Tu cum îți alegi partenerul de cuplu?
Fiecare avem în minte un ideal relațional și cum vrem să fie iubitul ideal. Sau, măcar, cum nu vrem să fie. Iată câteva criterii interesante când îți alegi partenerul de cuplu.
Citește și:
De ce cuplurile cu adevărat fericite nu fac paradă pe social media
Teama de atașament în cuplu: cauze și remedii
Există în cultura populară europeană o mulțime de “rețete” privind alegerea partenerului ideal.
Realitatea însă desigur nu este atât de simplă. Adesea, eșecul unor astfel de rețete pornește de la faptul că oamenii sunt condiționați de felul în care înțeleg realitatea imediată și mai ales, cea sensibilă.
Acestea sunt condiționate de sistemul de “credințe”, de tiparele mentale, de obișnuințe, prejudecăți, interdicții, de complexe, experiențe sau traume trecute, doar ca să enumărăm câteva…
Iar toate acestea, atașate fiecărui individ în parte, revendică în mod necesar eșecul oricărui demers de a crea un sistem credibil în ceea ce privește alegerea partenerului de cuplu.
Situații neprevăzute
De exemplu, putem avea situația în care o femeie întâlnește un bărbat puternic care i-ar înflăcăra imaginația și ar fi îndreptățită să gândească așa…
Însă s-ar putea dovedi că acel bărbat puternic ar însemna, de fapt, genul de bărbat autoritar, aflat într-o permanentă căutare de afirmare – care de multe ori maschează în realitate o permanentă dorință de validare, născută din nesiguranțe mascate sub tot felul de imagini false și minciuni.
Apoi ea descoperă că aparenta putere reprezintă o nevoie a acestuia de a manipula și de a exercita un control deplasat asupra celorlalți.
Și până să înțeleagă și să accepte că se află în fața unui caz clasic narcisic, s-ar strădui să-i dăruiască și mai mult, din dorința de a creea iluzia echilibrului în relație. S-ar afunda mai tare și ar fi mai abitir rănită de abuzurile și manipularile narcisicului.
Cu cât ar deveni mai alienată, mai ranită și ar cerși mai multă validare, iubire și atenție, cu atât narcisicul s-ar simți mai bine și mai sigur pe el la adăpostul ruinei partenerei sale…
Pentru o altă femeie, partenerul perfect ar putea însemna un bărbat sensibil și delicat însă ar putea și aceasta la rândul său să descopere că acea sensibilitate masca de fapt un bărbat slab și nesigur, sub o altă formă decât narcisicul, dar cu un final la fel de toxic. Iar exemplele pot continua…
Repere traumatice
Oamenii pornesc în alegerile lor de la reperele comune și astfel alegerile vor fi condiționate de limitele fiecăruia. Atunci când sunt condiționate de traume, aceste persoane vor căuta tot timpul, inconștient, să repare trauma, căutând o imagine parentală lipsă sau chiar abuzivă.
Ele vor fi într-o căutare permanentă și vor realiza în mod continuu un transfer asupra celuilalt.
Alegerea partenerului pe baza iubirii și cunoașterii de sine
Acest conflict atât de actual între alegerea rațională (de multe ori condimentată cu voluptatea noutății, condiționată de tiparele de gândire, sisteme de valori, credințe, etc) și realitatea originară – care în multe cazuri nu se lasă prea mult așteptată și explodează sub forma unor alegeri toxice – ne duce la întrebarea: cum alegem partenerul ideal?
Pe baza frumuseții? Poziției sociale? Banilor? Nu! Acestea, în definitiv, nu promit nimic. Sunt, eventual, doar prilej de fală pe moment.
Bunătatea? Cum identificăm asta dincolo de orice posibilitate de conflict? Vârsta, religia, studiile? Nici vorbă, nici acestea nu ne pot înflacăra destinul în direcția spre care tânjim. Și atunci ce?
Și uite așa ajungem din nou la cunoașterea de sine, la acea cunoaștere aflată dincolo de excesul de luciditate și de căutările intelectuale.
Căci realitatea ne obligă zilnic să constatăm cum, cu cât ne chinuim să “alegem deștept” pe cineva, cu atât ne îndepărtăm cu adevărat de noi înșine!
Iubirea de sine precum și cunoașterea de sine la nivel profund și sensibil, nu reprezintă doar triumful asupra incertitudinilor, ci și un spectacol tulburător în care reușim să atragem oameni și situații pe măsura noastră.
Adevărul este că noi ne nimicim din propria slăbiciune, că ne lăsăm seduși de căutari exterioare, când ar trebui să căutăm (inclusiv partenerul potrivit) în noi înșine.
Să ne îndragostim de el în noi… căci nevoia noastră sufletească, virtuțile, echilibrul, precum și excelența noastră psihică ar respinge rușinate din acea clipă orice situație care ar intra în conflict cu ele însele.
Cu alte cuvinte, oricât ne-am strădui intelectual sau emoțional și oricâte iluzii ne-am face legate de bani, faimă, idea de confort, frumusețe, estetică sau orice altceva, singura cale de a alege pentru noi, cu adevărat, este să alegem în noi!
Așadar, vă propun un exercițiu în care să ne îndrăgostim și de noi înșine atunci când privim în ochii partenerului nostru.
Un astfel de exercițiu revendică acea afinitate supremă între parteneri, bazată pe iubire de sine, cunoaștere, virtuți și sinceritate sufletească.
Oricât de idealist ar putea părea în lumea actuală – pătată de cinism, să fim sinceri – a încerca să răspundem altfel la această întrebare ne-ar lăsa sentimentul profund că ne lăsăm călăuziți de rețete de fericire desprinse din cărtile de pe rafturile unui supermarket.
Partenerul cel mai potrivit ar fi, prin urmare, acel partener prin intermediul căruia reușești să te vezi pe tine cu adevărat, acel om în care descoperi acea parte din tine pe care tu o iubești dar la care nu ai acces, partea la care visezi dar despre care nu știi ca există, care se relevă doar prin celălalt, care dă sens vieții – cu alte cuvinte, este acea persoană care îți este complementară.
Este ca și cum te îndrăgostești de celălalt și de tine în același timp. Te reflectezi în celălalt și îl iubești pe el, te iubești pe tine și iubești pe voi împreună.
Aceasta este de altfel și singura formă de fidelitate autentică – iubirea de sine prin ochii celuilalt. Prin urmare, pentru ca cineva să te poată iubi pe de-a-ntregul trebuie să te poți tu iubi pe de-a-ntregul.
De Mirela Antonache Gheorghiță, psiholog și psihoterapeut psihanalitic
Tel. 0744.566.808
Foto: shutterstock.com
