Motivul pentru care nu iti gasesti partenerul de cuplu potrivit
Cand avem dificultati in gasirea unui partener de cuplu, nici prin minte nu ne trece ce piedici ne punem noi singuri. Despre limite, negocieri si idealuri ne vorbeste Ioana Agachi, psihoterapeut.
Tiparul relational
Tot vorbim despre tipare relationale si tot ramanem pe ganduri intrebandu-ne: oare noi ce tipar avem si cum de nu ne dam seama de el, ca sa il evitam?
In timp ce o lista precum „inalt, destept si cu simtul umorului“ este usor de reperat si combatut, una care cuprinde, in fapt, „inaccesibili, infantili, dependenti sau nesiguri“ este mult mai subtila.
Poate ca multe femei au sindromul Florence Nightingale, simtind ca pot fi solutia problemelor altuia. Iar prin „altul“ ne referim aici la un potential partener, pe care il luam in grija, convinse ca daruirea cu care il vom inconjura, va vindeca orice incompatibilitate relationala.
Datorita acestei convingeri ascunse, putem ajunge sa fim impresionate de artistul imatur captivat de propria arta recunoscuta de parinti si doi prieteni, rupt de lume si de noile trend-uri in materie de gadget-uri.
Sau poate de tipul care isi dedica tot timpul carierei, dorindu-si, dar nereusind niciodata, sa aiba o relatie. Sau, poate, de sensibilul care stie ce sa spuna unei femei, dar habar nu are ca trebuie sa sustina si cu fapte, justificand ca „nu stie cum“.
Exista o multitudine de profiluri ale barbatilor cu care o relatie este precum cautarea Graalului. Si, totusi, incepem relatii cu ei, ne facem aceleasi vise, derulam aceleasi scenarii si ajungem la acelasi unhappy end.
Daca, de-a lungul relatiilor tale, nu reusesti sa identifici un tipar, spunand ca in timp ce unul era artist, altul era avocat si un al treilea atlet, gandeste-te ca toti au ceva in comun: pe tine. Si poate ca este momentul in care nu iti mai reevaluezi relatiile trecute, ci pe tine insati.
Despre tiparul relational, psihoterapeutul Ioana Agache ne spune ca, „incepem sa dezvoltam un tipar relational, plecand de la formarea atasamentului in mica copilarie si adaptat diferitelor tipuri de formare.
Este dificil sa fii in contact cu acesta tot timpul, sa fii constient de el, deoarece, la un moment dat, s-a transformat intr-o obisnuinta si lucrurile se intampla automat.
La inceput, niciun tipar nu este deficitar, deoarece, initial, acesta a luat forma perfecta pentru satisfacerea unor nevoi. Pe masura ce trece timpul, nevoile interioare se schimba si atunci acest tipar nu le mai satisface.
Putem spune atunci ca devine deficitar. Fiind automat, este nevoie sa ne deranjeze foarte tare pentru a sta un pic sa ne uitam la el si sa treaca astfel in planul constient.
Este ca si atunci cand bei cafea de foarte multe ori pe zi si nu realizezi acest lucru decat atunci cand ai palpitatii si incepi sa fii atent la frecventa obiceiului“.
Idealul, bata-l vina
Putem avea cate o fantezie a partenerului ideal care, de-a lungul timpului, sufera modificari. Mai greu de inteles si modificat sunt asteptarile pe care le avem de la o relatie. Intrucat majoritatea avem in minte un ideal relational. Si, de multe ori, il gresim.
„Eu mereu am fost atrasa de tipii old school. Asa imi place mie sa ii numesc pe cei care stiu sa deschida portiera masinii, sa aduca flori, sa te conduca pana in fata usii, dandu-mi chiar un sentiment placut cand ma petrece cu privirea pana intru in casa.
Cumva, pentru mine, erau gesturi marunte, dar care atarnau greu in favoarea unui partener. Acum, dupa cateva relatii dezastruoase, in care am primit flori, dar si multa nefericire, am invatat sa las scenariile deoparte si sa nu mai fiu atenta la detalii, ci la esential.
Partenerul meu din prezent imi ia flori doar de ziua mea, uneori nici atunci, pentru ca uita « sa ia si flori ». In schimb, imi ofera liniste, siguranta si iubire,“ spune Anca D., 34 de ani.
„Gasirea unui partener si formarea unui cuplu este o tema centrala in viata tuturor, fie ca ne dorim familie, fie ca nu. Plecand de aici, inca de la o varsta frageda, incepem sa visam la acest partener, fiind ajutati de exemplul parintilor nostri sau de povestile cu printi si printese.
Astfel, treptat, fiecare dintre noi isi formeaza o imagine despre cum ar trebui sa fie acel partener pe care il vom pastra in noi ca «partenerul ideal».
Nu este o imagine statica, ci ea se modifica pe masura ce avem diferiti parteneri si acumulam experienta in acest domeniu“, ne spune psihoterapeutul Ioana Agachi.
Stiu ce vreau!
De multe ori, in perioadele petrecute singuri, ajungem sa identificam anumite nevoi relationale care ar completa armonios echilibrul de care ne bucuram deja.
Stim ce ne dorim, ce cautam intr-o relatie, ce ne-ar placea si ne-ar face bine. Intelegem compromisurile si stim care sunt sanatoase si care nu.
