Manual pentru parinti vitregi

In cuplurile cu copii, nefericirea parintilor care decid sa divorteze ajunge sa insemne o rupere a universului copilului. Unul dintre parinti pleaca, rutina cu care cel mic era obisnuit dispare, iar dupa un timp – mai lung sau mai scurt, locul parintelui plecat este ocupat de un nou membru al familiei.

Cand un copil apare intr-o familie, acesta vine cu o noua si mare responsabilizare a celor doi membri din cuplu, care isi asuma rolul de parinti, protectori si calauzitori ai celui mic. Daca relatia lor nu rezista probei timpului sau celei a iubirii, isi pot dizolva rolurile de sot si sotie, dar nu si pe cele de parinti. In cele mai fericite cazuri, se depasesc frustrarile relationale si ei pot decide sa ramana prezenti in viata celui mic, chiar si dupa parasirea domiciliului conjugal.

Implicarea in educatia copilului, acordarea de atentie acestuia si nevoilor lui pot face tranzitia mai usoara. In aceasta perioada copilul este expus acelorasi personaje cu care era obisnuit, iar starea lui de bine este mentinuta prin pastrarea aceleiasi locuinte, prezenta continua a unuia dintre parinti si, in parte, a rutinei cunoscute. Dar parintii pot decide sa isi refaca vietile, se recasatoresc, iar in peisaj apar personaje noi, cu roluri similare, dar atributii diferite.

„Magda avea opt ani cand am divortat de sotia mea. Am plecat de acasa, dar am ramas implicat in viata fiicei mele. Aveam program impreuna, vacante impreuna, luam parte la anumite decizii in privinta ei. Am vrut sa stie tot timpul ca o iubesc si despartirea noastra sa o afecteze cat mai putin. La un an dupa divort, am cunoscut-o pe actuala sotie, cu care m-am casatorit dupa sase luni. Magdei i-am prezentat-o treptat, povestindu-i in timp, putin cate putin, de¬spre ea. Dupa o perioada, cand ea s-a simtit pregatita, i-am si prezentat-o si, uneori, cand dorea acest lucru, o luam in vizita la noi acasa. Nu o identifica cu o mama, iar Ana, sotia mea, incearca sa ii fie prietena fara sa ii ceara nimic in schimb. Inca lucram la dezvoltarea relatiei lor, dar amandoi avem grija ca Magda sa se simta bine. Pentru ca o iubesc si mi-am dorit-o foarte mult“, ne povesteste Cristian, 41 de ani.

Gina Chiriac, psihoterapeut, explica: „Studiile psihologice de specialitate au demonstrat de-a lungul anilor ca majoritatea copiilor din familia in care apare un parinte vitreg gaseste destul de usor modalitati de a se adapta la un nou stil de viata – desigur, cu timpul si facand eforturi in acest sens. Ca psihoterapeut, am intalnit in cabinet astfel de situatii, in care copiii au reusit sa se simta perfect natural in noul mediu familial. Am constatat ca pentru copii este mult mai usoara aceasta adaptare la o noua situatie, deoarece ei, spre deosebire de adultii care preiau un nou rol (de parinte divortat si parinte vitreg), nu au avut in istoria lor de viata alte modele de familii si traiesc crezand ca asta este normalitatea.“

De cele mai multe ori, pleaca tatal

Atunci cand se produce un divort, de cele mai multe ori copilul ramane cu mama, tatal fiind cel care pleaca. Daca motivele plecarii acestuia genereaza un abandon si al copilului, el creste frustrat atat de lipsa parintelui, cat si de apasarea de a fi vinovat de plecarea lui. In functie de varsta celui mic si felul in care mama gestioneaza situatia, aceste sentimente se pot estompa sau se pot sedimenta. Aparitia unui nou sot al mamei, a unui tata vitreg, poate fi vazuta precum patrunderea unui infractor in zona de confort. Copilul are nevoie de putina siguranta, cu care incearca sa se obisnuiasca, iar o astfel de schimbare, pentru a fi perceputa firesc, trebuie introdusa treptat.

„M-am recasatorit la scurt timp dupa divort, iar Marius era in clasa a treia. Nu a fost foarte usor, nici acum nu este, intrucat tatal lui nu are nicio relatie cu el, iar actualul meu sot este un barbat mai exigent. Matei a trait atat sentimentul abandonului, cat si pe cel al respingerii de catre noul membru al familiei, implicat in viata lui. Negociez foarte mult intre cei doi, dar nu pot spune ca fiului meu i-a fost sau ii este foarte usor. Situatia s-a complicat si mai tare odata cu aparitia unui fratior. In prezent, mergem la terapie, si eu si fiul meu, pentru ca am nevoie de ajutor si solutii sa depasim cu bine tensiunile care tot apar“, se confeseaza Loredana, 39 de ani. Nu e deloc simplu…

„A face parte dintr-o familie cu un parinte vitreg presupune un proces de reajustare pentru toti membrii acesteia. Noile relatii trebuie sa se dezvolte astfel incat fiecare sa se simta in siguranta in noul context relational.“ (Northcliffe Newspapers Group Limited, 2009) Gina Chiriac ne spune ca „nu exista o bagheta magica, astfel incat relatiile dintre membrii noii familii sa fie armonioase imediat cum noul parinte vitreg soseste acasa. A astepta acest lucru este total nerealist! Aceasta problema este una din contradictiile cele mai importante pe care le intalnesc in practica clinica atunci cand lucrez in terapie cu aceste familii.

