De ce singurătatea de cursă lungă nu e așa de rea
Singurătatea poate fi un privilegiu și o libertate de care să ne bucurăm deplin. Și totuși, fugim de ea și o catalogăm drept deprimantă. Dar dacă sunt momente în care nu avem de ales?
Să știi să fii singur înseamnă, între altele, să ai o relație bună cu tine. Altfel spus, să îți poți fi suficient. Iar aici nu vorbim despre extrema narcisistă, în care te placi atât de mult, încât nimeni nu te merită, ci de cea în care sensul, satisfacția și mulțumirea ți le poți oferi tu.
Cu atât mai mult, odată ce obții acest echilibru cu tine, ajungi să nu mai ceri de la relații să îți rezolve diverse nesiguranțe… Dar, ca să ajungi acolo, îți trebuie timp petrecut cu tine. Iar asta, pentru mulți – înseamnă abandon, izolare, teamă.
„Natura noastră umană este aceea de a fi în contact cu alte persoane, de a face parte dintr-un grup sau dintr-o comunitate, oricât de mică ar fi aceasta. Încă de la apariția primelor societăți umane, în epoca preistorică, oamenii au învățat că, grupându-se, reușesc să supraviețuiască mai ușor.
Citește și:
3 tulburări alimentate de singurătate
Cum să te bucuri de singurătate
Acest cadru oferea satisfacerea unei nevoi esențiale în lupta pentru supraviețuire, anume nevoia de siguranță și protecție. A fi singur era echivalentul semnării sentinței la moarte.
În prezent, încă purtăm în noi aceste reminiscențe din trecut. De multe ori, singurătatea este asociată cu ideea de moarte, nu una fizică, ci mai degrabă una socială.
Omul se naște dependent de o altă ființă pentru a putea supraviețui. Încă de mici, fragilitatea noastră este motivul pentru care mama ne stă aproape, satisfăcându-ne atât nevoile fiziologice, cât și pe cele emoționale. Treptat, pe măsură ce creștem și ne maturizăm, ne desprindem de părinții noștri pe drumul către independență.
Atunci când maturitatea psihologică și emoțională nu este atinsă, în ciuda celei fizice, ne temem să ne desprindem de figurile de atașament din viața noastră și asociem singurătatea cu teama de abandon“, afirmă Ștefania Voia, psiholog.
Oricum, numai singur nu!
Chelsea Handler, actriță și scriitoare, spunea: „Să fii singur poate fi o experiență mult mai bună decât îți imaginezi. Asta, desigur, dacă poți suporta groaza de a te afla în prezența ta“.
Altfel, evident, vei căuta în jur o satisfacție pe care, dacă nu o ai cu tine, nu o vei regăsi nicăieri. Și, astfel, ajungi să dai vina pe karma, ghinion sau să obervi că parcă nici pisica nu te iubește pe cât de mult ai vrea.
„Persoanele care fug de singurătate, o fac din teama de a fi în contact cu propriile trăiri și de a se confrunta cu acestea sau asociază singurătatea cu abandonul.
Conotația este negativă și încearcă cu orice preț să o combată, avântându-se în relații sentimentale cu parteneri nepotriviți sau în amiciții incompatibile.
Incapacitatea de a sta singur ascunde dependența emoțională de «celălalt», chiar și cu riscul ca cealaltă persoană să fie abuzatoare. Iar dependența este manifestarea imaturității emoționale.
Cu cât fuga este mai aprigă, cu atât mai mare este instabilitatea acestor persoane. Mânate mereu de teama de a petrece timp în propria companie, acestea au tendința să găsească rapid un companion, alături de care să descopere că nu sunt fericite“.
Or, până și George Washington era de acord că „mai bine singuri, decât într-o companie nepotrivită“. Lucru pe care, dacă ai făcut sprinturi relaționale și ai avut multiple dezamăgiri și experiențe toxice, îl știi deja.
E bine să fii singur!
