Singurătate în doi? De ce e cazul să te alarmezi
Deseori sentimentul de singurătate în doi este mai dificil de gestionat decât singurătatea în sine. Iată când este acesta un semnal de alarmă și ce avem de făcut.
Citește și:
De ce cuplurile cu adevărat fericite nu fac paradă pe social media
Căsătoria nu trebuie să aducă schimbări în relația de cuplu
Un semn clar al nefericirii în cuplu este sentimentul de singurătate. Uneori, acesta poate apărea izolat și poate fi generat de opinii sau decizii diferite. Atunci când ne dorim un anumit lucru, iar partenerul nu este de acord cu noi sau nu putem negocia cu el o soluție satisfăcătoare pentru amândoi, ne putem simți „singure”.
Iar acest sentiment se traduce prin lipsă de susținere, de înțelegere, de interes pentru nevoile noastre.
Desigur, greutatea acestui sentiment depinde și de situația în care ne aflăm. Dacă dezacordul este în privința cheltuirii unei sume de bani, poate avem un mic tantrum și atât.
Să presupunem că vrem o haină extrem de scumpă, dar am hotărât deja în cuplu că vom strânge bani pentru ceva mai important. Atunci, refuzul partenerului, chiar dacă este în dezacord cu o dorință a noastră, este justificat.
Pe de altă parte putem trăi sentimentul că nu mai suntem pe aceeași lungime de undă, că nu mai mergem în aceeași direcție sau că ne-am distanțat foarte mult de partener.
Lipsesc comunicarea și apropierea fizică, discuțiile despre viitor (sau acordul în privința acestuia), iar nevoile noastre nu mai corespund. Astfel de situații pot reprezenta piedici în evoluția relației noastre, iar neadresate pot duce la despărțire.
Nevoile noastre se schimbă pe parcursul vieții și este firesc să se întâmple astfel. Dar asta ține de evoluția fiecăruia dintre noi, de ritmul în care producem schimbări în noi înșine și ne ocaziile care ni se ivesc.
Spre exemplu, nu te gândeai să pleci din țară, dar dacă ai o oportunitate excelentă pentru un job în străinătate, poți spune că nu vei lua în calcul alternativa? Dacă ești într-un cuplu, deciziile majore nu le poți lua singură. Cel puțin, nu dacă vrei să menții relația.
Este normal să discutați și să apreciați împreună impactul schimbărilor pentru amândoi. Iar dacă schimbarea include sacrificii din partea unuia dintre parteneri, acesta are nevoie de timp să analizeze situația și să decidă asumat. Cu riscul ca decizia să nu fie ceea ce sperai sau așteptai tu.
Compromisul are și variante sănătoase și utile unui cuplu. Varianta lui nocivă este cea în care renunți la ceea ce te definește, la nevoile tale, la aspirații, credințe, valori sau dorințe pentru viitor.
Chiar și într-o relație aparent confortabilă, există momente în care este bine să analizezi dacă simți că îți atingi potențialul, dacă partenerul tău te susține în ceea ce îți propui, dacă ești valorizată sau înțeleasă. Pentru că deseori confortul pe care îl găsim se poate reduce la: „este acolo, mă iubește și nu mă părăsește”. Iar asta nu este o relație completă.
Sentimentul de singurătate apare deseori atunci când revii către tine. Când, indiferent de ceea ce este în jurul tău, ești capabilă de autoanaliză și vezi cu mai multă claritate unde ești, unde ai vrea să fii și ce anume te oprește să ajungi acolo.
Uneori cauza suntem noi însene. Pentru că vorbeam de confort, cea mai mare piedică rămâne zona noastră personală de confort din care nu ieșim din comoditate sau teamă. Iar atunci, sunt șanse să căutăm în afară un vinovat. În acest caz, partenerul…
Totuși, uneori, deciziile pe care le luăm și nu sunt în perfect acord cu noi, pornesc și din false presupuneri. Considerăm că ne cunoaștem partenerul, că știm cum va reacționa și cum se așteaptă să reacționăm noi, iar atunci jucăm un rol.
Nu mai comunicăm ce anume ne dorim, ce ne lipsește, ce nevoi avem, dar totodată îl investim pe el cu nefericirea noastră. Cu propriul sentiment de singurătate. Nu degeaba se pune accent pe comunicare în toate relațiile interumane…
În egală măsură, sentimentul de singurătate ne poate însoți, periodic, de-a lungul vieții. Poate fi o componentă a noastră personală, iar faptul că suntem sau nu într-o relație să fie doar o variabilă.
Este important să ne cunoaștem pe noi însene foarte bine, să recunoaștem dacă este un sentiment care ne frecventează des și să îl adresăm corespunzător, fără a căuta vinovați.
În astfel de cazuri, terapia este o soluție pentru a ne ajuta să înțelegem de unde vine acest sentiment și ce putem face concret, pentru a-l înțelege și depăși.
Iulia Barca
Foto: shutterstock.com
