Putem trai in iubiri paralele?

Monogamia, pe zi ce trece, devine o realitate de complezenta sau un compromis pe care il acceptam. Iar in timp ce unii par a face fata cu succes acestei situatii, altii evadeaza. Admiram cupluri a caror realitate nu o cunoastem, ci doar banuim ca este cea la vedere, si ne intristam ca noi nu am gasit acel ceva. Dar care e secretul?

Se zice ca barbatii insala mai mult, tradeaza fizic sau afectiv. Oare numai ei? Sunt cei care insala facand sex cu alte persoane, dar revenind acasa la partenerul stabil, si cei care se indragostesc, care evadeaza treptat, iar apoi definitv din relatia existenta. Tindem sa credem ca barbatilor le este mai usor, intrucat femeile sunt fiinte mai „emotionale“, care cauta acerb stabilitatea, siguranta, cuibul.

In timp ce ele isi asigura linistea, barbatii isi pierd mobilitatea intrinseca. Nu ii transformam in victime ale unui sistem nici pe unii, nici pe altii. Pur si simplu incercam o explicare a naturii (tentativa de explicare ar fi expresia potrivita), prin care sa intelegem ca lumea nu se imparte in buni si rai, ci in imens de multe nuante si interpretari.

De mici, fetele isi doresc sa se marite, nu? Ca pe o programare prestabilita, pe care o ducem cu noi inca de la nastere, cautam o putere la care sa ne afiliem. Si indiferent de viciile, trasaturile, caracterul barbatului pe care ni-l alegem, il investim cu acea putere de care avem nevoie. Femeile procreeaza, ceasul biologic este un alt mecanism zapauc, de care nu avem cum sa scapam, iar educatia si societatea ne induc o cale de urmat. Mergem la scoala, finalizam studiile, ne luam un serviciu si ne intemeiem o familie. Unu plus unu fac doi. Sau unu plus unu fac… fiecare ce vrea sau ce simte?

„Mereu m-am intrebat daca monogamia este, intr-adevar, mai usoara pentru femei. Pana la urma, amantele sunt tot femei si, deci, nu neaparat monogame. Cred ca este o convertire mai usor acceptata de femei. Eu am fost casatorita, m-a inselat, nu am putut sa il iert si am divortat. Am avut alte relatii intre timp, dintre care una cu un barbat casatorit. Am ajuns astfel sa fac ce mi-a fost facut. Fara sa judec lucrurile astfel. A fost cea mai corecta relatie pe care am avut-o. Emotional si fizic chiar, disponibilitatea lui apartinea familiei.

Eu primeam cateva momente pe care ni le gaseam libere amandoi. Fara drame, fara minciuni, fara lamentari la adresa familiei lui sau a vreunei nefericiri. Relatia a durat aproape trei ani pentru ca eu nu ceream o schimbare. Poate ca ar fi durat in continuare, in aceleasi conditii in care ne vedeam, dar am decis eu sa renunt“, spune Ana M.

Gabriel Cicu, psihiatru si psihoterapeut, spune ca „diferentele dintre barbati si femei sunt mai degraba de ordin comportamental. Adica barbatii sunt mai «in actiune», pun in fapt mai des, decat femeile. Pe de alta parte, cred ca acest fapt este un mit, cum ca barbatii insala mai mult.

Repet, poate ca actioneaza mai des, dar nu cred ca discutia se pune in termeni de diferente intre cele doua sexe. Poligamia este o trasatura de specie, nu de gen. Formele ei de manifestare pot fi diferite – ca de altfel multe alte trasaturi care au forme diferite de manifestare intre barbati si femei“.

Infidelitatea… patologica?

Pot exista cazuri in care imposibilitatea de a te dedica pe termen lung unei singure persoane poate ascunde un oarecare grad de patologie. Dar nu este o regula generala. Gabriel Cicu spune ca „patologia tine de ceea ce este in spatele unei astfel de alegeri si de formele ei de manifestare.

De exemplu, daca «alegem» sa ne inselam partenera pentru ca in istoria noastra personala exista evenimente care au produs o anumita trauma (conflict) devenita inconstienta si care ne va conduce sa alegem (inconstient) un astfel de stil de viata. Cu alte cuvinte, nu este o alegere asumata, iar acest lucru poate fi trait conflictual si patologic“.

Majoritatea acestor alegeri este insa asumata. Uneori, debuteaza ca o modalitate de rezolvare a unei situatii careia nu-i mai facem fata sau ca o evadare de moment. De cele mai multe ori, apare in urma unei frustrari ivite in cuplul de baza. Lipsa de comunicare, problemele, diminuarea atractiei, intrarea in rutina pot fi coplesitoare.