Si totul este limpede pana intram intr-o relatie si fie facem aceleasi greseli, fie ni se schimba complet lista cu „asa da/asa nu“.
In primul rand, pentru ca ne adaptam relatiei si persoanei de langa noi; in al doilea rand, pentru ca, traind efectiv o relatie, putem intelege ce anume ne place si ce nu; iar in al treilea rand, pentru ca lista anterioara era una pur teoretica, iar viata bate teoria.
„A fi intr-o relatie inseamna, in primul rand, negociere. Se negociaza aproape totul: de la lucrurile marunte, pana la nevoi si valori personale.
Aceasta negociere are loc tot timpul, fie ca suntem constienti de ea sau nu. Tipul si caracteristicile viitoarei relatii sunt aspectele cu care debuteaza negocierile – vreau o relatie stabila, care sa aiba un scop final, bazata pe fidelitate.
Daca partenerul este de acord, atunci se formeaza un contract implicit. Cateodata, nu simtim nevoia ca negociem, iar atunci, de cele mai multe ori, este vorba de interese comune, care ne atrag in egala masura pe amandoi.
Sa incepem negocierile
Dar ce negociem? Acestea se resimt cel mai bine atunci cand avem valori, interese sau nevoi diferite si ne ciocnim cu partenerul de cuplu. Situatia fericita este atunci cand ambii au de castigat.
Negocierile nu au loc doar cu partenerul, ci si cu noi insine. De exemplu, alegerea partenerului este o negociere intre imaginea ideala si cea reala. Intotdeauna sunt importante nevoile si riscul nesatisfacerii lor.
Astfel, daca nevoia mea urgenta este sa intru intr-un cuplu, intrucat nu mai gestionez singuratatea, atunci voi tinde sa spun «da» la orice oferta vine din exterior, indiferent cat de departe este ea de imaginea mea ideala.
Frica de singuratate este motorul din spatele negocierilor deficitare, in care unul dintre partenerii cuplului renunta la nevoile sale in favoarea celuilalt (decat sa-l pierd, mai bine accept ce mi se ofera), cu frustrarea adiacenta acestei situatii.
Frica de singuratate poate aparea mascata sub mai multe forme, precum frica de conflict sau de a nu-l supara pe celalalt“, spune Ioana Agachi.
Cele mai proaste alegeri le facem din teama sau deznadejde. De multe ori, acestea sunt un catalizator puternic pentru a accepta o relatie, chiar de a o cauta, pentru a compensa un disconfort pe care il simtim.
Singuratatea nu este intotdeauna usoara, iar perioadele prea lungi pot duce la saturatie si dorinta de a face parte dintr-un cuplu.
Recomandabil ar fi mult dating in aceste momente, intrucat simplul fapt ca iesi, socializezi si cunosti oameni noi, iti va imbunatati dispozitia.
Mai mult, iti permiti sa cunosti cativa potentiali parteneri si apoi sa decizi pe care ti-ar placea sa il cunosti mai bine. Cu aceasta ocazie, poti incerca sa fii indrazneata si sa iesi si cu persoane cu care chimia nu apare imediat. Poti avea surprize placute.
Liste, liste…
Indiferent cate scenarii ne facem si cum credem ca ar trebui sa fie partenerul ideal, indiferent cat de deschise suntem negocierii si compromisurilor, este bine sa avem pe fundal o lista sanatoasa a asteptarilor de la care sa nu abdicam totusi.
O lista sanatoasa poate cuprinde pretentia de a fi important si relevant intr-o relatie, dreptul de a fi respectat atat tu, ca persoana, cat si nevoile pe care le ai.
Chiar daca este limpede ca un comportament abuziv, de orice natura, va fi refuzat din start, alte comportamente, mai subtile, pot dauna mai mult pe termen lung si este bine sa fim atenti la ele.
Lipsa interesului pentru preocuparile sau grijile si problemele tale este un semn ca nu esti intr-o relatie sanatoasa. La fel si ignorarea primita din partea partenerului, retusata cu diverse scuze plauzibile („sunt ocupat/muncesc mult/am o perioada dificila“).
Armonia se naste din disponibilitatea reciproca a partenerilor, iar lipsa disponibilitatii naste frustrari, altereaza imagini de sine si lasa un mare gol in urma.
Ioana Agachi este de parere ca alegerile de acest tip pot fi foarte subiective si „ignorarea, manipularea, desconsiderarea sentimentelor pot avea definitii diferite, in functie de fiecare persoana in parte si de nevoile ei specifice.
In teorie, da, sunt aspecte carora ar trebui sa le spunem «nu», spre binele nostru emotional; in practica, depinde ce comportamente sunt implicate.
De aceea, e mai simplu sa spui «nu» agresiunilor fizice sau verbale – desi, chiar si atunci, in cazul victimelor aflate in cercul vicios al abuzului, este destul de complicat.
Cred ca este important sa spunem «nu» atunci cand simtim ca incepem sa nu mai existam intr-o relatie, ca nevoile noastre nu sunt satisfacute de multa vreme si ca am ajuns sa gravitam in jurul partenerului fara a mai primi nimic in schimb.
Criteriul de baza in alegerea partenerului ramane ceea ce simtim noi, intrucat acest lucru ne inclina catre o alegere sau alta“.
Ioana Agachi este psihoterapeut centrat pe persoana
www.ioanaagachi.ro
Foto: shutterstock.com
