Now Reading
Lectii de viata de la un cuplu de psihoterapeuti

Lectii de viata de la un cuplu de psihoterapeuti

Un cuplu de psihoterapeuti cunoaste altfel fericirea? Care sunt secretele unei relatii de durata si ce anume din experienta lor pun in practica? Livia si Alex Caciuloiu, colaboratori Psychologies, ne-au raspuns la cateva intrebari.

 

 

Psychologies: Este dificil sa ai un terapeut drept partener?

Livia Caciuloiu: A fost dificil la inceputul relatiei noastre, acum aproape zece ani, cand fiecare dintre noi era in plina dezvoltare personala si profesionala. Acum, insa, nu este deloc dificil, ba din contra.

Ne-am dat seama ca, pentru o relatie autentica, avem nevoie sa lasam la o parte interpretarile si am facut asta atat in relatie, cat si in profesie.

Cu timpul, cunoscandu-ne mai bine, am descoperit ca majoritatea preocuparilor sunt comune, iar asta m-a facut sa il pretuiesc in toate rolurile pe care le are si sa il prefer, in acelasi timp, in rolul de partener de cuplu.

 

Alex Caciuloiu: Absolut deloc! Uneori, stie ce am sau ce ma deranjeaza, inainte sa apuc sa ii spun.

Nevoile mele trebuie doar enuntate, nu mai trebuie explicate sau argumentate. Partenera mea intelege ca ceea ce ma deranjeaza in relatie poate fi un comportament sau o atitudine punctuala de-a ei si nu are legatura cu ea insasi, ca persoana.

Dar banuiesc ca asta se intampla in orice relatie in care petreci suficient timp impreuna.

Totodata, este usor sa ai un terapeut ca partener, intrucat acesta te ajuta sa iti clarifici scopurile pe care ti le propui de la relatia voastra sau, in general, de la viata.

 

Cum simte fiecare ca il ajuta, in cuplu, pregatirea pe care o are?

L. C.: In meseria noastra, este ne­cesar, printre altele, sa avem o autocunoastere profunda a propriilor emotii. Daca, spre exemplu, in propria-mi analiza individuala am abordat tema comu­nicarii asertive in situatii de stres, implicit resursele deblocate imi sunt de folos si in relatii.

Iar in relatia de cuplu am cu atat mai mult interesul de a ma folosi de tot ce stiu pentru a fi bine cu mine si in doi.

 

A. C.: Prin pregatirea mea, pot sa ascult, fara sa judec, am nativ toleranta si rabdare fata de alte puncte de vedere, chiar si foarte diferite de ale mele, asa incat nu imi este greu sa le folosesc impreuna.

Empatia, pe care mi-am antrenat-o prin formarea profesionala, imi permite sa pot decodifica in cuplu anumite situatii si experiente si sa le trec prin mai multe filtre ale intelegerii.

Incerc intotdea­una sa inteleg modul in care partenera mea vede lucrurile.

 

Intr-o disputa, iese la iveala formarea de psihologi?

L. C.: Cu siguranta, da, iese la iveala si in dispute. Personal, ma amuz de fiecare data cand observ cum (t)ratam unele certuri cu potential constructiv prin tactici de dezamorsare a conflictelor, pe care le activam automat.

Disputele noastre nu dureaza prea mult, oricat de intens ar fi subiectul, pentru ca le reducem la nevoile neacoperite si lucram de acolo.

A. C.: Majoritatea disputelor pe care le avem in cuplu sunt pe marginea unor nevoi diferi­te pe care le avem ca parteneri. Cred ca, din toata pregatirea mea, cel mai mult ma ajuta faptul ca am invatat sa ascult fara sa intrerup sau sa judec punctul de vedere.

Este o vorba populara dupa care ma ghidez: „Exista un motiv pentru care avem doua urechi sa ascultam si doar o gura sa vorbim“.