„Oamenii ajung sa isi puna intrebari cu privire la clarificarea «principiilor sociale». Cel putin, cei care ajung la terapie au mai degraba acest gen de intrebari: oare prima relatie este cea definitiva, oare nu am pierdut dedicandu-ma de mic doar unei relatii, oare sexul si iubirea sunt acelasi lucru, oare faptul ca ma dedic familiei suta la suta inseamna iubire?“, povesteste psihoterapeutul.

Daca infidelitatea nu este patologica si nici o boala de care sa incercam sa ne vindecam, cum reusim sa traim astfel? Existenta mai multor relatii, simultan, clar, este coplesitoare! Intrucat fiecare relatie vine cu solicitarile ei. Tot Gabriel Cicu ne spune ca „in cazul in care o astfel de alegere este asumata, inteleasa, constienta si organizata astfel incat sa nu produca «daune», nici siesi, nici celeilalte persoane, nu mai vorbim de patologie.

Iar aici pot interveni inclusiv anumite conventii ale cuplului, in care partenerii isi dau aceasta libertate, in limitele ei, fara a cauta sa descopere anumite situatii. Exista cupluri in care nici macar nu se mai nasc intrebarile «unde ai fost/ce ai facut?», si, poate uimitor, exista cuplurile in care se stiu anumite situatii, dar primeaza alte valori care ii leaga.“

Putem iubi doua persoane?

Cand ne indragostim, exista un cuantum al situatiilor, calitatilor si dorintelor noastre, pe care le regasim in cealalta persoana. Felul in care este el sau ea, dar si felul in care suntem in preajma lui, genereaza dorinta de a ne regasi din nou aproape. Ii cautam prezenta si, indirect, luam de la el acel ceva pe care il cautam. Si, da, este posibil sa iubim doua persoane in acelasi timp. Iubirile pot diferi sau pot fi asemanatoare… Iar uneori, intervine alegerea sau imposibilitatea de a alege.

Comod (desi este exagerata expresia in aceasta situatie) este ca partenerul cu doua iubiri sa le poata pastra pe amandoua. Solicitarile cresc si, desigur, depinde si in ce conditii pot fi pastrate aceste relatii. Totodata, cum spune si psihoterapeutul Gabriel Cicu, „principiile sociale, morale, religioase determina ca aflarea in doua sau mai multe relatii sa fie foarte conflictuala pentru psihismul omului crescut si educat intr-o societate monogama, conservatoare“. Si in timp ce presiunile sociale si morale pot veni ca o avalansa, lupta pentru ceea ce iti doresti se transforma din ce in ce mai mult in incertitudine.

„Eu am inselat, de multe ori. Uneori sotia mea a banuit, s-a intamplat sa si afle, si am traversat momente mai dificile impreuna. Am ramas un cuplu pentru ca ne leaga doi copii, dar si pentru ca e o relatie in care ne cunoastem foarte bine, ne apreciem si ne sustinem reciproc. Evadarea mea a devenit diferita cand am cunoscut-o pe M., care completeaza ceva ce a lipsit tot timpul.

Pot spune ca imi iubesc sotia pentru ceea ce este si ce mi-a oferit, iar pe M. pentru ceea ce este si ce sunt eu cand sunt cu ea. Nu am momente de remuscare si nu simt vreo vina. Dar nu pot fi fara niciuna dintre ele. Nu as vrea sa aleg, dar suntem trei oameni cu drept de decizie asupra propriei vieti. La un moment dat, stiu ca ceva se va schimba. Nu este simpla o astfel de viata, dar este o alegere pe care mi-am asumat-o si pentru care sunt responsabil“,se confeseaza A.

Pe Gabriel Cicu l-am intrebat daca oamenii pot trai in relatii paralele pe termen lung. „Daca pot – este o intrebare grea… Cred ca pot. Cu siguranta, «cum» este o discutie lunga. Si aici ar fi de clarificat diverse: ce inseamna relatie? ce inseamna pe termen lung? etc. De exemplu, exista relatii de casatorie foarte lungi, dar care nu ar indeplini si «cerintele» unei relatii – cu alte cuvinte, cei doi nu mai impartasesc decat anumite actiuni comune, mai degraba de ordin administrativ si de multe ori doar in privinta copiilor (daca exista). Daca in astfel de situatii, unul sau cei doi au relatii de «iubire» in afara acestui cuplu si lucrurile sunt lamurite, aceasta situatie poate functiona. Un timp…“