mult, ele au, in general, motive puternice pentru care nu-si doresc copii, iar decizia aceasta este, de cele mai multe ori, mai bine cumpanita decat cea a cuplurilor care vor urmasi.

Iata cateva dintre motivatiile oferite de femei aflate la varsta conceperii unui copil, dar care refuza sa nasca un copil doar pentru ca societatea le impune acest lucru.

Femeile cu care am discutat, au vorbit despre suprapopulare, cariera pe care o pun pe primul loc sau despre lipsa instinctelor necesare unui demers atat de plin de semnificatie si purtator de responsabilitate.

 

„O femeie nu e doar un uter“

„Nu sunt pregatita (dispusa) sa imi schimb stilul de viata atat de mult pe cat ar fi necesar daca as deveni mama.

Nu imi doresc ca deciziile mele de viata sa fie conditionate de responsabilitatea pe care as avea-o fata de un copil.

Inca nu am definitivate planurile pe termen lung si am nevoie de libertate de decizie si miscare in acest sens.

Am inteles ca este posibil sa integrezi copilul intr-un context in care sa iti pastrezi aspectele importante, care te definesc. Dar eu nu imi doresc aceasta renegociere a vietii mele.“ C.P., 36 ani

„E un paradox, asa cum spunea Sir Richard Layard, economist britanic, ca societatea se intereseaza de cei care vor sa adopte si le pune tot soiul de piedici, dar pe cei care vor sa faca un copil, pur si simplu, nu-i intreaba nimeni nimic.“ I. A., 36 ani.

„O femeie nu e doar un uter, cel putin nu mai este de vreo 50 de ani incoace, de la marile si corectele intrebari ale feminismului.

Sunt femeie, imi place asta, dar nu ma defineste functia reproducatoare, si nici nu-mi stirbeste din feminitate faptul ca nu vreau copii. Cel putin eu nu simt asta.“ V.B., 31 ani

 

„Ideea ca toata lumea vrea sa se reproduca e un mit“

„Spre adolescenta, mi-am dat seama ca nu am «gena» asta, inclinarea spre a ma reproduce, disponibilitatea de a ma angrena la efortul si sacrificiile implicate, in contextul egoismului pe care mi-l asum si al timpului pe care simt ca trebuie sa il dedic carierei.

In plus, nu agreez deloc ideea unei vieti care sa depinda de mine, de deciziile mele si de implicarea mea. Cred sincer ca as sfarsi, din cauza egoismului, prin a strica un suflet care nu are nicio vina, doar ghinionul de-a fi izvorat din mine.“ I.P., 28 ani

Alte motive invocate de respondente au fost: lipsa de afectiune ori simpatie fata de copii, faptul ca nu au intalnit inca persoana potrivita care sa le convinga ca „a avea un copil este sau ar putea fi o experienta minunata si unica“ sau propria copilarie si felul traumatizant in care s-au raportat parintii lor la ele.

 

Cei din jur si parerea lor

„Parintilor le-am explicat in adolescenta ca ei sunt motivul pentru care nu vreau sa am copii. Nu au avut nevoie de explicatii suplimentare“. C.M., 28 ani

„Din fericire, desi si-ar dori nepoti, parintii mei nu m-au presat niciodata cu privire la acest subiect, nu au insistat, nu au incercat sa ma influenteze sau sa-mi dea sfaturi legate de aspectele pozitive ale unui copil in viata mea sau a lor.“ M.R., 38 ani

„Mama ma intelege perfect, am trecut si eu, si ea prin destule. Pe de alta parte, fratele meu isi doreste copii. Mama nu poate fi decat de acord.

Probabil ca, daca ar fi trait, as fi avut dispute pe aceasta tema cu tatal meu. As incerca atunci sa-i spun ca nu vreau sa repet greselile pe care le-a facut el, fiind un parinte prea autoritar, cu o permananta sete de control asupra tuturor.

De asemenea, as motiva ca ar trebui sa fiu o persoana mai vesela, mai deschisa decat sunt in general, ca sa ofer propriului copil fericire.“ A.R., 32 ani

Lipsa rostului si potentialul de a regreta decizia sunt doua dintre cele mai intalnite reprosuri ale celor din familii implinite (cu copii) fata de cele care vorbesc deschis despre optiunea lor de a nu procrea.

Nu esti intreg pana ce nu experimentezi o manuta sau un suras de bebelus, nu exista menire in afara familiei.

Apropiatii, in general, nu inteleg, refuza sa discute, pentru a nu se lovi de raspunsuri pe care nu vor sa le accepte; sau sunt de parere ca optiunea aceasta radicala este doar la nivel de discurs sau este „o faza“ trecatoare.

Exista, totusi, si familii si prieteni intelegatori, oameni care respecta decizii si nu se hazardeaza sa-si impuna opiniile, chiar daca au, in mod vadit, o parere diferita.

 

Cum te vezi in viitor?

