Identificarea supradotarii este esentiala
Copiii cu abilitati inalte sunt speciali. Si sunt mai multi decat ne inchipuim. Dar cum pot fi gasiti, testati, stimulati pe masura lor? Cateva raspunsuri de la psihologul Armand Veleanovici.
Ce este un copil supradotat? Mai precis, cum se comporta?
Armand Veleanovici: Un copil supradotat este cel la care unele abilitati au un nivel mai inalt de dezvoltare, comparativ cu copiii de aceeasi varsta. Poate fi vorba de aptitudini generale (inteligenta), aptitudini verbale, memorie, creativitate, inteligenta emotionala, leadership sau specifice (aptitudini artistice, sportive etc.). Acesti copii dovedesc o inalta performanta in domeniile de interes si, deseori, au realizari si rezultate scolare deosebite.
Cum se constata abilitatile lor superioare?
A.V.: Abilitatile copiilor supradotati pot fi observate de parinti sau cadre didactice, mai ales daca acestia au fost informati despre caracteristicile lor specifice. Doar cateva dintre acestea pot fi: capacitate enorma de a strange multe informatii din domenii de pasiune sau interes, abilitati in folosirea numerelor, sensibilitate sufleteasca, memorie deosebita pe arii de interes, lipsa nevoii de somn, hiperenergie, justitiarism, capacitatea de a gandi in afara eului propriu, de a da raspunsuri neobisnuite si neasteptate la probleme, de a gasi relatii intre parti, de a se concentra pe perioade lungi de timp, etc. Parintii sunt, de obicei, primii observatori ai comportamentului de supradotare. Este de foarte mare ajutor pentru un copil sa fie descoperit ca supradotat de cat mai timpuriu, pentru ca astfel se poate bucura de sansa enorma de a primi educatie la nivelul abilitatilor, precum si de stimulente care sa-i dezvolte abilitatile. Identificarea supradotarii din timp este la fel de importanta ca si cu orice alta directie de exceptionalitate.
Pot parintii sa isi dea seama ca au un copil cu nevoi speciale?
A.V.: In general, parintii observa primii aptitudinile speciale ale propriului copil. Totusi, exista cazuri de supraapreciere a copilului sau chiar de subestimare, unii parinti fiind uimiti cand afla nivelul exceptional de dezvoltare a copilului lor in una sau mai multe dimensiuni, in urma evaluarii psihologice de specialitate.
Cum se testeaza copilul pentru a afla ce nivel de inteligenta are?
A.V.: Masurarea abilitatilor copiilor se realizeaza de catre un psiholog specializat in psihologie clinica sau consiliere scolara. Exista in prezent, in Romania – multumita efortului echipelor de specialisti de la RTS Cluj si TestCentral Bucuresti – o serie de teste recunoscute pe plan international, adaptate si etalonate pe populatia autohtona.
Ne referim, in principal, la testul WISC IV (Wechsler Intelligence Scale for Children, Fourth Edition), utilizat pentru masurarea functionarii intelectuale generale (IQ) a copiilor cu varste cuprinse intre 6 si 16 ani, prin evaluarea a patru dimensiuni: verbal, rationament, memorie si viteza de procesare. Pentru copii mai mici, cu varste cuprinse intre 2 ani si 6 luni si 7 ani, se utilizeaza pentru evaluarea aptitudinilor cognitive testul nonverbal SON-R (Snijders-Oomen Nonverbaler Intelligenztest).
Cati copii pot fi astfel si care sunt premisele „aparitiei“ lor? Parinti intelectuali etc.?
A.V.: Sunt considerati supradotati, in functie de autori, intre 2 si 6% dintre copii. De exemplu, autorii testului WISC considera ca un IQ exceptional trebuie sa depaseasca pragul de 130, fiind caracteristic pentru 2% din populatie.
Astfel de copii pot aparea in orice mediul socio-cultural. Nivelul de inteligenta sau de studii al parintilor nu este o „garantie“ pentru aparitia unui copil supradotat. E drept, astfel de parinti, ce pun accent pe studiu si realizari academice, reusesc mai usor sa identifice abilitatile copilului si sa se implice in dezvoltarea acestuia.
Care este varsta optima la care se pot constata aceste abilitati?
A.V.: Dupa cum am precizat anterior, evaluarea nivelului de inteligenta a copilului se poate face incepand cu 2,5 ani. Cu cat sunt identificati mai devreme, cu atat pot beneficia o perioada mai lunga de o stimulare adecvata, atat de importanta, pentru ca acesti copii au nevoi speciale de educatie diferentiata si riscuri sociale inalte, asociate cu lipsa stimularii si a existentei unui mediu special de hranire a abilitatilor inalte.
