Parenting: cum gestionezi eșecurile copilului tău în beneficiul lui

Deseori ne temem că cei mici nu vor avea succes, nu vor reuși, nu vor ajunge unde… ne-am dori noi. Astfel, nu facem decât să le dezvoltăm anxietatea. Iată cum poți gestiona corect eșecurile copilului tău.

Citește și:

Obiceiuri care ne reduc sansa la fericire

Uneori putem găsi satisfacție chiar și în lucrurile la care nu ne pricepem prea tare. Să luăm exemplui cuiva cu o pasiune imensă pentru gătit, dar cu niciun pic de talent.

O persoană căreia îi face plăcere să petreacă timp în bucătărie, să prepare anumite rețete, chiar dacă, la final, aspectul este dezastruos sau gustul nu-i tocmai cel dorit.

Și totuși, există acea plăcere unică de a face ceva cu entuziasm, de a te amuza, de a încerca ceva nou. Și este valabil pentru toți.

Te poți simți bine făcând ceva cu plăcere, chiar dacă nu ai performanțe în domeniu… Iar pentru acest lucru trebuie să ai răbdare, să te bucuri de drum și nu te destinație. Dacă înveți să nu iei chiar totul în serios, s-ar putea să te și distrezi!

Totuși, rareori un adult se apucă de un nou hobby sau… o nouă carieră, așa că uităm cum este să începi ceva, să te simți incompetent, nepriceput, ciudat. Toți cei care șofează de mult timp știu ce reacții au în trafic în spatele mașinii unui începător, nu-i așa?

Și totuși… copiii se simt astfel mai tot timpul. Noi numim asta învățare, iar ca părinți încercăm să îi expunem mereu la noi experiențe și să îi ajutăm să dobândească noi abilități.

Și totuși, odată ajunși la liceu, ne așteptăm ca ei să fie mult mai pricepuți, iar rateurile nu-și mai au locul. La școală trebuie să aibă numai note bune, să aibă un hobby, eventual să practice un sport sau să cânte la un instrument și să fie foarte sociabili și adaptați.

Părinții încep să se îngrijoreze dacă adolescenții nu sunt pe drumul către excelență și se gândesc că vor avea parte doar de eșecuri în viață și că nu vor realiza nimic.

Din păcate, pentru mulți părinți, perfecțiunea este standardul preferat, iar mediocritatea este o rușine majoră. Față de acum 15 ani, așteptările părinților de la copii au crescut considerabil. Cerințele școlare sunt din ce în ce mai complicate.

Performanțele lor evaluate constant. Ca să nu mai vorbim de incertitudinile cu care urmează să se confrunte după terminarea unei facultăți.

Cu atâta presiune pe ei, uităm că odată cu era vitezei și a suprasolicitării, copiii nu se nasc cu un creier în plus și nici nu beneficiază de mai multe ore într-o zi. Capacitatea lor este aceeași cu cea pe care o aveau părinții lor.

Da, anumite lucruri le învață mai repede și mai ușor pentru că fac cunoștință cu ele de mici. Tehnologia își spune cuvântul, dar dincolo de ea, anumite sarcini îi încarcă până la refuz.

În avantajul lor, în ziua de azi să termini o facultate nu mai este atât de dificil. Există facultăți particulare, așadar, chiar dacă nu va intra la facultatea de stat pe care o visează sau o visați voi, părinții, o diplomă tot va obține.

În mediul competitiv în care cresc tinerii din ziua de azi, prea multă presiune pusă pe ei îi determină să cedeze. Cine s-ar lupta să atingă o perfecțiune la care nu are acces?

Ajung, mulți dintre ei, să nici nu intre în competiție, să nu se mai străduiască, să nu înțeleagă cum să își folosească resursele în propriul avantaj și să aprecieze fiecare rezultat, oricât de mic.

Nu mai există motivația și nici stimularea de a te autodepăși, pentru că totul pare copleșitor, iar gândul la eșec și mai ales la reacțiile stârnite de el, deseori te paralizează și te determină să nici nu încerci.

Se pierde din vedere acest aspect important: numai având eșecuri și perseverând poți să înveți ceva nou.

Până la urmă, așa cum copilul mic nu renunță definitiv la încercarea de a merge în picioare după primele căzături, așa și mai târziu, indiferent de vârstă putem învăța să tratăm eșecul fără a ne supraîncărca negativ.

Nu știi să conduci, este firesc, e prima dată când te-ai suit în mașină… dar cum te simți când deja știi care sunt mișcările pe care le ai de făcut pentru a o porni?

Învățați-vă copiii să tolereze sentimentul de nesiguranță sau incompetență pentru a avea răbdarea necesară să învețe ceva nou.

Dacă vor ști să își acorde timp și să își accepte eșecurile ca fiind firești, vor avea și puterea să persevereze. Și, mai ales, dacă îi puteți ghida sau ajuta în procesul de învățare, nu o faceți de pe o poziție de superioritate, demonstrându-i că sunteți perfecți și nu greșiți.

Aminți-vă cum ați învățat. Iar dacă, din păcate, la rândul vostru ați avut o experiență nefericită nu o repetați cu copiii voștri.

Foto: 123rf.com