Schimbari chimice in creierul adolescentilor
Intre mofturi, iubiri si cautarea de senzatii, creierul adolescentilor este in plina revolutie. Biologic vorbind, etapa aceasta e foarte intensa si este cazul sa-i intelegem inainte de a-i certa. Cateva explicatii de la Dragos Cirneci, specialist in neurostiinte.
Psychologies: Ce este in creierul unui adolescent?
Dragos Cirneci: O revolutie! Practic, are loc moartea unui numar foarte mare de sinapse care nu au fost folosite pana in momentul respectiv – proces numit pruning.
Omul ajunge sa aiba densitatea maxima de sinapse intre cinci si opt ani. Atunci, numarul lor este dublu fata de cel de la adult.
Dupa zece ani si pana pe la 16 ani, are loc acest pruning, care elimina sinapsele nefolosite, considerate inutile, si care consuma energia creierului degeaba.
Acest proces de pruning face ca la aceasta varsta creierul sa aiba (temporar) conexiuni mai slabe intre diverse zone.
In special, partea frontala (cea care se ocupa de controlul asupra emotiilor si comportamentului) este mai decuplata de restul creierului, mai ales de sistemul limbic si corpii striati, care pot fi vazuti ca fiind „motorul“ creierului. Aici apar motivatiile si dorintele.
Din acest motiv, creierul adolescentului este ca o masina cu motor puternic si cu frane slabe.
In plus, acum incep sa se manifeste si hormonii sexuali, care le influenteaza si ei comportamentul – si nu doar pe cel sexual. Testosteronul si estrogenii au rol in constructia creierului, in zone care tin de la agresivitate si pana la orientarea in spatiu.
De ce nu se mai intelege nimeni cu ei?
D. C.: Din motivele mentionate anterior, creierul lor ii indeamna sa caute placere, actiune, noutate, senzatii si provocari, fara a aprecia corect riscul si consecintele pe termen lung. In plus, devin foarte conformisti fata de norma grupului din care fac parte si foarte autonomi fata de parinti.
Le plac lucrurile care sunt altfel decat cele din perioada copilariei. Le place sa exploreze necunoscutul si sa conteste regulile si obisnuintele in care au fost crescuti.
Acest lucru nu apare dintr-un „spirit de fronda“ – cum se spune –, ci pentru ca au o capacitate de invatare prin descoperire foarte mare la aceasta varsta, iar acest avantaj ii face sa se manifeste instabil, „sarind mereu dintr-o barca in alta“, plictisindu-se repede si plusand mereu, pentru a cauta noi senzatii.
De ce devin (unii) depresivi?
D. C.: Depresia este o boala cronica, ce afecteaza creierul. Constructia si functionarea creierului. Ea incepe cel mai frecvent sa se manifeste in adolescenta, la fel ca si alte boli – cum ar fi schizofrenia.
Desi unii spun ca exista cazuri si la copii, mai degraba vorbim in cazul lor de stres posttraumatic sau de neglijare si nu de o depresie similara celei de la adult.
De ce apare depresia in adolecenta? Pentru ca acum creierul tinde sa capete forma sa finala, iar unele circuite care ar trebui sa preia functii de la circuitele mai primitive, care le controlau in copilarie, nu sunt dezvoltate corespunzator.
Daca, in copilarie, controlul asupra emotiilor are loc la nivelul sistemului limbic si al talamusului, la adolescenti, acest control incepe sa treaca spre lobul frontal. Daca acesta nu este corect construit, functia sa nu se realizeaza corespunzator.
Depresia nu este o boala specifica adolescentei, ci creierului adult. Iar creierul incepe sa devina adult in adolescenta.
De ce primele iubiri, cele din adolescenta, sunt atat de intense? Si de ce suferinta este asa de mare?
D. C.: Asa cum spuneam, in aceasta perioada, creierul este foarte plastic. Adica este foarte usor si puternic modificat de catre experiente.
Daca te apuci de fumat sau de droguri in adolescenta, este mult mai greu sa te lasi. Creierul tau va fi, toata viata, foarte sensibil la acesti stimuli. Dragostea este tot un fel de adictie.
Un adolescent indragostit crede ca viata lui nu va putea exista fara cel sau cea de care s-a legat. Desi sansele ca sa ramai toata viata cu prima iubire de la 14 ani sunt infime, statistic vorbind, creierul adolescent nu tine cont de statistici, nu calculeaza corect probabilitatea si nu ia decizii obiective. El ia decizii care maximizeaza senzatiile de moment.
Cum ar trebui sa se comporte parintii care au copii adolescenti (in afara de a avea rabdare…)?
D. C.: In primul rand, ar trebui sa inteleaga ce se intampla cu ei si de ce. Creierul adolescentului este special. E diferit si de al copilului, si de al adultului.
De aceea, si comportamentul lor este complet diferit, iar parintii ar trebui sa raspunda diferit de cum o fac in fata unui copil sau a unui adult.
Ei trebuie sa pastreze un echilibru intre a le oferi autonomie, dar si in a-i supraveghea, pentru a nu ajunge in zone de pericol.
De asemenea, trebuie sa le ofere permanent ocazii de explorare, invatare prin descoperire, incuranjandu-le orice reusita in domeniul acesta. In felul acesta, parintii devin prietenul sau partenerul adolescentului si nu cel care ii controleaza excesiv, fara a-i intelege.
Dragos Cirneci este doctor in psihologie, specialist in neurostiinte. Lucreaza in cercetare aplicata, dezvoltand produse pentru sanatate, mediul de afaceri. Este interesat de evolutia omului, precum si de provocarile cu care specia umana se confrunta in lumea tehnodigitala de astazi.
dragos-cirneci.blogspot.ro
Citeste si:
Cum sa rezolvam un conflict cu copilul adolescent
Reguli pentru a nu deveni un parinte sufocant
Foto: shutterstock.com