Este de la sine inteles insa, ca atunci cand unul din parinti reuseste sa simta implinirea afectiva in noua relatie, isi imagineaza cumva ca lucrurile sunt de la sine intelese si, oarecum, apare o stare de asteptare inconstienta ca si copilul sa simta la fel, aproape imediat. Acest lucru este insa imposibil, deoarece construirea unei relatii de familie in trei sau mai multi este un alt proces, care, la randul lui, necesita timp si are propriile caracteristici, total diferite de relatia din cuplul nou creat.Este foarte important ca adultii sa inteleaga aceste diferente.Aceste relatii care se construiesc cu fiecare gest, cu fiecare atitudine, cu fiecare reactie a parintilor, confera procesualitatea care sta la baza aparitiei noului model de familie ce se formeaza acum“.

Autoritatea parintelui vitreg

Odata integrat in familie, noul membru va invata sa isi asume nu doar rolul de sot, ci si pe cel de parinte vitreg. Aceasta sarcina este provocatoare tocmai din cauza limitarilor care apar si a pasilor pe care trebuie sa ii urmeze pentru a se integra firesc in viata copilului. Cu multa rabdare si intelegere, acest lucru este posibil, dar necesita timp.

„Parintele vitreg isi poate intelege si ajuta copilul, fiind empatic si acceptand nevoile acestuia, punandu-se in situatia copilului si intelegand cauza comportamentului copilului dintr-un anumit moment. In spatele fiecarui comportament exista o cauza! Cu blandete, fermitate si mai ales cu maturitate si rabdare, parintele vitreg ofera un model de autoritate parentala care este cruciala si care sta la baza intelegerii tuturor formelor de raportare la autoritate, ce vor aparea in viata copilului in diverse stadii de dezvoltare a acestuia si mai tarziu, la nivel social“, afirma psihoterapeutul Gina Chiriac.

De multe ori, in incercarea de a-si apropia un copil, parintele vitreg devine extrem de permisiv, nu refuza copilului nimic si recurge la mijloace materiale de castigare a iubirii. Astfel, fie ii cumpara tot ce isi doreste, fie lasa pedepsele in grija parintelui biologic si cauta un soi de complicitate cu cel mic. Acest comportament pleaca din dorinta de a fi, de fapt, iubit de catre copil.

„Copiii au nevoie de limite, iar parintele vitreg se teme ca nu va mai fi iubit daca impune unele lucruri si apar frustrari. Este nevoie atat de un set de reguli bine definite si foarte clare, cat si de un sistem de recompense menite sa-i intareasca copilului comportamentele pozitive si sa-i construiasca repere pentru adultul care va deveni mai tarziu. Oricat de paradoxal ar putea parea la prima vedere, doar in acest mod copilul se va simti iubit si in siguranta, stiind care sunt limitele si avand un program stabil, respectat in aceeasi masura si de adultii din familie. Aceasta continuitate construieste si dezvolta starea de siguranta pentru toti membrii familiei“, ne spune Gina Chiriac.

Chinuitoarea gelozie

Un alt aspect care poate aparea in prezenta noului parinte este gelozia. Copilul poate manifesta posesivitate fata de parintele ramas in viata lui, pe care sa nu doreasca sa il imparta, simtind astfel, cumva, ca ii este furata din iubirea pe care o primeste. „Gelozia poate fi vindecata daca copilul este asigurat de dragostea fiecarui parinte si de faptul ca rolul sau in viata de familie si in viata fiecaruia dintre parinti este bine definit.

Copilul ar fi bine sa inteleaga ca mama/tatal biologic intra in relatia cu parintele vitreg pe un alt palier emotional, fiindca adultii au si alte roluri decat cele de mamasi tata. Parintele vitreg vine sa suplimenteze dragostea si atentia pe care copilul o primea inainte de aparitia sa, nu vine sa consume din afectiunea care ii este destinata copilului de catre parintii biologici. Implinirea nevoii de apartenenta, pe care se formeaza imaginea si stima de sine, este din acest punct de vedere esentiala.

Clarificarea acestor roluri si pozitii de viata (prin respect exprimat intr-o¬ maniera calduroasa atat fata de adulti, cat si fata de copii) si climatul afectiv sanatos sunt solutiile de care fiecare familie in care exista parinti vitregi ar putea sa profite pentru a trai o viata de familie linistita, implinita si mai ales fericita“, este opinia Ginei Chiriac, psihoterapeut.