„Cand ma gandesc la viitor, ma vad citind, mergand la concerte, ferindu-mi puzzle-urile de multele mele pisici (da, «sindromul» babei nebune, cu pisici) si calatorind.“ C.P.

„Predand engleza la o scoala din Myanmar sau Laos, in zona montana. Locuind intr-o frumoasa casa coloniala alaturi de un cuplu de gay, rafinati si europeni, alaturi de care sa ascult muzica, sa gatesc rafinamente, sa am conversatii agreabile si sa dansez tango sau swing.“ I.A.

„Cred ca as fi o batranica hip si o matusa cool. Si apoi m-as intoarce acasa, unde nu m-ar stresa nimeni si nimic, sa-mi reincarc bateriile cu un maraton de seriale – beneficiul pensionarii.“ I.P.

Dincolo de liberalitatea proiectiilor, exista totusi si un alt fel de viitor, la care merita sa ne gandim: ectogeneza, adica tehnologia care permite ca un copil sa se nasca in afara corpului unei femei, in cadrul unui uter artificial – un ultim pas, revolutia suprema pe calea eliberarii femeilor.

Prin indepartarea acestui impediment biologic, femeile se vor putea concentra pe dezvoltarea si cresterea lor personala, la fel cum au facut barbatii pana acum.

Temerile si dilemele morale (ca de exemplu, lipsa legaturii dintre mama si fat) sunt multe, dar ele nu ar trebui sa impiedice interogarile si evolutia.

Etichetate drept „feministe“ (accentul fiind unul negativ), femeile riposteaza, spunand ca decizia de a nu avea copii nu are nimic de-a face cu apartenenta la acest curent.

Se face apel la maturitatea de gandire, dar si la dreptul de a se folosi de viata si corpul lor asa cum cred de cuviinta, un drept care acum 40 de ani nu exista.

„Nu cred ca feminismul presupune refuzul de a avea copii. Feminismul se fundamenteaza pe ideea ca femeia are dreptul si posibilitatea de a lua decizii pentru ea insasi, in aceeasi masura in care barbatul are aceste drepturi (si nu vorbesc aici de manifestarile exacerbate ale feminismului).

Se bazeaza pe capacitatea femeii de a-si stabili singura obiectivele si prioritatile. Iar pentru anumite femei, hotararea de a fi mame singure sau de a nu fi mame deloc porneste tot din convingerea ca este dreptul lor de a spune ce vor si ce este bine pentru ele.“ C.P.

 

Opiniile celebritatilor

In ultima vreme, multe vedete si-au facut, si ele, cunoscute opiniile cu privire la inexistenta copiilor in viata lor.

Obosite, probabil, de a fi puse la zid din cauza unor alegeri de viata neconforme cu mersul societatii, in general, staruri ca Oprah, Cameron Diaz, Jennifer Aniston sau Marisa Tomei au ripostat, vorbind cu franchete despre deciziile lor.

„Nu imi place presiunea pe care oamenii o pun asupra mea, pe femei pe care le considerati versiuni nereusite ale voastre, doar pentru ca nu am facut copii. Nu cred ca e corect.

Exista tot felul de motive pentru care oamenii nu isi doresc copii in vietile lor, nimeni nu are dreptul sa faca presupuneri. Este destul de nepoliticos, jignitor si ignorant“, spunea Aniston.

Scriitoarea Elizabeth Gilbert a vorbit, si ea, intr-o postare de pe blogul ei despre decizia de a nu deveni mama: „Exista femei nascute sa fie mame, femei care sunt nascute sa fie matusi si femei care nu ar trebui sa se gaseasca niciodata in apropierea unui copil. […]

Acelea dintre noi care s-au nascut pentru sarcina de matusa sunt norocoase. Noua ne plac copiii, ne bucuram de prezenta lor, dar stim ca nu ar trebui sa avem unul al nostru. […] Nu asta e menirea mea. Nu a fost niciodata.

Ma inclin in fata tuturor mamelor iubitoare, dar cred ca e mai bine pentru toti daca eu creez viata in alte feluri – intr-un fel care sa se muleze pe inima si talentele mele“.

Lupta cu prejudecatile e abia la inceput. E normal sa fie greu, mai ales cand te simti ca un ateu in mijlocul unui grup aproape habotnic.

Femeile care nu doresc copii invata incetul cu incetul ca nu trebuie sa-si mai justifice alegerile, ca nu este nimic in neregula cu ele, ca au dreptul suprem asupra corpurilor lor.

Viata inseamna libertate, iar o femeie are dreptul de a-si alege singura drumul pe care vrea sa-l urmeze in lume.

Mai mult, daca maternitatea ar fi luata in considerare dintr-un punct de vedere rational, mai degraba decat emotional, am fi, poate, mai fericiti. Este o perspectiva ce merita sa fie explorata.

 

De Ioana Penu

Foto: shutterstock.com