In iubirea de durata nu exista scurtaturi
Ce se schimba la nivel cultural in dinamica cuplurilor de azi? Se desfac ele mai usor ca acum 30 de ani? Tin oamenii mai putin la ideea de a fi in cuplu, decat la ideea de a fi fericiti?
B. C. I.: Se desfac mai usor. Dar se si fac mai usor, cred eu. Rata divorturilor mie imi spune mai degraba ca oamenii de astazi sunt mai dispusi sa isi asume singuratatea, iar atunci cand sunt impreuna, da, cred ca sunt mai inclinati sa caute fericire si implinire in cuplu, nu doar siguranta, suport si confort.
Oamenii sunt astazi mai informati, mai dispusi sa exploreze, cunosc ca au optiuni, sunt mai rezistenti la presiunea sociala de a fi neaparat in cuplu.
Desigur ca la acest tablou se adauga si dificultatile introduse de evolutia stilului de viata actual, spre un ritm stresant, timp in exces petrecut la lucru sau in interactiune cu tehnologia, care distrage si scade din durata, autenticitatea si calitatea comunicarii in cuplu.
Cum se raporteaza femeile si barbatii la ideea de a trai impreuna la un nivel de fericire… satisfacator, nu neaparat maxim?
B. C. I.: Daca am inteles eu bine intentia intrebarii, te-ar interesa diferentele intre barbati si femei. Cine face compromisuri mai usor? Fireste, ma refer la compromisuri in sensul pozitiv si constructiv al cuvantului.
Cine este mai dispus sa-si ajusteze asteptarile mai mult in raport cu realitatea celuilalt si mai putin cu imaginea ideala?
Desi perceptia comuna este ca femeile sunt mai critice si in mod sigur critica este unul dintre lucrurile care erodeaza trainicia unui cuplu, tot ele sunt de obicei mai implicate si mai flexibile, dispuse la compromisuri.
Asa ca studiile lui John Gottman, poate cel mai mare specialist din domeniu, arata ca, in cuplurile heterosexuale care dureaza, paradoxal, rolul principal il are flexibilitatea barbatului si disponibilitatea lui de a face compromisuri.
Tocmai pentru ca reprezinta o cheie, m-am angajat in sustinerea implicarii barbatilor in cuplu, in cresterea copiilor, in treburile casei, in rezolvarea dificultatilor personale si de relatie.
Vedeti si cupluri foarte, foarte fericite (adica la superlativ)?
B. C. I.: Sigur ca da… pe Facebook! Dincolo de gluma, ar trebui sa facem totusi distinctia intre fericirea care este si fericirea care se vede. Prima este gradul de fericire, de satisfactie, de implinire, pe care-l traiesc, il percep si il impartasesc cei doi.
Cealalta este doar masura in care cuplul lasa impresia celorlalti ca este fericit conform standardelor sociale si prejudecatilor comune despre fericirea in doi. Evident ca intre cele doua exista corespondente, dar pot exista adesea si mari nepotriviri.
Auzim deseori: „erau cuplul perfect…, pacat ca s-au despartit“. Revenind la intrebare, si superlativul exista doar daca ne raportam la un superlativ rezonabil.
Adica superlativul din cuplu ar putea fi asemuit aceluia despre care vorbesti cand te referi la un loc de munca. Exista locuri de munca care te implinesc la un nivel superlativ.
Dar nu sunt cele in care primeaza confortul si unde curge lapte si miere, ci sunt acelea care au sens pentru tine, cele pentru care ai pasiune, care te provoaca pe masura si iti scot resursele la suprafata, permitandu-ti sa iti manifesti potentialul la un nivel inalt. Asa e si in cuplu!
Dr. Bogdan Cezar Ion este lector universitar, doctor in psihologie si psiholog principal in psihologie clinica, consiliere si psihoterapie, este membru asociat si trainer certificat al International Center for Clinical Excellence. Este membru fondator al unor renumite asociatii profesionale si institute din tara. De peste 19 ani, el serveste drept catalizator al invatarii si schimbarilor pozitive, atat in practica privata, cu clientii, cat si cu studenti si profesionisti in formare. In prezent, Bogdan preda ca lector la mai multe programe de masterat de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, la Universitatea din Bucuresti.
Contact: [email protected]/https://www.facebook.com/bogdancezar.ion.phd