In plus, pregatirea ma ajuta sa vad dincolo de cuvintele si exprimarile ei si sa gasesc ceea ce isi doreste sau ceea ce o deranjeaza cu adevarat.

Astfel, contribui la cladirea increderii reciproce, fara limite, pe care ne bazam cuplul. Compromisurile sunt utile, insa cu o latura toxica, de care ne ferim, pentru ca fiecare pierde ceva si se poate acumula o noua frustrare.

Am luat impreuna decizia sa facem cat mai putine compromisuri cand vine vorba de nevoile noastre in cuplu, iar asta este una dintre regulile noastre de baza.

 

Terapeutii pot avea viziuni si convingeri diferite despre  buna functionare a unui cuplu. Care este reteta voastra?

L. C.: In timp, am trecut impreuna prin diferite experiente solicitante si am fost alaturi unul de celalalt, in cel mai autentic fel posibil.

Eu asa am aflat care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru el si tin cont de ele, pentru ca au devenit importante si pentru mine.

Practic, cand unuia dintre noi ii era greu, celalalt a avut grija sa isi ofere sustinerea, pe cat posibil.

In acelasi timp, avem un set comun de valori, iar in cuplu este pentru amandoi foarte importanta loialitatea, autenticitatea si respectarea nevoilor si a autonomiei personale. Poate suna idilic, insa nevoia de autonomie si autenticitate aduce cu sine si testarea limitelor.

Eu simt ca ne-am cladit relatia natural, iar in momentele dificile nu am lasat timpul sa treaca peste noi si ne-am straduit sa tinem cont si de ceea ce teoria spune ca este de folos.

A. C.: Nu pot spune ca avem o reteta per se; ceea ce pot spune, este ca am incredere deplina in Livia si avem o comunicare deschisa, in care avem grija de nevoile si sentimentele noastre reciproce.

Cred in necesitatea pastrarii individualitatii noastre in cuplu, aceasta dand sare si piper relatiei. Vad relatia ca fiind ceea ce fac si pun in comun doua persoane atrase una de alta, nu o fuziune nedefinita de personalitati si comportamente.

 

In depasirea anumitor comportamente, se ajuta fiecare pe sine sau reciproc? Cum interveniti pentru binele celuilalt?

L. C.: Este importanta provocarea despre care vorbim; daca ne putem ajuta unul pe altul, o facem, bineinteles. Insa daca este o provocare pentru cuplu, o discutam si fiecare isi preia responsabilitatea care ii apartine.

Nu impartim responsabilitatea in parti egale, ci ne asumam partea pentru care chiar putem lucra si asupra careia avem control. Pentru mine, spre exemplu, este foarte important sa imi fie respectate alegerile, chiar daca nu sunt cele mai bune de fiecare data, iar el stie asta.

A. C.: Ceea ce fac eu este ca, atunci cand observ ca apar unele comportamente sau atitudini disfunctionale sau care au potentialul de a-i face rau, sa le discut in mod deschis. Am totodata si intelegere si toleranta pentru „invizibilitatea lor“ in ochii celui care le poseda.

Pot sa o sprijin in constientizarea acestor abordari disfunctionale si sa imi ofer ajutorul pentru depasirea acestora, fara a cadea in capcana de a impune acest lucru partenerei mele.

 

Exista o mai mare sau mai buna intelegere a partenerului?

L. C.: Cred ca, in orice relatie, masura intelegerii depinde de masura interesului pentru partener si de punctele comune pe care le au cei doi.

Noi avem destul de multe lucruri in comun, iar asta este cel mai important.

Rationalizarea excesiva in relatii nu aduce nimic bun, iar pentru psihologi, in general, aceasta cred ca este o capcana cu care si noi ne-am intalnit in trecut.

A. C.: Imi place sa cred ca imi inteleg mai bine partenera si nevoile acesteia, datorita formarii mele. Sunt, poate, mai atent la indicii de comunicare nonverbala si paraverbala pe care ii foloseste intr-o combinatie unica.

