Pro sau contra pedeapsa?

Cu totii vrem sa ne crestem copiii sanatosi, sa fie increzatori in ei insisi, iar mai tarziu sa devina adulti echilibrati si fericiti. Desigur, de nenumarate ori, limitele ne sunt testate la maximum, in acest caz ne folosim, sau nu, de pedeapsa?

Bataia nu este nici sfanta si nici rupta din rai, iar aplicarea unei pedepse fizice nu reprezinta o metoda viabila de educare. Niciodata un comportament violent nu va atrage dupa sine un raspuns sau un comportament non-violent si pozitiv din partea copilului.

Cum reactionam

Pe masura ce copilul se dezvolta, cresterea si educarea acestuia se pot transforma intr-o provocare complexa pentru noi, ca parinti. Ne vom confrunta cu omuleti cu minte si vointa independenta, care au inca multe de invatat despre tipurile de comportament care functioneaza bine in societate.

De aceea, in devenirea lor, copiii vor experimenta atat comportamente pozitive, cat si comportamente obraznice. Atunci cand nu ii sunt satisfacute nevoile de explorare, de experimentare, de apartinere, de relationare sau de intelegerea legaturii dintre cauza si efect, copilul va resimti disconfort si va cauta o modalitate prin care sa si le implineasca foarte rapid.

De cele mai multe ori, copilul ne va testa toleranta si reactiile si va incerca sa incalce regulile impuse de noi, va fi neascultator, va da semne de rebeliune sau chiar va ignora indicatiile. In astfel de situatii, suntem tentati sa-l pedepsim. Desi poate parea o metoda simpla si eficienta de corectare, in realitate pedeapsa nu reprezinta o metoda de educare sau disciplinare deoarece ii vom interzice un anumit tip de comportament, fara sa-i clarificam si fara sa-i rezolvam problemele si nevoile.

Copilul nu va intelege unde a gresit si nu va invata de ce un anumit tip de comportament nu trebuie repetat, ci doar se va simti obligat sa se conformeze unor reguli. In consecinta, pe termen scurt pedeapsa poate opri comportamentul nedorit, insa folosirea ei pe termen lung va avea exact efectul invers, va transforma atitudinea neadecvata  in fructul interzis.

Mai mult, folosirea repetata sau abuziva a pedepsei va avea efecte daunatoare asupra copilului. Acesta va nutri puternice sentimente de vinovatie si va percepe ca nu este vazut, inteles, acceptat, iubit decat daca este cuminte si se comporta frumos. In timp, toate aceste trairi se vor cristaliza sub forma unor sentimente mari de vinovatie, a unei neputinte, a unei lipse de valoare ce-i va afecta formarea unei identitati sau a unei imagini de sine sanatoase.

Exista disciplina fara pedeapsa?

Disciplina inseamna sa-ti inveti copilul sa-si dobandeasca autocontrolul. Prin disciplina eficienta il ajutam sa-si imbunatateasca comportamentul sau sa adopte unul nou, si sa il controleze fara sa aiba nevoie de interventia noastra. O disciplinare optima nu are loc atunci cand copilul asculta doar de frica sau se comporta astfel incat sa evite pedeapsa, ci atunci cand respecta regulile din convingere.

Asta nu inseamna ca-l lasam sa faca ce vrea si ii implinim toate dorintele. Ii impunem reguli si limitari, dar trebuie sa i le transmitem cu rabdare si blandete, sa tinem cont de nevoile fundamentale ale copilului de a fi acceptat si iubit neconditionat, fara sa utilizam controlul sau corectia asupra lui.

Strategii de parenting

Limite si reguli. Sa aiba efectul scontat, limitele si regulile trebuie sa fie reale si in concordanta cu varsta si nevoile copilului. Le vom exprima pe un ton ferm si clar, fara amenintari. Dupa ce au fost stabilite, este important ca acestea sa fie aplicate consecvent. Altfel, copilul va deveni bulversat si nu va reusi sa-si insuseasca un sistem clar de norme si valori, in timp ce noi vom deveni vulnerabili si ne vom pierde din credibilitate.

Limitele si regulile il vor ajuta pe copil sa se defineasca in raport cu sine si cu ceilalti, sa stie ce ii place si ce nu, sa poata spune nu atunci cand este cazul, sa stie sa gestioneze momentele de frustrare si disconfort si sa caute rezolvarea adecvata la diverse situatii de viata.

Cauzele comportamentului necorespunzator. In spatele fiecarui comportament obraznic al copiiilor se afla o dorinta sau o nevoie care nu poate fi satisfacuta in urma limitarilor si regulilor stabilite. In oricare dintre situatii, este important ca noi sa initiem un canal de comunicare, sa ascultam doleantele copilului si sa identificam daca este vorba de o nevoie reala sau de un capriciu. Odata identificata problema, putem sustine regula sau limitarea sau, in caz de nevoie, putem actiona spre satisfacerea acesteia.

Confort emotional neconditionat. Indiferent de varsta, fiecare copil are nevoie de afectiune. Chiar daca se afla intr-o situatie conflictuala, este estential ca noi sa ne aratam afectiunea, sa comunicam copilului ca neintelegerea are legatura cu comportamentul lui, nu cu persoana sa si ca, orice s-ar intampla, el va fi intotdeauna iubit, acceptat si sustinut neconditionat.

Intarirea comportamentelor pozitive. Chiar daca nu ies atat de usor in evidenta, este necesar sa identificam comportamentele pozitive ale copilului si sa le intarim. Prin validarea primita, el va pricepe prin propria experienta care sunt comportamentele dezirabile si se va axa pe multiplicarea acestora.

DA in loc de NU. Chiar si atunci cand este vorba de explicarea unei reguli sau punerea unei limite, putem alege sa folosim DA in loc de NU. Asta inseamna ca formularea nu va mai fi una negativa, care va impune restrictii, ci una pozitiva, care va explica si va informa copilul asupra asteptarilor pe care le avem de la el. Fiind un bun imitator, copilul va prelua stilul pozitiv de comunicare si va adopta si el o atitudine pozitiva.

Asumarea responsabilitatii faptelor. Este indicat ca detaliile sanctiunii sa fie clare si discutate cu copilul de la bun inceput, astfel incat acesta sa-si poate asuma constient decizia si responsabilitatea faptelor sale. Sanctiunea trebuie sa fie impersonala, corecta si previzibila, adica o consecinta fireasca a comportamentului lipsit de responsabilitate. Ea trebuie formulata intr-o maniera pozitiva, care sa sublinieze ce ne dorim din partea copilului si, in acelasi timp, sa reprezinte o modalitate prin care acesta sa-si poata indrepta greseala.

Puterea exemplului. Parintele este primul si cel mai important model pe care copiii il urmeaza. De aceea, daca vrem sa crestem un copil echilibrat, cinstit, cu norme si valori autentice, este necesar sa actionam si sa ne comportam in acest sens. Astfel, copilul va avea o baza solida si pozitiva in construirea unui comportament pozitiv.

De Andra Zaharia, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ in formare, consilier vocational si de dezvoltare personala, tel.: 0726.757.396, www.andrazaharia.weebly.com

Citeste si:

Autoritatea corecta fata de copii

Parenting: Ce greseli de educatie facem cel mai des

Foto: 123rf.com