Laude pentru cei mici pentru un eu puternic

Cum sa ne incurajam copiii, sa-i determinam sa aiba incredere in fortele proprii fara a-i transforma in mici narcisisti? Descopera arta delicata a laudelor dozate corespunzator.

Primul pas e motiv de mare sarbatoare. La fel si prima serbare, prima poezie invatata, primul calificativ maxim. Aproape intotdeauna, parintii isi manifesta frenetic bucuria realizarilor (nu mereu uimitoare) in fata odorului. Asta naste riscul evolutiei lui egocentriste sau, dimpotriva, il ajuta sa devina o persoana echilibrata si increzatoare in sine? Se pare ca, totusi, constituirea egoului trebuie incurajata, absenta constiintei unui eu fiind pentru copil sursa de mari suferinte. Protejarea eului, fara umilinte sau tradari, este cruciala.

A FACE COMPLIMENTE NU INSEAMNA A FLATA

Dar atunci cand complimentele devin excesive, ele nu mai creeaza incredere si nici nu mai construiesc egoul. Convinsi ca acestea vor actiona asupra increderii in sine a copilului, ingrijorati si vrand sa-l linisteasca in momentele de indoiala (cand a luat nota mica la un test sau a pierdut meciul de tenis), unii parinti recurg la complimente nefondate. Ce nu au ei in vedere este ca, in primul rand, copilul nu se lasa pacalit.

Un compliment simtit ca nu este sincer, cu siguranta il va deranja. Iar apoi isi va pune intrebari. Excesul de laude are, si el, efectul invers celui dorit. Ceea ce initial poate servi la intarirea personalitatii copilului, il va fragiliza. Caci flatarea actioneaza ca un drog si mentine copilul intr-o stare de dependenta. Ajuns la varsta maturitatii, el va avea tendinta sa fie lipsit de autonomie si va cauta intotdeauna recunostinta celorlalti.

A FLATA NU INSEAMNA A AJUTA

Falsele complimente nu sunt fondate pe ceea ce copilul simte cu adevarat, ci pe teama noastra – in calitate de adulti – ca acesta sa nu fie trist, deceptionat, nemultumit, privandu-l astfel de experienta propriilor dezamagiri. Si, in final, pe cine flatezi? Pe copilul tau sau pe tine regasit/a in el? Excesul are intotdeauna legatura cu sinele.

Iar felicitarile sunt nocive cand sunt mai putin adresate copilului decat siesi. A-i repeta ca este minunat, doar ca sa te iubeasca, ori pentru a-ti confirma propria valoare, este foarte gresit si este un mecanism ce, de regula, apare ca urmare a lipsurilor emotionale pe care le-au avut parintii in copilaria lor. In consecinta, se reproduce aceeasi schema: se pierde din vedere copilul. El este cel care conteaza, dincolo de faptele lui.

ADAPTAREA CUVINTELOR

Ce e de facut pentru a evita derapajele? Sa conturezi diferit jubilarea „sunt fericit/a pentru tine dar spune-mi: asta te multumeste sau propriul tau succes?“. Iata un mod eficient de a construi egoul copilului, de a-i intari increderea in sine, punand in planul doi mandria ta si orgoliul de parinte.

Chiar daca aceste complimente hranesc copilul, atentie totusi la utilizarea lor! Pentru a evita problemele de mai tarziu, spune-i adevarul. Nu-l vei ajuta convingandu-l ca este un as al fotbalului, cand abia atinge mingea. Este mult mai benefic sa ii explici ca este absolut imposibil sa fii bun la toate.

Dar pentru a avea incredere in el, copilul trebuie sa se simta iubit, sa i se recunoasca valoarea si, cel mai important, sa i se ofere ceea ce chiar il ajuta. Tinand cont de personalitatea sa, complimentele trebuie sa fie in concordanta cu sensibilitatea lui: un copil timid are nevoie sa fie incurajat, cel interiorizat trebuie stimulat sa devina mai extrovertit.

Varsta este un alt factor esential de luat in seama, la care asteptarile parintilor trebuie sa se adapteze. La fel si mediul social in care copilul se invarteste. Nu de putine ori, va veni de la scoala sau de la gradinita suparat, dupa ce unul dintre colegi l-a jignit, i-a spus ca este prost sau mai rau. In acest caz, lauda este permisa doar pentru a-l asigura pe copil de capacitatile sale si pentru a-i reda stima de sine.

VALORIFICAREA ACTIVITATILOR

Increderea in sine nu este un dat natural, copilul dobandind-o de-a lungul experientelor sale, bune sau proaste. Flatandu-l pentru ceea ce nu este responsabil sau pentru ceea ce el considera innascut – frumusetea sau inteligenta sa, de exemplu –, copilul va simti o placere trecatoare, dar nesigura. El trebuie sa inteleaga concret pentru ce primeste laude.

Constiinta eului vine din certitudinea copilului ca este in masura sa actioneze asupra lui, el insusi: sa doarma devreme pentru a fi in forma la un meci, sa invete pentru a reusi la un test… Pentru a-si constitui eul, trebuie sa inteleaga aceasta relatie de cauza-efect. Adesea, pierdem din vedere ca cel mic este o fiinta in devenire si-l elogiem pentru motive abstracte, il inchidem intr-un rol din care se va teme sa iasa, dezvoltandu-i teama de esec, de a dezamagi, de a nu mai fi iubit.

Ce se va intampla daca, atunci cand va creste, isi va pierde din frumusete? Daca, desi este inteligent, va lua o nota mica? Recunoaste-i eforturile, reafirma-i potentialul, incurajeaza-l! Specialistii spun ca este mult mai bine sa ii apreciezi activitatile, gesturile, comportamentele, modul de a se comporta cu ceilalti, o buna gandire, decat sa-l flatezi inutil.

De acord, nu putem fi reflexivi si constienti tot timpul, dar cand reusita unui copil ne face sa ne simtim mandri, este bine si avem tot dreptul sa-i spunem asta. Te stii o mama mult prea protectoare? Atunci tatal poate interveni, jucand un rol de balanta, ce echilibreaza situatia. Dar sa nu uitam ca un compliment este, inainte de toate, expresia dragostei.

Lauda – un instrument terapeutic

Lauda de sine nu miroase a bine? Nu si pentru africanii care au o veche traditie ce consta in sublinierea propriilor calitati intr-o forma poetica, lirica. Mai mult, exagerarea este permisa si prin minciuna! In viziunea lui Ngo Semzara Kabuta, profesor de literatura africana la Universitatea Gand (Belgia), lauda de sine a devenit astfel un instrument terapeutic destinat celor cu egouri ranite. Caci, verbalizandu-ne elogiul, afirmam de fapt frumosul universal al speciei umane.