Influente nocive pe care le poate avea familia
Familia trebuie sa fie locul in care ne simtim in siguranta, protejati si iubiti. Cu toate acestea, nu de putine ori ajunge sa fie sursa stresului si nefericirii noastre. Este frumos si omenesc sa ne respectam parintii, dar cat le permitem sa ne controleze?
Protectia in exces
Multi parinti, din dorinta de a ajuta copilul, ajung sa preia nu doar sarcinile ci si toate deciziile acestuia. In felul acesta manifesta un control asuns sub intentia de a face bine si de a preveni raul.
Totodata, isi incapaciteaza copiii, le reduc abilitatile de adaptare si le subestimeaza potentialul. Un astfel de copil va invata ca mama sau tata stiu cel mai bine si va depinde de-a lungul vietii de parerea si hotararile luate de acestia.
Este bine sa ne ascultam parintii, opiniile lor, experientele lor, pentru ca de multe ori ne sunt oferite cu bune intentii.
Cat timp insa, ne blocam propriile ganduri, sentimente si dorinte, nu facem decat sa incurajam o dependenta nesanatoasa. Mai mult, pe parcurs vom resimti frustrare datorata conflictului dintre ce simtim si ce „trebuie” sa facem.
Declaratia de independenta nu este usor de facut, dar este singurul mod de a descoperi cine esti cu adevarat.
Nu iti mai analiza pornirile sau obiectivele ca fiind gresite intrucat nu corespund strategiilor parentale sau educatiei primite.
Distanteaza-te suficient cat sa inveti ca nu este gresit sa decizi de unul singur. Este in regula sa nu ai dreptate si sa descoperi acest lucru din experienta proprie si nu din ce ti se spune.
Subordonarea
O alta categorie de parinti sunt cei pentru care copilul trebuie sa ramana, indiferent de varsta, subordonat. Acesta va fi educat in spiritul raportarii, al controlului strict si al raspunderii in caz de nesubordonare.
Acestia sunt parintii care fac copii pentru a-si satisface propriile nevoi. Iubirea si atentia sunt solicitate din partea copilului cu tenta de exclusivitate. Nevoile parintilor sunt pe primul loc, iar ale copilului mai putin relevante.
Astfel de parinti nu au invatat sa isi formeze o buna imagine de sine, motiv pentru care o asteapta reflectata de odrasle.
Controlul manifestat asupra copilului le confirma valoarea si potenta. Chiar daca in cuvinte nu isi pun astfel problema, fata de copil sunt incorecti, blocandu-l in dezvoltare.
Este in regula sa nu vrei sa ii suni in permanenta. Este la fel de ok sa nu iti doresti sa ii informezi asupra a tot ceea ce faci si, mai ales, sa nu te simti vinovat ca le „ascunzi” lucruri.
Preia controlul propriei vieti, chiar daca acest lucru inseamna distantare de familie. Nu este o lipsa de respect fata de ei ci o dovada de putin mai mult respect fata de tine si nevoile tale
Manipularea sentimentala
Cel mai bine functioneaza vina. Unii parinti au darul de a ne manipula emotional, pozand in victime ale lipsei noastre de atentie sau iubire.
Ei vor reprosa la cea mai mica opozitie din partea copilului ca „noi nu mai contam”. Prin urmare, vor solicita obedienta indirect, prin sentimentele de vina pe care ti le induc.
Aceasta este o strategie dificil de combatut pentru ca e greu sa iti mentii pozitia atunci cand mama iti da de inteles ca sufera din cauza ta. Cand auzi ca ii dau si lacrimile, mai ca vrei sa uiti de toate planurile tale, doar ca sa o auzi fericita din nou.
Cand ajunge la o astfel de manifestare, parintele poate pe moment chiar traieste supararea cat mai real. In egala masura, o traieste si extrem de egoist.
Nu tu il superi ci pierderea puterii asupra ta, prin care isi valida valoarea si iubirea primita.
Sentimentul poate porni dintr-o dependenta excesiva a parintelui fata de copil. Doar ca rolul tau nu este acela de a umple golul afectiv din viata parintelui si nici de a-i construi o mai buna imagine de sine.
Sprijina-l, asculta-l, intelege-l, dar fii in egala masura egoist si atent la manipulare. Chiar daca nu este intentionata, iti poate afecta dispozitia pe moment sau chiar viata daca nu faci o schimbare.
Parintii trebuie iubiti si respectati fara a prelua nefericirile, nemultumirile sau nerealizarile lor. Oricat de dificil ne-ar parea, nu ne putem asuma decat responsabilitatea propriei vieti.
Foto: 123rf.com