Ce inseamna educatia speciala oferita unor copii de acest tip? Ce presupune aceasta?
A.V.: Acesti copii trebuie sa beneficieze de trasee curriculare diferentiate (vezi Legea 17/2007 si Legea 1/2011, sectiunea 14), structurate in functie de domeniul de manifestare a abilitatii, urmarind obiective specifice. Acestea sunt adaptate atat sub aspect cantitativ (volumul informatiei), cat si sub aspect calitativ (ritm, stil de invatare), conform nevoilor speciale ale copiilor supradotati.
Ce se intampla daca nu primesc o educatie adecvata?
A.V.: In cazul in care abilitatile copiilor nu sunt identificate la timp si nu sunt stimulate adecvat, risca sa ramana intr-o stare latenta, sa nu fie puse in valoare, sa nu se dezvolte atat cat le-ar permite potentialul sau sa si le ascunda (profil underground). Un numar imens de copii cu abilitati inalte sunt gifted underground, ascunzandu-si calitatile pentru a nu fi supusi pedepselor mediului lor social si pentru a fi acceptati in colectivitati. Procentul de gifted underachievers – care, in ciuda abilitatilor si calitatilor lor naturale, au rezultate slabe la invatatura – este, de asemenea, enorm. Statisticile mondiale arata ca peste 50% dintre copiii cu abilitati inalte nu au succes social sau profesional la varsta adulta (sursa: National Commission for Excellence in Education, US). Alte statistici sunt si mai dure: conform unui studiu realizat in 2010 in Marea Britanie de catre cercetatoarea Joan Freeman, procentul copiilor cu abilitati inalte care se rateaza este de 97%, copiii neperformand la varsta adulta la nivelul pe care il promiteau cand erau mici.
Asa cum spunea prof. dr. Colceag, „supradotatul se naste si se formeaza astfel: se naste cu potential si se formeaza ca sa-si realizeze potentialul. Judecand punctul 1, majoritatea copiilor se naste cu potential, dar dintre acestia putini au forta de a merge pe drumul spinos al realizarii potentialului. Cei care o fac, dovedesc in primul rand motivatia de a duce la bun sfarsit ceea ce-si propun. Pe aceasta baza, dezvolta creativitatea ce le permite sa gaseasca mijloacele si caile necesare atingerii obiectivelor, iar pe baza creativitatii dezvolta abilitatile cognitive inalte, specifice supradotarii. Copiii supradotati au un risc educational major in sistemele clasice bazate pe expunere si memorare, desi, in mod paradoxal, cei talentati vizual si spatial au cea mai mare creativitate/inventivitate, caracterizati de o inteligenta complexa si dinamica, critica si laterala si, in final, formeaza oamenii care adauga o reala plusvaloare in sistem, dezvoltand solutii, inovatii si tehnologii in stiinta sau arta.
Pana la ce varsta ar trebui stimulati intr-o maniera speciala pentru ca inteligenta lor sa nu ramana pe loc? La adolescenta e tarziu?
A.V.: Niciodata nu este prea tarziu. Dar, cu cat actionam mai devreme, cu atat este mai bine pentru copil. Pana cand? Invatam de cand ne nastem (sau chiar de la conceptie, dupa cum sustin unii cercetatori), pana murim. Pentru invatare nu exista un sfarsit.
Unde pot fi testati si ce programe exista pentru ei?
A.V.: Centrul Gifted Education dispune de un centru permanent de descoperire a Inteligentelor Multiple si Abilitatilor Naturale pentru evaluarea abilitatilor si stabilirea nivelului acestora, iar pentru copiii supradotati descoperiti dezvolta anual o Scoala de Excelenta, dedicata exclusiv lor, singura scoala cu 100% satisfactie in randul copiilor supradotati. Selectiile sunt anuale si se deruleaza in mod curent, fiind lansata deja selectia pentru anul 2014. Detaliile sunt la adresa: www.giftededu.org/selectie. Pentru toata paleta de evaluari, parintii se pot adresa Centrului Gifted Education, www.giftededu.org, care colaboreaza cu psihologi specializati si detine licenta pentru toate instrumentele necesare, atat pentru evaluarea inteligentei .
Iuliana Alexa a fost redactorul-sef al revistei Psychologies de la aparitia primei editii a revistei până în anul 2019. Iuliana a absolvit Facultatea de Litere si este coach.