Sfaturi pentru părinți epuizați. Cum să va recăpătați echilibrul
Vrei ce e mai bun pentru copilul tău? Nu uita că în primul rând are nevoie de tine! Nu odată auzim de părinți epuizați, stresați, obosiți. Iată ce trebuie să facem.
Citește și:
Parenting: Unde greșim când încercăm să fim un părinte (prea) bun?
Tați implicați înseamnă copii mai sănătoși emoțional
Se întâmplă ca, din dorința de a oferi copiilor noștri toată atenția necesară, tot ce e mai bun sau tot ceea ce noi nu am avut parte în copilăria nostră, să ajungem să ne implicăm uneori până la extenuare.
Da, este adevărat că meseria de părinte este 24/24, 7 zile din 7. Însă ar fi util să nu uităm faptul că atunci când resursele noastre fizice și psihice se epuizează, ceea ce oferim copiilor este cu mult sub ceea ce ne dorim în realitate să dăruim copiilor noștri, obținând de fapt contrariul.
Atunci când suntem extenuați este mult mai greu să putem privi obiectiv, să găsim soluții constructive și să oferim susținerea și înțelegerea de care copiii noștri au nevoie pentru a crește într-un mediu corect.
Cum ne dăm seama că am ajuns la „capătul puterilor”?
Există o serie de situații care ne trag semnalul de alarmă și ne transmit că suntem aproape de epuizare.
Unul dintre ele ar fi sentimentul că nu mai deținem controlul ca părinți, că cedăm prea ușor sau că trecem des cu vederea peste situații sau evenimente cu care în mod normal nu am fi fost de acord, că ne abatem de la normele și regulile pe care noi înșine le-am trasat.
O altă situație care să ne atragă atenția este starea de veșnică nemulțumire pe care o resimțim raportat la copiii noștri: că nu sunt atenți, că nu au inițiativă, că sunt leneși, că nu-i interesează decât propria lor persoană, că nu apreciază ceea ce au și întotdeauna vor și mai mult etc.
Un alt semnal care ne arată că suntem aproape de epuizare este atunci când simțim că am ajuns la „capătul răbdării”, când observăm că suntem din ce în ce mai irascibili și mai nervoși, că tonul vocii noastre este mai mereu ridicat și nu mai avem aceeași disponibilitate de a aborda situațiile cu calm, empatie și răbdare.
Cum ne recăpătm echilibrul?
Pentru început ar fi necesar să înțelegem și să acceptăm că înainte de a fi părinți, suntem oameni. Că, la fel ca și copiii noștri, avem o serie de nevoi precum: nevoia de hrană, de odihnă, de relaxare, de iubire, de înțelegere, de acceptare.
Iar pentru a putea funcționa la capacitate maximă, este necesar ca aceste nevoi să fie satisfăcute.
Așa că, atunci când simțim că „rezervorul personal” se golește, este indicat să ne luăm o pauză, să vedem care sunt ariile în care necesităm o „reîncărcare” și să acționăm ca atare.
Dincolo de aceste aspecte, ar mai fi să înțelegem și că meseria de părinte nu este una deloc ușoară, că întotdeauna vom fi puși în situații neprevăzute, iar limitele ne vor fi foarte des testate de-a lungul vieții.
De aceea este recomandat să abordăm fiecare situație cu calm și obiectivitate, să ne informăm din experiențele altor părinți, să citim articole de parenting pe subiectul respectiv și la sfârșit să acționăm conform cu ceea ce considerăm a fi cea mai bună rezolvare a situației noastre.
În plus, atunci când ne simțim în impas, ne putem folosi de experiențele anterioare. Uitându-ne în urmă putem vedea de câte ori am reușit să depășim cu brio o situație „imposibilă” și vom avea mai multă încredere în noi înșine.
Pentru a ne echilibra este necesar să înclinăm balanța și, pe lângă tot cea ce pare „dezastruos”, să putem observa și lucrurile bune și frumoase pe care le trăim din rolul de părinte.
Să nu uităm că pe lângă momentele de criză, beneficiem în fiecare zi de iubirea și acceptarea necondiționată a copiilor noștri, de zâmbetul și îmbrățișările lor, iar toate aceste lucruri ne aduc o bucurie de neegalat.
Și nu în ultimul rând, este important să renunțăm la goana noastră după perfecțiune. Pentru că așa cum nu există „rețete magice” pentru a fi părinte, așa nu există nici „părinți perfecți”.
Însă, putem încerca să fim cei mai buni părinți pentru copiii noștri, să fim atenți la nevoile lor, să-i susținem, să-i încurajăm, să-i validăm, să-i însoțim și să-i călăuzim pe drumul vieții.
De Andra Zaharia, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ, consiliere vocațională și dezvoltare personală
Tel.: 0726.757.396
andrazaharia.weebly.com
Foto: shutterstock.com
