Parenting: Cât de important este ca părinții să își recunoască greșelile
Cei mici au nevoie să audă scuze din partea părinților care au greșit, iar aceștia din urmă să nu încerce să pară perfecți în fața copiilor lor. Iată o regulă importantă de parenting.
Citește și:
Cum gestionăm agresivitatea copilului față de unul dintre părinți
Stilul de parenting pe care trebuie să îl eviți
Fiecare dintre noi a făcut greșeli de-a lungul vieții și, foarte posibil, că vom mai face și de acum înainte. Dar, așa cum spune o vorbă veche, „a greși e omenește”. Iar acest lucru este valabil atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Deoarece ajungerea la vârsta maturității nu înseamnă că devenim „perfecți” sau „fără de greșeală”, ci înseamnă că ne putem recunoaște și asuma pe deplin responsabilitatea faptelor noastre și putem învăța din erorile făcute pentru a nu le mai repeta pe viitor.
Cum gestionăm propriile greșeli atunci când suntem părinți
Faptul că suntem părinți nu înseamnă că ar trebui să diminuăm sau să negăm importanța sau relevanța greșelilor noastre în fața copiilor.
Oricât de ciudat ar suna, este deosebit de benefic pentru educația copiilor să ne recunoaștem greșelile în fața lor, chiar dacă ei sunt „doar niște copii”.
În realitate, ei sunt de fapt niște adulți în devenire, al căror model suntem chiar noi, părinții lor. Astfel, ceea ce transmitem mai departe copiilor ca și formă de educație nu sunt doar vorbele și sfaturile pe care le dăm, ci în primul rând modul în care noi gestionăm situațiile de viață pe care le trăim, căci în copilărie învățarea se face în cea mai mare parte prin imitație.
Așadar, modul în care noi, adulții, reacționăm în fața propriilor greșeli este foarte important deoarece acesta va fi modelul pe care copii îl vor prelua și pe baza căruia își vor construi propriile răspunsurile comportamentale.
Ce transmitem copiilor atunci când ne recunoaștem greșelile
În primul rând le transmitem că noi nu suntem perfecți, așa cum poate ei au crezut sau și-au imaginat. Că indiferent de câtă experiență de viață avem înaintea lor, ni se poate întâmpla oricând să greșim, dar că asta nu este un „capăt de țară”, ci putem folosi această experiență într-un mod constructiv, extrăgând învățămintele și folosindu-le pentru a nu mai repeta greșeala și pentru a deveni cea mai bună variantă a noastră.
O lecție deosebit de importantă o reprezintă și onestitatea, atât față de propria persoană, cât și față de cei din jurul nostru.
A mărturisi că am greșit nu este un semn de slăbiciune, ci este un semn de corectitudine, de cinste, de respect, dar și de asumare a responsabilității pentru ceea ce gândim, ce spunem și ce facem.
Mai mult decât atât, prin recunoașterea greșelilor dăm mai departe copiilor noștri principiul acceptării necondiționate a propriei persoane, dar și a celuilalt, cu tot cu defecte și calități, cu resurse și limitări, cu reușite și cu greșeli.
A le arăta că suntem vulnerabili și imperfecți nu ne va știrbi autoritatea sau ne va face să ne pierdem respectul copiilor noștri, ci din contră.
Oferindu-le modele reale și sănătoase „de a fi” le vom da posibilitatea de a se construi pe ei înșiși și îi vom elibera de povara de a fi perfecți, de teama de a nu greși, de teama de a nu fi „destul de buni” sau „la fel de buni” ca noi, de necesitatea de a minți pentru a-și făuri o imagine de sine „acceptabilă” sau în ton cu cerințele celor din jur.
De Andra Zaharia, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician
Consiliere vocațională și dezvoltare personală
Tel.: 0726.757.396
andrazaharia.weebly.com
Foto: shutterstock.com
