Sarmul discret al celor fara sarm

Sunt urati dar sunt pe placul celor mai frumoase femei. In plina dictatura estetica, succesul lor impotriva Naturii ne intriga: de ce Bestia este, adesea, pe placul Frumoasei? Cateva adevaruri despre frumusete la masculin.

„Nu mai este un complex, este o constatare. Eram urat, cu dintii strambi, o fata nesemnificativa, un corp slabanog. Adolescenta mea a fost un infern. La varsta la care nu puteam fi placut pentru nimic altceva in afara fizicului, eram respingator. Unica mea legatura afectiva cu cele mai frumoase fete era doar rodul fanteziilor mele sau cel al confidentelor acestora“, povesteste T., 32 de ani. Aceasta uratenie, care l-a tot facut sa sufere atata si pe care s-a straduit sa o depaseasca, este totusi banala. Nu isi facea rau decat lui insusi.

Uratenia se inscrie, pur si simplu, in randul Naturii, care produce tipuri fizice variate, asemenea junglei in care pot fi vazute varietati de plante diferite. Asa cum explica semiologul italian Umberto Eco in Istoria uratului, „este urat tot ceea ce este in afara normelor frumusetii“. Dar cine impune aceste norme? „Canoanele lui Vitruve, care dateaza din sec. I i.H., si mai ales mijloacele media si moda, care proiecteaza viziuni idealiste ale barbatilor, nu corespund fantasmelor femeilor“, raspunde psihiatrul Serge Tribolet. „Desemnand ca barbat frumos pe cel care este tanar, viril, cu un corp senzual, ei ii desemneaza ca urati pe toti cei care nu se incadreaza in prima categorie!“

Intr-o societate in care (aspect dovedit de studiile sociologului Jean-François Amadieu) frumusetea transformata in virtute joaca fara mila in selectia din scoli, pe piata muncii, in justitie… Uratenia nu este decat o… inventie aparuta la un moment dat si care constituie o palma in plus. In mod sigur, un om „urat“ al anilor 2013 nu ar fi fost neaparat considerat urat in 1970. Dar aceasta relativizare nu vindeca deloc ranile narcisiste pe care le simt cei care se considera jigniti de Natura. De altfel, „uratenie“ are la origine latinescul „laedere“, care inseamna „a rani“.

Woody Allen e cool

L., 56 de ani, exploreaza tot timpul durerea acestei rani care il inabusa chiar si atunci cand este vorba sa intalneasca o partenera: „Nu am fost niciodata un playboy si am luat destul de mult in greutate. A fi gras, inseamna a fi urat, respingator. Sa seduci o femeie astfel? Nici gand!“. Si totusi! De la Sartre la Woody Allen, Gerard Depardieu sau Vincent Casel, mai mult de un barbat din media a dovedit public ca, daca seducatoarele cu aspect fizic ingrat se numara pe degetele de la o mana, reversul masculin este posibil. Supraponderali, ridati, strabism divergent, voce care suna ca din butoi, gura-sparta, ticuri… nimic nu impiedica „bestiile“ sa placa „frumoaselor“.

Cele legendare dintre ele (Brigitte Bardot, Catherine Deneuve, Jane Birkin) au adorat „capul de varza“ al lui Gainsbourg. Frumoasa si Bestia este un scenariu de eterna actualitate. Cineastului Robert Enrico i se propusese o versiune tulburatoare in Aventurierii (1966). In acest film, Lino Ventura, masiv, un tot unitar musculos, cucereste inima eroinei, Johanna Shimkus, sub nasul fermecatorului print desemnat, un Alain Delon de o frumusete mai stralucitoare ca niciodata. Fara niciun efort de seductie!

Robert Enrico, care avea el insusi un fizic mai apropiat de imaginea brutei decat de cea a lui Apollo, considera astfel problematica legilor atractiei femeilor frumoase pentru barbatii urati. Sunt ele lovite de un… sindrom care le atrage spre uratenie?„Nu“, raspunde Serge Tribolet: „ele reamintesc doar adevarul acestei fraze apartinand lui Oscar Wilde: barbatii se indragostesc de ceea ce vad, iar femeile – de ceea ce aud. Asta schimba totul.“

El vede, ea aude

In ceea ce priveste apropierea de sex¬ul opus, barbatii si femeile nu folosesc deloc acelasi cod. Barbatul are dezvoltat simtul vizual. El este sensibil la canoanele frumusetii feminine, cum ar fi o silueta, formele corpului, ochii mari, de caprioara… In schimb, femeile cauta un barbat salvator, linistitor, sensibil (ceea ce nu inseamna neaparat sa fie frumos). In definitiv, barbatul admira la o femeie toate semnele fizice care echivaleaza cu fertilitatea, notiune care se confunda cu cea de feminitate.

