Parenting: Când și cum spunem unui copil că este adoptat
Cu certitudine adopția nu este un proces ușor, dar să nu uităm că este un act reciproc. Așadar, iată câteva sfaturi despre cum și când să spunem unui copil că este adoptat.
Citește și:
Ghid de comunicare pentru parinti adoptivi
Traumele copilăriei: cum ne vindecăm suferința provocată de părinții care ne-au neglijat
Din ce în ce mai multe familii se confruntă cu problema infertilității. Este o cutumă a societății actuale.
Fie că decizia adopției este una luată ca urmare a imposibilității de a aduce pe lume copii biologici, fie că ea vine dintr-o dorință intrinsecă de a oferi iubire unui copil privat natural de părinții săi biologici, actul adopției este unul nobil, dar și sensibil, care trebuie abordat cu extrem de multă delicatețe și grijă.
Un copil adoptat, mai ales dacă este un copil mai măricel, vine la pachet cu anumite probleme emoționale, de regulă acestea fiind cele de abandon resimțit, de neintegrare, cu un sentiment al nonapartenenței, ceea ce naște o mai mică sau mai mare nesiguranță relațională.
Copiii adoptați trebuie înțeleși într-un mod particular. De asemenea, dinamica unei familii în care apare un copil se schimbă profund. Problematica întâmpinată diferă în funcție de vârsta copilului ce urmează a fi adoptat.
În acest sens, este extrem de important procesul de integrare și de adaptare a copilului în noua lui familie. Pentru ca un copil să-i adopte la rândul său pe părinți (pentru că da, adopția este un proces de reciprocitate), este nevoie de pregătire prealabilă și de grijă.
Reușita acceptării noii familii de către copil, constă în modul și momentul la care îi sunt transmise aceste informații, de felul în care este realizată tranziția.
În primul rând, atât părinții cât și copilul adoptat trebuie să înțeleagă că adopția este un act de iubire.
Copii au nevoie și este corect să știe că pe lume i-au adus niște părinți biologici care le-au făcut cadou darul vieții, viață de care acum se îngrijește altcineva.
Momentul acestei dezvăluiri este indicat a se face atunci când copilul este micuț, într-o manieră ludică, cu cuvinte simple.
Trebuie insistat asupra faptului că el a fost dorit și așteptat pentru a împlini și îmbogăți viața părinților.
Copilul nu trebuie să rămână cu impresia că părinții adoptivi l-au privat de cei naturali ci că, dimpotrivă, părinții adoptivi sunt cei care îi oferă o viață, un cămin și iubire pe care, de altfel, copilul le merită în mod natural.
Cuvintele alese să fie simple, pe înțelesul copilului și cât mai picturale. Așadar, o variantă ar putea fi aceea de a-i face o paralelă copilului, spunându-i că în timp ce el creștea în burtică mamei biologice, creștea simultan și în inima părinților lui.
Când copilul este mic, cel mai indicat mod de transmitere a mesajului este ca acesta să fie însoțit, pe lângă cuvinte și de mici desene sau scenete dramatizate avându-i că protagoniști pe copil, pe părinții naturali și pe cei adoptivi.
Este indicat ca părinții să-i răspundă copilului la toate întrebările pe care acesta le va avea și să-l reasigure de dragostea lor ori de câte ori va fi nevoie.
Reasigurările pot fi sub formă verbală, prin cuvinte și cântecele drăgăstoase, prin atingeri, îmbrățișări, mici dovezi, atenții, desene, scrisorele.
Când copilul va crește și când va dori să ia legătura cu părinții biologici, să-i fiți alături! Este dreptul său de a-și cunoaște originile, de a-și afla trecutul, de a ști de unde provine, acest lucru favorizându-i cunoașterea de sine, acceptarea și dezvoltarea emoțională armonioasă.
Acele persoane care decid să adopte sunt îndrăznețe, altruiste și dedicate. Suportul social, al familiei extinse, al prietenilor și colegilor este vital în reușita acestui nobil dar, uneori, anevoios proces. Fiți toleranți și sprijiniți-i întotdeauna pe cei aflați pe acest drum!
Celor care doriți să adoptați, vă doresc să aveți curaj, încredere și multă, multă iubire. Un copil se naște în sufletul părinților săi.
De Daria Martin, psiholog și psihoterapeut adlerian
Tel.: 0721.409.768
Foto: shutterstock.com
