Motive pentru care ne implicam prea usor si repede in relatii de cuplu
In cautarea iubirii, ajungem uneori sa ne-o imaginam unde nu-si are locul. Iata cateva motive pentru care intram prea repede in relatii de cuplu.
Tipuri de iubire
Relatiile de cuplu sunt o parte importanta a vietii noastre emotionale – crestem in relatii, suntem raniti in relatii, invatam despre noi si despre lume.
Relatiile ne permit sa fim in contact cu universul interior al celuilalt, sa primim si sa oferim astfel incat impreuna sa fim in siguranta.
De-a lungul vietii experimentam iubirea, relatiile de iubire, atat de diferit. Avem intai iubirea adolescentina, de tatonare, timida si cateodata stangace sau poate navalnica si coplesitoare.
Aceasta este urmata apoi de iubirea adulta, care, ca urmare a experientelor din relatiile deja traite, cu parintii sau cu diversi parteneri, poate fi buna si calda sau dimpotriva, atat de dureroasa.
Modelul dureros de relatie
Un model dureors de relatie de iubire este acela in care, desi abia suntem la inceput, ma implic total si astept de la partener sa faca acelasi lucru. Celalalt si relatia sunt centrul universului meu.
Astfel, imi doresc sa facem totul impreuna, timpul petrecut separat imi creaza disconfort, interpretez momentele pe care el le petrece singur ca fiind o lipsa de interes pentru mine si pentru relatie, ca urmare intru in panica sau ma infurii.
Desi suntem abia in aprilie, imi fac planuri cum ne vom petrece revelionul, sau concediul de anul urmator, planurile ma asigura ca vom fi impreuna cel putin pana atunci.
Din disperarea de a nu pierde relatia impling limitele si imi creez o fantezie. Vreau sa ma asigur ca nu sunt in pericol sa pierd nou gasita fericire de a fi alaturi, de a impartasi, de a fi impreuna cu cineva. Un tipar neproductiv si atat de dureros. Si tousi, de ce o fac?
Teama de singuratate
Un motiv este nelinistea de a ma stii singura. Singura nu am sens, nu sunt un om intreg, nu ma pot bucura cu adevarat de viata.
Nu pot sa stau cu mine, cu visele mele despre mine, sa ma construiesc pe mine cu adevarat. Am nevoie de cineva, de “jumatatea” care sa ma faca intreaga.
Ma astept ca partenerul sau relatia sa imi rezolve disconfortul emotional, iar daca sunt intr-o relatie nu o sa mai am nici o problema.
Nu am rabdare sa astept ca relatia sa creasca, sa invatam pas cu pas unul despre celalalt, pentru ca astepatarea este periculoasa si ma nelinisteste.
Astepatarea presupune, pentru mine, ca relatia sa nu aiba un viitor, sa se incheie, si atunci voi fi din nou singura, nefericita, diferita de ceilalti.
Incertitudinea viitorului
Nelinistea data de incertitudinea viitorului este insuportabila, si atunci imi doresc sa ard etape. Ma port ca si cum totul este clar, stabilit, ca si cum suntem un cuplu asezat, desi inca suntem in momentul in care ne dezvaluim, invatam unul despre celalalt, punem bazele relatiei noastre.
Ma implic mult de la inceput, pentru ca ma pot gandi ca celalalt ma va percepe ca inabordbila si va fugi, iar eu voi sfarsi din nou singura.
Golul emotional
Oricare ar fi motivele, nevoia de a ne pierde intr-o relatie inca de la momentele ei de inceput povesteste despre golul emotional imens pe care il ducem in noi.
Ne putem sprijini pe relatie pentru a invata despre noi, suntem in siguranta in relatii, dar numai atunci cand ramanem in contact cu ceea ce suntem.
Trebuie sa invatam sa ne toleram nelinistea de a ramane singure, sa invatam sa ramanem noi insene, fara sa ne pierdem, fara sa ne lasam inghitite.
De Corina Dobre, psiholog si psihoterapeut cognitiv-comportamental
Mind Education Health
www.mindeducation.ro
www.corinadobrepsiholog.wordpress.com
Foto: shutterstock.com