Femeia nu „vede“ barbatul: ea cauta la el tot ceea ce ar putea dovedi o forta de caracter. Ii asculta vocea si se lasa sedusa de „detaliile“ revelatoare ale unei personalitati linistitoare. Neurobiologia explica despre aceste legi ale atractiei, ancorate in creierul nostru din negura vremurilor, care ne domina in ciuda vointei noastre. Ele sunt cele care o determina pe F., 45 de ani sa spuna: „ Imi plac barbatii care au un fizic cu un anumit caracter, inteligenta, cu o istorie!“.

Asa cum Casanova isi joaca partitura anticipand cererile inconstiente ale femeilor, seducatorii urati cunosc perfect atuurile cu care ei ar compensa nedreptatile Mamei Natura. Psihiatrul si sexologul Philippe Brenot sesizeaza cu umor ca ei stiu sa profite de auz, canalul senzorial privilegiat al femeii. „O femeie are nevoie sa auda. Uratul care stie acest aspect, va trebui astfel sa se apropie pentru a o imbrobodi pe frumoasa cu textura vocii sale, prin cuvinte si inteligenta. Prin trasaturile sale de spirit, in lipsa trasaturilor fetei“.

Fascinatia puterii

Mai presus de fizic, sunt acest talent de a observa si gama cuvintelor sale si a gesturilor care determina sarmul. Acest sarm constituie adevarata frumusete a uratilor, cantata de Gainsbourg. Din punct de vedere empiric, T. intelesese: „Am hotarat sa fiu pe placul femeilor pretinzand ca le ascult si am umor. In final, este mai simplu decat credeam!“.

Alta dorinta inconstienta a femeilor este fascinatia puterii. Puterea sugereaza seriozitate, linisteste pe celalalt si pe sine. „Un barbat urat care face parada cu o «bomba sexy» a reusit pe plan social“, asigura psihomaticianul Sylvain Mimoun. „Este un… sef de haita. Or, pentru o femeie, «seful de haita» este intotdeauna cel mai interesant, caci el declanseaza un sentiment arhaic de siguranta.

In plus, acesti barbati, metafore ale Bestiei, ii permit sa realizeze o fantasma de atotputernicie intorcandu-se la copilaria ei: sa fie ea cea care, prin forta iubirii, va dezvalui frumusetea printului din spatele fetei monstruoase!“ De altfel, o femeie este la fel de constienta de puterea sociala a propriei sale frumuseti. Alaturandu-se unui barbat urat, ea imparte cu el aura sa si creeaza o viziune confortabila a puterii lor comune.

Frumoasa si Bestia

Refuzand orice generalizare, psihiatrul si psihanalistul Serge Hefez evoca de partea sa fantasma transgresiunii tabuului incestului: „primul «monstru» care fascineaza fetita, cel mai frumos, nu in sensul frumusetii, ci al fortei, pastrarea «falusului» simbolic, este tatal ei. El este cel pe care-l regasim in personajul Bestiei puternice, acoperite de par, virile, care o sechestreaza pe Frumoasa insa fara a o agresa… El este cel pe care-l regasim la acesti barbati urati, dar seducatori“.

Pentru Serge Tribolet, cucerirea Bestiei se afla in centrul seductiei uratilor. „Cu cat un barbat este mai frumos, cu atat este mai efeminat. Cand este urat, nu exista asemenea problema. Este un barbat cu toate atributele virilitatii. La bratul lui, o femeie arata ca ea il controleaza, si domina pe posesorul falusului simbolic. Este o demonstratie de forta: puterea e a ei!“

Neglijate, Frumoasa, Bestia si basmele cu Printul fermecator revin cu rapiditate pentru a ne lamuri despre fortificatiile inconstientei noastre. Acestea ne fac sa regandim codurile estetice in reasamblarea pieselor care le „refuza“ barbatilor si femeilor accesul spre calea fericirii. In final, Printul incantator era poate urat, dar plin de spirit si cu o voce catifelata.

„Fiind pe placul femeilor frumoase, am invatat sa ma vad diferit. Sigur de farmecul meu“, admite T. „In plus, cand seduci o femeie frumoasa, alte femei frumoase te doresc, iar barbatii te invidiaza.“ In perioada de varf a intrepatrunderii atributelor sexelor, in timp ce barbatii sunt invitati sa-si „feminizeze“ comportamentul, femeile urate i-ar putea, de asemenea, seduce pe barbati.

Frumoasa si Bestia ar putea fi povestea de maine. Susan Bordo, filosof american si specialista in studii de gen, considera mai degraba ca aceasta poveste s-ar numi Frumosul si Bestia. „Tabuurile sexuale cad rand pe rand“, scrie ea, „si diferenta intre practicile de frumusete ale femeilor si barbatilor se diminueaza. Aceasta evolutie le-ar putea permite barbatilor sa-si placa mai mult corpul, dar nu este cazul intotdeauna, caci ei sunt castigati de tendinta de altadata rezervata femeilor: neincetata evaluare de sine.“ Acesta ar fi astfel triumful oglinzii solitare. Barbie si Ken – modelul unic.