Primele semne ale autismului la copii
Este indicat să știm să recunoaștem primele semne ale autismului, pentru că astfel ne vom putea sprijini copiii mult mai eficient. Cei mici pot primi ajutorul necesar pentru a ameliora manifestările specifice acestei tulburări.
Citește și:
Semnele depresiei la copii și adolescenți
Tații distanți și impactul lor asupra cuplului și copilul
Autismul este o tulburarea neuropsihică, iar copiii cu acest diagnostic au întârzieri de vorbire și comunicare, interacționează cu mare dificultate cu cei din jur și, de asemenea, manifestă comportamente stereotipe.
Copiii cu această tulburare se pot juca doar cu jucăriile de o anumită culoare, doresc să meargă pe un singur drum către grădiniță sau vor să se îmbrace zilnic cu același tricou.
Este posibil ca jocul lor preferat să fie unul precum înșiruirea tacâmurilor în ordinea dimensiunii, iar dacă unul se clintește poate apărea plânsul, comportamente violente sau auto-violente.
Acestea sunt doar câteva exemple specifice, dar ele pot fi nenumărate întrucât fiecare copil e unic, vine cu bagajul lui și cu comportamente stereotipe proprii.
Dorim să accentuăm faptul că autismul nu este o boală, este o tulburare pervazivă care nu se vindecă dar se poate recupera, cu ajutor specializat și terapie adecvată, unii copii și adulți pot duce o viată independendentă.
Din experiența acumulată în toți acești ani putem spune că tulburarea de spectru autist trece dincolo de rasă, clasă, etnie, părinții cu care colaborăm sunt atât din mediul urban, cât și din mediul mediul rural, iar profesiile lor sunt din cele mai diverse, de la medici, ingineri, profesori, la bucătari sau zidari.
Observând și discutand cu famillile ai căror copii beneficiază de serviciile noastre am ajuns la următoarea concluzie: tulburările legate de spectrul autismului afectează nu numai persoana diagnosticată cu tulburarea, ci are impact semnificativ asupra întregii familii, ca atare recomandarea noastră este ca și acești părinți să beneficieze de ajutor specializat.
Diagnosticarea autismului
În prezent, datorită dezvoltării metodelor de testare, diagnosticul se poate pune de către medicul specialist între 18 și 24 de luni, însă semnele pot fi observate de către părinte, medic pediatru sau psiholog încă de la 10 -12 luni.
Mulți părinți ne spun că au apelat la noi pentru că cel mic nu reacționează la ce se întâmplă în jurul lui, nu comunică, nu o recunoaște pe mama sau, dacă o recunoaște, nu resimte absența ei atunci când aceasta părăsește camera, iar unii dintre ei ajung să creadă că puștiul are o problemă de auz.
Printre primele semne la care trebuie să fie atenți părinții se enumeră evitarea contactului vizual și a interacțiunii sociale (pare că nu aude, că nu este atent, că nu vrea să răspundă sau că nu înțelege cerințele părinților și preferă să fie singur).
De asemenea, poate avea preocupări repetitive, limitate: este mai degrabă interesat de sertare, roțile mașinuțelor sau de a alinia obiecte, decât să se joace cu jucăriile în mod funcțional și diversificat.
Pot exista reacții intense la anumite sunete, texturi, gusturi, mirosuri, lumini, se pot autostimula doar privind o umbră sau o lumină mai puternică.
Pot apărea manifestări motorii repetitive, precum fluturatul mâinilor, mersul pe vârfuri, rotitul continuu al pupilelor și altele asemnătoare, specifice fiecărui copil în parte
Totodată, părintele poate observa dacă cel mic nu vorbește sau are o întârziere mare în dezvoltarea limbajului și a comunicării (nu arată cu degetul spre obiecte sau atunci când vrea ceva îl conduce pe părinte de mână, fară a comunica verbal), dacă rostește doar câteva cuvinte și nu întotdeauna cu sens sau dacă are dificultăți în a imita verbal ceea ce aude în jur sau la solicitarea adultului.
Atunci când există abilități ale limbajului verbal, poate apărea ecolalia: copilul repetă cuvinte sau propoziții din desene animate, reclame, sau în loc de răspuns la o întrebare, acesta va repeta toată întrebarea auzită.
Totodată există momente numeroase marcate de tantrum și protest. Copilul plânge atunci când i se cere să realizeze o sarcină simplă sau se supără la modificările care apar în rutina unei zile sau în mediul în care se dezvoltă.
De asemnea există dificultăți în întelegerea emoțiilor celor din jur și a propriilor emoții.
Luând în calcul toate aceste semene, părintele trebuie, în primul rând să se informeze, iar apoi să contacteze medicii specialiști. Cu cât copilul este diagnostocat mai devreme, cu atât mai benefică integrarea lui în procesul de terapie, terapie ABA, kinetoterapie, logopedie sau alte terapii specifice.
De Anda-Bianca Băcanu, logoped, psiholog
Președinte Asociația Bright Future For Every Child
De Mirela-Andreea Bîrsășteanu, logoped, psiholog
Președinte Asociația Bright Future For Every Child
Tel.: 0766.921.979 / 0767.832.903
www.brightfutureforeverychild.ro
Foto: 123rf.com