Uneori simt ca o inteleg mai bine decat se intelege ea insasi si sunt sigur ca situatia este reciproca.

 

Ies la iveala si reactii mai putin „terapeutice“? Cum le gestionati?

L. C.: Sigur ca da, doar ca apar rar, nu ne blocam in ele si nu le lasam sa defineasca relatia. Toate relatiile trec prin perioade mai bune si mai putin bune.

Important este sa existe, in continuare, respect reciproc in cuplu si atentie la nevoile individuale. In cazul nostru, atunci cand apar diferente de opinie, ne luam timp pentru clarificare si tragem concluzii pe care ni le asumam amandoi.

In felul acesta, reducem riscul aparitiei unei noi discutii in contradictoriu pe aceeasi tema.

A. C.: Cred ca este inerent oricarei relatii de lunga durata sa se confrunte cu reactii „mai putin terapeutice“.

Din cauza stresului, a incarcarii zilnice, a circumstantelor de moment, apar situatii tensionate, pe care le intelegem ca atare. Dupa ce partenerul se calmeaza, isi cere scuze pentru reactia sa mai  putin „terapeutica“.

Problemele de comunicare, cum ar fi  neintelegerile sau neclaritatile in exprimare, pot aparea nu o data in istoria unei relatii, insa importante sunt, in cele din urma, alegerile celor doi parteneri: folosim problemele de comunicare pentru a ne intelege si mai bine sau pentru a arata ca avem dreptate separat.

Sunt numai avantaje de pe urma acestei formari sau cu totii intampinam dificultati si momente de criza?

L. C.: Formarea si experienta ca psihoterapeuti nu ne scoate din randul oamenilor si nici nu ne protejeaza de dificultati sau de evenimente neasteptate. Am inceput formarea in psihoterapie cu un bagaj consistent de analizat si rezolvat…

Evident, exista perspective diferite in ceea ce priveste impactul problemelor pe care le-am trait, atat inainte de formare, cat si in timpul acesteia si in momentul prezent.

A. C.: Momentele de criza sau de dificultate apar la un moment in viata tuturor, indiferent de profesia aleasa.

Dincolo de calificarile noastre, suntem tot oameni, poate doar cu o serie de automatisme la care am ajuns prin formari si prin experienta de cabinet.

Acum reactionez mult mai ancorat in prezent decat o faceam inainte si ma pot orienta mai usor in situatii de criza.

 

Intr-un cuplu, care sunt cele mai importante atitudini si comportamente pozitive?

L. C.: Cred ca cele mai importante atitudini si comportamente sunt acelea care sustin respectul reciproc si o comunicare deschisa, cat se poate de autentica.

Cred ca nu putem accepta neconditionat orice ar cere celalalt, insa putem fi atenti la nevoile pe care partenerul le are si putem face tot ceea ce tine de noi, cel putin pentru a nu ne rani reciproc in situatii solicitante, cand stresul ne afecteaza pe amandoi.

Chiar daca nu ne putem implini intotdeauna toate nevoile, este important sa nu ne ignoram pe termen lung si sa ne tratam cu delicatete in momentele de vulnerabilitate.

Fiecare persoana este unica in felul ei si formeaza un cuplu la fel de unic. Cu toate acestea, am observat ca o buna conectare cu partenerul nu este indeajuns pentru o relatie frumoasa, ci avem nevoie si sa ne simtim confortabil.

Iar asta se intampla, in opinia mea, atunci cand celalalt iti respecta convingerile, valorile si nevoile si nu intervine pentru a ti le schimba.

 

Livia Caciuloiu este psiholog

Tel.: 0742.024.642

[email protected]

 

Alex Caciuloiu este psiholog

Tel.: 0723.590.365

[email protected]

www.psihomedeor.ro

A consemnat Iulia Barca

 

Citeste si:

Momentul potrivit pentru terapie de cuplu

Strategii pentru o relatie de cuplu sanatoasa

Foto: shutterstock.com

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top