Nu spune nimeni că Robinson Crusoe a descoperit cheia fericirii, dar „singurătate“ nu înseamnă neapărat „izolare“. Este absurd să o asociem cu o cameră închisă ermetic, în care nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne uităm pe pereți. Preferabil, goi.
Când nu avem un partener, spunem că suntem singuri. Când nu simțim o conexiune specială cu prietenii, ne simțim singuri. Dacă nici cu familia nu avem relații prea bune…
Dar întrucât ce nu ne putem fabrica la comandă – partenerul ideal sau familia perfectă –, socializarea depinde de noi. Iar atunci când suntem în compania propriei persoane, putem învăța să ne bucurăm de fiecare moment.
Să nu trăim disperarea de a nu avea program social sau un iubit cu care să împărțim sâmbătă seara un film romantic. Care, evident, lui nu îi place.
„Nu este indicat să ne izolăm de restul lumii, deoarece, prin natura noastră, suntem ființe sociale, însă nici a petrece timp în permanență conectați la alte persoane sau activițăți sociale nu este o soluție.
Sunt momente în care singurătatea vine ca o bună oportunitate de autoanaliză și reflecție. Acestea ne pot dezvălui lucruri noi despre propria persoană, pe care nu le descoperiserăm încă, sau ne putem surprinde comportamente, gânduri, dorințe de care nu eram pe deplin conștienți.
A sta tu cu tine însuți, a medita, a încerca să identifici ce simți cu adevărat sunt procese foarte utile în demersul de autocunoaștere și permanentă evoluție.
Chiar și atunci când suntem într-o relație, este sănătos să avem momente de singurătate, pentru că acestea ne dau ocazia să ne menținem individualitatea, care, de multe ori, în cuplu, se poate estompa“, afirmă Ștefania Voia.
Profilul solitarului de cursă lungă
„Persoanele solitare, care aleg în mod asumat acest stil de viață și se simt bine astfel, sunt, în primul rând, persoane independente. Ele sunt capabile să își poarte singure de grijă, să realizeze singure acele lucruri pe care alții le fac alături de parteneri.
Obișnuite fiind să-și gestioneze singure viața, se poate întâmpla ca ele să refuze ajutorul sau implicarea altor persoane, din dorința de a manifesta un control mai mare asupra lucrurilor, solitudinea fiind un cadru care favorizează dezvoltarea acestei trăsături.
Cei solitari sunt de multe ori mai relaxați ca ceilalți, iar acest lucru este justificat de faptul că lipsa unei vieți sociale intense îi ține la distanță de interacțiuni neplăcute sau conflictuale, fiind, astfel, mai puțin provocați să gestioneze astfel de situații.
Această relaxare le poate stimula creativitatea și originalitatea, deoarece au cadrul propice pentru a fi în contact cu propriile simțiri“, adaugă Ștefania Voia.
Iată, deci, ovații la scenă deschisă pentru cine face asta. Iar să fii solitar, nu înseamnă să nu ai niciodată relații de iubire sau prieteni. Înseamnă să nu depinzi de niciunele.
Să nu ți se dărâme universul, atunci când te desparți de Gigi și nici să nu ai un atac de panică dacă nu mai ieși la club, cu prietenii. Înseamnă să îți găsești locul indiferent de situație și chiar să preferi să fii cu tine, nu neapărat cu alții.
Izolarea ne afectează emoțional
„Izolarea este latura extremă a solitudinii și presupune clădirea unui zid de protecție între persoană și restul lumii. O doză de singurătate în scopul regăsirii propriei persoane este benefică, însă izolarea totală are efecte nocive pe termen lung.
Persoanele care se izolează, nu mai iau contact cu lumea înconjurătoare, se rup de exterior și pot ajunge chiar până la manifestarea unor comportamente fobice, cum ar fi agorafobia.
Nocivă este și absența activităților sau limitarea acestora. O consecință nefastă este starea depresivă în care aceste persoane intră, din lipsa stimulării pe plan social, comunicațional, intelectual sau emoțional.
