Motive greșite pentru care rămânem într-un cuplu nefericit
Nu ești mulțumită de relația ta? Lucrurile nu par să se schimbe și parcă nici nu-ți mai vine să încerci? Cu toate acestea, eziți să te desparți… Iată motivele greșite pentru care rămânem într-un cuplu nefericit.
Citește și:
Sfaturi pentru a ne reveni dupa un divort
Cum stii ca esti pregatita pentru casatorie
Pentru anumite cupluri, căsnicia reprezintă o experiență fericită, iar partenerii se declară împliniți. Există însă și cuplurile nefericite, nemulțumite de căsnicie, dar care rămân totuși împreună. Desigur, motivele sau scuzele sunt multiple, dar de multă vreme psihologii au încercat să înțeleagă de ce anumite cupluri acceptă eșecul marital și divorțează, în timp ce altele nu o fac.
În relații poate fi aplicată teoria interdependenței, dezvoltată de psihologia socială. Astfel, partenerii își evaluează fiecare, individual, gradul de satisfacție, respectiv costurile și beneficiile. Iar dacă cele din urmă depășesc costurile, atunci ești mulțumit de relația pe care o ai.
De exemplu, ai o parteneră care te solicită foarte mult, dar, în egală măsură, îți și oferă foarte multe lucruri care țin cont de nevoile tale. Sau, din contră, poate nu îți oferă extrem de multe, dar nici nu te solicită prea tare.
Teoria interdependenței prezice gradul de satisfacție în ambele situații. Iar relația ta devine frustrantă, atunci când costurile sunt mai mari. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple este importantă negocierea.
Astfel, fiecare dintre parteneri trebuie să cunoască nevoile celuilalt și să ofere în consecință, primind la rândul său.
Interdependența determină totodată și gradul de implicare relațională care ține cont de câteva condiții.
În primul rând, când investești foarte mult într-o relație, ai sentimentul că ești într-o căsnicie valoroasă, care reprezintă ceva pentru tine. Alteori, lucrurile stau mai simplu: nu ai nicio alternativă viabilă la actualul partener. În cel mai fericit caz, implicarea se datorează unei satisfacții crescute.
Dacă satisfacția depinde de un beneficiu clar, studii recente demonstrează că ea ține și de standardele personale. Cultura modernă ne determină să avem drept parteneri suflete pereche, acordați perfect nevoilor și sentimentelor noastre.
Pe scurt, un partener să fie atât iubit, cât și cel mai bun prieten. Asta dacă nu trăiești în Japonia. Acolo, doamnele vor să aibă soți sănătoși și capabili de muncă.
Iar dacă în fiecare lună aduce salariul acasă, soția nu se preocupă de ce face soțul cu viața ei. Vrea la rândul ei libertate să își trăiască propria viață, fără ca soțul să îi stea în cale. Iar dacă uniunea este aranjată de către părinți, avem de-a face cu o mișcare economică strategică și nu cu sufletele pereche.
Un motiv frecvent pentru care partenerii rămân într-o căsnicie nefericită este legat de standardele foarte joase.
Dacă ai crescut alături de părinți abuzivi, care te-au neglijat și au trăit în conflict permanent, aceasta este imaginea ta despre căsnicie. Iar dacă ai și o stimă de sine scăzută, ajungi să crezi că meriți nefericirea alături de partener.
Studiile recente pornesc de la faptul să și căsniciile fericite au perioade mai dificile, cu multe probleme. Schimbări de carieră, îmbolnăvirea unui membru al familiei, chiar și nașterea unu copil înseamnă stres pentru un cuplu și o reducere a satisfacției. Și totuși rămân în relație, determinați să depășească greutățile. Cum pare și firesc.
Dar pornind de la această decizie, reiese că implicare într-o relație nu este determinată mereu de nivelul de satisfacție, ea persistând și atunci când acesta scade. În astfel de momente, implicarea depinde de așteptările viitoare în privința satisfacției relaționale.
Respectiv, partenerii rămân împreună pentru că sunt convinși că în timp se va îmbunătăți calitatea relației. Desigur, ei au și referințe în propriul trecut. O astfel de așteptare de la o relație disfoncțională sau nefericită din start, este nesănătoasă.
Ținând cont de acest punct de vedere, nivelul actual al satisfacției nu afectează implicarea, ci indică dacă relația traversează probleme ce trebuie rezolvate.
Nemulțumirea îți semnalează că trebuie să acorzi mai multă atenție relației și nu că trebuie să îți părăsești partenerul. Iar implicarea în sensul rezolvării problemelor este un indicator al speranței că lucrurile se vor îndrepta.
Evaluând așteptările într-o relație,putem încerca să înțelegem de ce anumite cupluri rămân căsătorite, în timp ce altele renunță. Cei care pleacă, o fac fie pentru că sunt convinși că relația nu se va îmbunătăți sau pentru că speră că vor găsi o alternativă mai bună.
Cei care rămân în relații nefericite, o fac pentru că speră ca relația să se îmbunătățească sau nu cred că pot găsi o alternativă mai bună.
Evident, trebuie ținut cont de faptul că sunt și persoane care preferă să trăiască singure decât într-o relație nesatisfăcătoare, așa cum există și cei care acceptă orice din teama de singurătate. Totul se reduce la beneficii, stimă de sine, așteptări relaționale și încrederea în propriul cuplu.
În funcție de dozele în care există aceste lucruri, ne negociem prezența într-un cuplu, chiar și atunci când nu există satisfacție.
Foto: 123rf.com
