Leac să treci mai ușor peste o despărțire
Nimic nu ne lovește mai aprig decât o despărțire și suferința aferentă. Studiile o compară cu renunțarea la un drog. Dar există și remedii, care să ne ajute să trecem mai ușor de această etapă…
Creierul îndrăgostit
Știți piesa celor de la Passengers, Let her go. Mulți ați fredonat only know you’ve been high when you’re feeling low, only hate the road when you’re missing home, only know you love her when you let her go.
Toată lumea știe ce rău e să nu fii lângă persoana iubită. Oamenii se simt stresați, acuză anxietate, iritabilitate, insomnii sau chiar depresie. Dar, deși noi vedem relația părinte-copil și pe cea romantică total diferit, oamenii de știință consideră că prima a stat la baza celei de-a doua.
Ambele au aceleași funcții la bază: să creeze nevoia psihologică de a fi lângă celălalt, să ai grijă de el și să nu vrei să te separi de el. Ba chiar și aceleași chimicale în creier: oxitocina, vasopresina și dopamina, care activează zonele implicate în procesarea recompenselor și plăcerii.
De aceea simțim atașamentul romantic atât de puternic. Mai mult, separarea de persoana iubită are simptome asemănătoare cu renunțarea la un drog.
Suferința după despărțire
Studiile realizate la Universitatea din Utah au relevat că despărțirea între patru și șapte zile de persoana iubită produce simptome fizice și psihice similare cu renunțarea la un drog, iar ele sunt prezente la toată lumea, chiar dacă se simt mai puternic la persoanele care trăiesc mai acut senzația de stres și anxietate.
De ce ne simțim atât de rău când ne despărțim? Atât studiile realizate pe oameni, despre care am pomenit, cât și cele realizate de mai mult timp pe animale, la Universitatea Emory, au descoperit vinovatul: hormonul de stres numit cortizol.
El crește foarte puternic atunci când suntem separați de persoana iubită – fie partener, fie părinte –, dar nu și când suntem departe de vreun prieten. Deci, este strict legat de dragoste, nu de prietenie. Și de droguri, pentru că renunțarea la drog produce aceeași creștere a cortizolului, cu aceleași simptome neplăcute. De aceea dragostea este o adicție.
Hormonii sunt de vină
Care ar fi rolul acestui hormon? Oamenii de știință cred că el trebuie să declanșeze o stare aversivă care să ne facă să căutam cu orice preț să stăm împreună cu persoana de care suntem atașați. Odată ce ne-am recuplat cu aceasta, crește sinteza de oxitocină și dopamină, care inhibă cortizolul, iar starea aversivă dispare.
Experimentele în care s-a blocat cumva cortizolul, au dovedit că stresul despărțirii dispare ca prin farmec. Deci există leac pentru despărțire. Unul dintre aceste medicamente care blochează cortizolul este Metyrapone.
Doar că și el (ca și restul medicamentelor) are contraindicații și efecte secundare. Și atunci, cel mai bine ar fi să ne modificăm stilul de viață pentru a scădea nivelul de cortizol.
Ce putem face în sensul asta? Sa reducem cofeina, să reducem consumul de zahăr și să îl creștem pe cel de ulei de măsline, să luăm suplimente precum calciu, magneziu, vitaminele B și C și coenzima Q10, să facem sport, să evităm să stăm în căldură, să dormim mai mult și să nu folosim alarme de ceas care ne trezesc brusc.
În general, să încercăm activități sau tehnici specifice, care ne relaxează, cum ar fi relaxarea musculară progresivă sau mindfulness.
De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro
Citește și:
Cand „nebunia” e incitanta pentru sexul opus
Casatoria de succes, printata de imprimanta genetica
Foto: shutterstock.com