Socializarea, care este prezentă atât la oameni, cât și la animale, este un proces care ne dezvoltă multe abilități. În lipsa exersării regulate a acestor abilități, ele se estompează, lăsând efecte negative asupra sănătății mintale.
Pe termen lung, persoanele care se izolează devin rigide în comportament. Sunt evitante, din cauza dificultății de a mai gestiona relațiile sociale, încep să-și piardă din capacitatea de empatie, iar lipsa unui interlocutor, care să ofere un feedback despre persoana lor, poate avea repercusiuni asupra imaginii de sine.“
Cum spuneam, nu Robisnon Crusoe este modelul, ci, poate, Diane Keaton. Pentru că succesul, împlinirea și liniștea nu ți le oferi decât tu. Iar prezența unei relații amoroase devine, eventual, dacă găsești persoana potrivită, doar o extensie.
Singur și fericit
Pentru toți cei care trebuie să se justifice că nu sunt într-o relație, că nu vor copii, că visul lor măreț nu este spălarea șosetelor la comun, statistic vorbind, să fii single nu mai este o raritate.
Mai mult, dincolo de lipsa opțiunilor (îngrijorător de scăzute și în continuu declin), acum există opțiunea asumată de a nu te căsători, de a nu căuta neapărat să ai o familie. Și, spre șocul și uimirea tuturor vecinelor: să îți și placă așa!
„Pentru a putea fi fericiți este important ca, mai întâi, noi înșine să fim mulțumiți de sine. Starea interioară de liniște, cunoaștere și acceptare a propriei persoane ne va conferi echilibrul interior necesar unei vieți fericite.
Atunci când suntem conștienți de faptul că fericirea este un proces îndelungat, bazat pe alegerile și deciziile pe care le luăm în viață, de care suntem în totalitate responsabili, vom ajuge să ne simțim bine în orice context al vieții, chiar și fără un partener.“
Ghid secret al oamenilor singuri
„Persoanele solitare trăiesc într-un context al vieții care le permite să manifeste o mare libertate de exprimare și alegere. Ele nu sunt constrânse să negocieze activitățile sau opțiunile, așa cum se întâmplă într-un cuplu, sau să țină cont de o altă persoană.
În consecință, se pot bucura de stilul lor de viață întreprinzând activități care le fac plăcere, își pot explora limitele sau își pot descoperi noi pasiuni. Un mediu solitar îmbie către introspecție, deci este o bună oportunitate de a face o autoanaliză.
Dacă suntem persoane solitare, nu înseamnă că trebuie să petrecem timpul într-un singur loc, ci ne putem bucura de activități sportive, de hobby-uri, de dezvoltare personală, putem iniția orice activitate care ne încântă.
Timp semnificativ este cel care are un efect pozitiv asupra noastră; tocmai de aceea, este benefic și interesant să ne autodescoperim și să aflăm cât mai multe despre noi înșine, din diferitele inițiative pe care le avem.
Momentele de solitudine aduc, de multe ori, clarificările și răspunsurile pe care le așteptam, pentru simplu motiv că avem ocazia să ne ascultăm gândurile și să ne conștientizăm emoțiile, cu care, altfel, nu suntem mereu în contact“, afirmă Ștefania Voia.
Singurătatea poate fi o formă de egoism pe care avem tot dreptul să o manifestăm: să nu vrem compromisuri, să nu căutăm semnificație printr-o relație și să privăm un potențial copil de genele noastre, despre care nu ne-a confirmat nimeni că ar fi speciale și absolut necesar de reprodus.
Cheia este ca, indiferent de circumstanțele care duc la singurătate, să nu fie transformată nici în izolare și nici în depresie. Să ne permitem, așadar, să ne bucurăm de viața pe care o avem.
Ștefania Voia este consilier psihologic, educațional, vocațional și școlar, psihoterapeut de formare cognitiv comportamentală, 0726.191.255, [email protected]
A consemnat Iulia Bârcă
