Probleme de adaptare ce pot să apară după căsătorie
Deseori după căsătorie putem întâmpina anumite probleme de adaptare. Iată care este sursa acestora și cum le putem depăși.
Citește și:
Cum stii ca esti pregatita pentru casatorie
6 lucruri de evitat într-un conflict în cuplu
În cele mai multe dintre cazuri problemele ce pot apărea după căsătorie nu sunt altceva decât extensii ale problemelor deja existente dinainte de căsătorie, iar această potențială dezbinare în cuplul nou căsătorit poate apărea atunci când căsătoria nu este bazată pe iubire și atașament autentice ci este lipsită de aceste baze fundamentale a oricărei interacțiuni umane profunde.
Relațiile superficiale, bazate pe lucruri mărunte, pe ego, neutralitate emoțională, căsătoriile încheiate în urma unor „calcule” anterioare, pentru satisfacerea unor nevoi de siguranță sau din frici mai mult sau mai puțin conștiente, vor duce cu siguranță la probleme de adaptare ce invariabil vor apărea mai devreme sau mai târziu, sub diverse forme.
Căsătoria ar trebui să reprezinte victoria asupra tuturor incertitudinilor, nemulțumirilor sau traumelor din trecut, însă chiar și așa fiind, nu reprezintă în mod necesar o promisiune de armonie absolută căci întotdeauna vor exista forțe, atitudini, comportamente și dorințe gata să pună la încercare și să dezechilibreze cuplul.
Impactul familiilor de origine
Trebuie știut că în căsnicie nu-și unesc destinele doar cei doi parteneri ci și, într-un mod inconștient, tot ceea ce au învățat și sunt ca și individualitate, tot bagajul lor genetic precum și cel preluat de la părinți, care se manifestă sub formă de comportamente, obișnuințe, tipare.
Astfel, cei doi vor trebui să învețe să îmbine cele doua culturi de care aparțin într-una singură, vor trebui să decidă ce aspecte vor păstra și pe care nu (din cele ce provin din familiile de origine) și să creeze astfel o familie nouă, unică și diferită în raport cu cele de apartenență.
Vor trebui să poată realiza un echilibru între loialitate față de familiile de origine și cea față de cuplu.
O relație bazată pe schimb, respect și sprijin reciproc trebuie să fie construită între părinți și noul cuplu fără nici o condiționare, astfel încât aceste relații să nu devină constrângeri ci resurse. Realizarea unei anumite separări de familia de origine va permite cuplului să se bucure pe deplin de căsătorie, menținând în același timp și relații solide cu părinții.
Compromisul sănătos
De asemenea, partenerii vor trebui să învețe să conviețuiască împreună, să se tolereze într-un spațiu comun, să facă schimb de obiceiuri și toate acestea fără sentimentul de compromis.
Vor învăța să se adaptaze la viața în doi încercând să stabilească rolurile, ierarhiile, funcțiile, regulile implicite și explicite, spațiile de libertate și intimitate, să abordeze și să rezolve problemele practice legate de organizarea vieții cotidiene.
În cadrul procesului de acomodare reciprocă, fiecare dintre parteneri va pune în practică o serie de modele învățate în familiile de origine și uneori vor putea încerca să le impună partenerului.
Acest lucru ce poate produce tensiuni, însă treptat, cuplul va reuși să creeze modele acceptate de amândoi.
Dacă aceste sarcini sunt îndeplinite cu succes, fiecare partener va percepe un sentiment de reciprocitate și colaborare, asumându-și astfel responsabilitatea și contribuind la menținerea unui echilibru emoțional sănătos fără a-și pierde însă individualitatea.
Gestionarea conflictelor
Cele mai multe dintre problemele care apar nu sunt prevăzute înainte de căsătorie pentru că ideile și credințele despre căsătorie nu se potrivesc întotdeauna cu realitatea. La început poate fi, de exemplu, foarte dificil pentru cei doi să gestioneze un conflict.
De multe ori, mai ales în primele etape ale căsătoriei, pot fi puse în aplicare strategii de evitare a conflictelor pentru a încerca să se păstreze cât mai mult posibil acel climat idilic, însă pe termen lung, această modalitate de funcționare se poate dovedi a fi extrem de disfuncționala pentru că este creatoare de situații dificil de verbalizat.
Resentimentele și neînțelegerile care decurg din acestea vor fi exprimate în forme indirecte, subtile, și prin diverse manifestări de neliniște sau neplăcere.
Nu te găsești în căsătoria “care trebuie” dacă nu există unitate sau dacă există ideea de luptă pentru supremație în relație! Este o idee complet falsă și lipsită de spirit și destin dorința de a domina într-o relație de cuplu.
O astfel de atitudine este semn de slăbiciune. Cei doi trebuie să învețe să trăiască în familie sau vor experimenta singurătatea în doi, sau chiar mai rău…
Limbaj verbal și nonverbal
Un alt aspect important este comunicarea. Dacă la începutul căsătoriei aceasta este esențială pentru a învața să interacționăm în cuplu, mai târziu nu vă gândiți că acest lucru devine mai puțin important! Comunicarea întotdeauna va avea valoarea sa vitală în cuplu.
Candoarea și romantismul nu sunt concepte abstracte și nici trăiri dincolo de noi. Ele își au temelia, la fel ca orice altceva, în gândul, intenția, simțirea și desigur fapta noastră.
Dacă ele dispar din universul nostru familial sau le luăm de bune odată avute, ele se diluează sub ochii noștri și nu vom înțelege cum am ajuns la deteriorarea relației.
Căsătoria în sensul profund este o continuă invitație spre cunoaștere. Vorbim despre două personalități diferite iar în această situație, doar cunoașterea de sine nu mai este suficientă! Nu există ceva mai toxic pentru o relație decât pasivitatea.
Este o artă să știi să fii atât tu însuți cât și să te pui în locul celălalt. Dar doar în acest mod se poate ajunge la o simbioză profundă.
Căsătoria nu trebuie să fie o artă a compromisului ci o artă a devenirii. Căsătoria nu trebuie să fie o artă a renunțării, ci ea este originar predestinată să fie arta regăsirii. În căsătorie, cei doi parteneri pot deveni o forță în deplină armonie.
De Mirela Antonache Gheorghiță, psiholog și psihoterapeut psihanalitic
Tel.: 0744.566.808
Foto: shutterstock.com
